Articolul 1
Art. 1 din HOTĂRÂRE nr. 147 din 1 noiembrie 2016 privitoare la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei proceduri comune în materie de protecţie internaţională în Uniune şi de abrogare a Directivei 2013/32/UE COM (2016) 467 final
Se constată următoarele:
I. Se constată că prezenta propunere de regulament respectă principiul subsidiarității și al proporționalității.
II. Se consideră că:
a) Propunerea de regulament face parte din pachetul publicat de Comisie la 13 iulie 2016, prin care se finalizează reforma sistemului european comun de azil.
b) Este necesară o reformare și adaptare a sistemului european comun de azil pentru a atinge soluții durabile la nivelul UE de gestionare a migrației.
c) Propunerea de regulament va permite la nivel UE o procedură mai rapidă, mai simplă și mai eficientă de procesare a cererilor de azil, precum și un cadru consolidat pentru statele membre pentru a gestiona mai eficient procesul (prevederile referitoare la posibilitatea reevaluărilor periodice în funcție de evoluțiile din statele de proveniență, prevenirea abuzurilor și a mișcărilor secundare etc.).
III. Se apreciază că:
a) Obiectivul principal al Regulamentului este să se asigure că toate statele membre utilizează criterii comune pentru identificarea persoanelor care au o nevoie reală de protecție internațională, pe de o parte, și că respectivele persoane se bucură de un set comun de drepturi în toate statele membre, pe de altă parte.
b) Propunerea de regulament are ca scop:
1. armonizarea sporită a criteriilor comune de recunoaștere a solicitanților de protecție internațională;
2. îmbunătățirea convergenței deciziilor în materie de azil în întreaga UE;
3. asigurarea faptului că protecția este acordată numai pe durata existenței motivelor de persecuție sau de vătămări grave;
4. găsirea unei soluții la problema deplasărilor secundare ale beneficiarilor de protecție internațională;
5. armonizarea sporită a drepturilor beneficiarilor de protecție internațională, mai ales în ceea ce privește valabilitatea și formatul permiselor de ședere, și precizarea clară a sferei de aplicare a drepturilor și obligațiilor beneficiarilor, mai ales în ceea ce privește securitatea socială și asistența socială.