Începe proba gratuită

ORDIN nr. 232 din 5 octombrie 2016 privind aprobarea Contractului-cadru de derulare a ţiţeiului şi produselor petroliere prin terminalul petrolier pentru anul 2017

Articolul 10.1

Articolul 10.1

Art. 10.1 din ORDIN nr. 232 din 5 octombrie 2016 privind aprobarea Contractului-cadru de derulare a ţiţeiului şi produselor petroliere prin terminalul petrolier pentru anul 2017

  1. Anexă
  2. Capitolul X Forţa majoră

Forța majoră, așa cum este definită de lege și doctrină, exonerează părțile de răspundere pentru orice întârziere sau neexecuție a oricărei obligații conform acestui contract (cu excepția obligațiilor plății la termen). Cauze de forță majoră pot fi: lock-out-uri, inundații, cutremure, alunecări de teren, războaie (declarate sau nedeclarate), revolte, embargouri, restricții impuse de autorități guvernamentale (inclusiv alocații, priorități, rechiziții, controlul cotațiilor sau prețului). Partea care invocă evenimentul de forța majoră va înainta imediat o notificare scrisă celeilalte părți, în maximum 5 zile lucrătoare de la apariție și acolo unde se aplică, conform certificatului eliberat de camera de comerț și industrie de la sediul părții ce invocă forța majoră.

Ca urmare a apariției forței majore, partea afectată:

- va anunța cealaltă parte despre apariția și natura forței majore, durata estimată și obligațiile părții afectate;

- va da detalii săptămânal celeilalte părți despre evoluția problemelor menționate și despre măsurile luate de partea afectată de a depăși apariția forței majore sau efectele acesteia și de a executa obligațiile sale.

Dacă durata forței majore depășește 60 de zile, părțile se vor întâlni pentru a conveni asupra modificării sau încetării prezentului contract; în cazul în care părțile nu ajung la un acord, oricare dintre părți poate denunța unilateral prezentul contract, fără somație sau altă formalitate și fără intervenția instanțelor judecătorești, prin simpla notificare de reziliere transmisă celeilalte părți contractante, fără ca vreuna dintre părți să fie îndreptățită să pretindă plata de daune-interese.