Articolul 155

(1) Săvârșirea contravențiilor prevăzute de prezentul capitol se constată de către persoanele împuternicite din cadrul structurilor de specialitate ale A.S.F.; dacă se constată nerespectarea uneia dintre dispozițiile legale a căror încălcare este prevăzută drept contravenție la art. 146 , persoanei în cauză i se acordă un termen de 5 zile de la data comunicării celor constatate, în care să formuleze obiecții cu privire la încălcarea săvârșită.

(2) La primirea actelor de verificare rezultate în urma activității de autorizare, supraveghere sau control, potrivit cărora se constată săvârșirea uneia din contravențiile prevăzute de prezentul capitol, prin derogare de la prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , A.S.F. dispune, prin decizie individuală, aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.

(3) Decizia de sancționare prevăzută la alin. (2) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârșirii faptei, descrierea faptei contravenționale și a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabilește și se sancționează contravenția, sancțiunea principală și eventualele sancțiuni complementare și măsuri administrative aplicate, termenul și modalitatea de plată a amenzii și termenul de exercitare a căii de atac.

(3^1) Prin derogare de la prevederile art. 28 alin. (1) și ale art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în cazul sancțiunilor prevăzute la art. 147 , 152 , 154 și 154^1 , persoanele sancționate achită amenda contravențională stabilită în decizia A.S.F. de sancționare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării acesteia.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei. În cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție de 3 ani curge de la data constatării faptei sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârșit, dacă acest moment intervine anterior constatării.

(5) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (4) .

(6) Prin derogare de la dispozițiile art. 13 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii operează dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de 4 ani de la data săvârșirii, respectiv a constatării faptei.

(7) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, decizia de sancționare prevăzută la alin. (2) , precum și celelalte acte administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi sau pentru aplicarea regulamentelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, motivate în mod corespunzător, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal. Actul administrativ individual prin care A.S.F. aplică sancțiunea cu amendă constituie titlu executoriu.

(8) În sensul art. 20 din Regulamentul (UE) nr. 2017/1.129, dreptul la o cale de atac se aplică potrivit alin. (7) și în cazul în care A.S.F. nu a luat nicio decizie de aprobare sau, după caz, nicio decizie de refuzare a unei cereri de aprobare și nici nu a solicitat modificări sau informații suplimentare în termenul prevăzut la art. 20 alin. (2), (3) și (6) din regulamentul european menționat, în ceea ce privește cererea respectivă.

(9) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 .