Articolul 41
Art. 41 din ORDIN nr. 1.939 din 18 august 2016 privind stabilirea instituțiilor financiare care au obligația de declarare, categoriile de informații privind identificarea contribuabililor, precum și informațiile de natură financiară referitoare la conturile deschise și/sau închise de aceștia la instituțiile financiare, instituțiile financiare nonraportoare din România și conturile excluse de la obligația de declarare, regulile de conformare aplicabile de către aceste instituții în vederea identificării conturilor raportabile de către acestea, precum și procedura de declarare a acestor informații și a normelor și procedurilor administrative menite să asigure punerea în aplicare și respectarea procedurilor de raportare și diligență fiscală prevăzute în instrumentele juridice de drept internațional la care România s-a angajat
- Capitolul V Diligența fiscală în ceea ce privește conturile individuale noi
(1) Declarația pe propria răspundere a titularului contului este o certificare dată de titularul contului care furnizează statutul titularului contului și orice altă informație care poate să fie solicitată în mod rezonabil de către instituția financiară raportoare pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare și de diligență fiscală (de exemplu, dacă titularul contului are rezidența fiscală într-o jurisdicție raportoare care face obiectul raportării).
(2) Cu privire la conturile individuale noi, o declarație pe propria răspundere a titularului contului este valabilă doar dacă este semnată sau confirmată în alt mod de către titularul contului, este datată cel mai târziu cu data primirii și conține următoarele date ale titularului contului:
a) numele și prenumele;
b) adresa de rezidență/domiciliu;
c) jurisdicția/jurisdicțiile de rezidență pentru scopuri fiscale;
d) NIF cu privire la fiecare jurisdicție raportabilă; și
e) data nașterii.
(3) Dacă titularul contului este rezident fiscal într-o jurisdicție raportoare, declarația pe propria răspundere trebuie să includă:
a) NIF al titularului contului pentru fiecare jurisdicție raportoare, sub rezerva art. 10 alin. (4) și (5) ;
b) data nașterii.
(4) Declarația pe propria răspundere include locul nașterii titularului contului în măsura dispozițiilor art. 11 alin. (1) din prezentul ordin.
(5) Declarația pe propria răspundere a titularul contului este primită în modul și în forma prevăzute de legislația specifică a instituțiilor financiare și trebuie să respecte prevederile privind autorizarea și funcționarea societăților de administrare a investițiilor, a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare și a depozitarilor organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, cu modificările ulterioare, privind serviciile de investiții financiare, aprobat prin , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale privind administrarea fondurilor de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare.
(6) Declarația pe propria răspundere a titularului contului poate fi semnată (sau confirmată în alt mod) de orice persoană autorizată să semneze în numele titularului contului, conform .
(7) Declarația pe propria răspundere a titularului contului rămâne valabilă până când intervine o modificare a circumstanțelor care determină instituția financiară raportoare, în baza documentelor pe care le deține, să aibă motive să considere că declarația inițială este incorectă. În acest caz, instituția financiară raportoare nu se poate baza pe declarația inițială și trebuie să solicite o declarație valabilă care să stabilească rezidența fiscală/rezidențele fiscale a/ale titularului contului.
(8) Instituția financiară raportoare trebuie să notifice orice persoană care furnizează o declarație pe propria răspundere asupra obligației acestei persoane de a înștiința instituția financiară raportoare asupra oricărei modificări de circumstanțe.
(9) Instituția financiară raportoare poate să se bazeze pe o declarație pe propria răspundere a titularului contului fără să fie obligată să examineze posibilele modificări de circumstanțe care pot afecta valabilitatea declarației, în afară de situația în care se află în posesia unor documente care o pot face să aibă motive să creadă că aceste circumstanțe s-au schimbat.
(10) Instituția financiară raportoare poate să decidă să considere că o persoană are același statut pe care l-a avut înainte de modificarea circumstanțelor până la expirarea a 90 de zile calendaristice de la data la care declarația pe propria răspundere își pierde valabilitatea ca urmare a modificării circumstanțelor, de la data la care valabilitatea declarației este confirmată sau de la data la care se obține o nouă declarație.
(11) Dacă instituția financiară raportoare nu poate să obțină o confirmare a valabilității declarației inițiale sau o declarație valabilă în termenul de 90 de zile, instituția financiară raportoare trebuie să considere titularul contului ca fiind rezident al jurisdicției în care titularul contului a declarat că este rezident în declarația inițială și în jurisdicția în care titularul contului ar putea fi rezident ca urmare a modificării de circumstanțe.
(12) Instituția financiară raportoare poate să rețină declarația în original, în copie certificată sau copie simplă (inclusiv microfișă, document scanat electronic sau alte metode similare de stocare electronică), conform procedurile interne proprii.
(13) Orice document care este stocat electronic trebuie să fie disponibil pe suport hârtie la cerere.