Începe proba gratuită

HOTĂRÂRE nr. 93 din 27 iunie 2016 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (Revizuirea mecanismului de suspendare) COM(2016) 290 final

Articolul 1

Articolul 1

Art. 1 din HOTĂRÂRE nr. 93 din 27 iunie 2016 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (Revizuirea mecanismului de suspendare) COM(2016) 290 final

Se constată următoarele:

I. Prezenta propunere de regulament respectă principiile subsidiarității și proporționalității.

II. Se notează că prezenta propunere de revizuire a mecanismului de suspendare prevăzut la art. 1 lit. (a) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 include următoarele elemente:

1. Definiția circumstanțelor în care statele membre pot adresa o notificare Comisiei a fost modificată pentru a clarifica faptul că mecanismul de suspendare poate fi utilizat nu numai în "situații de urgență, ca soluție de ultim resort", ci și, mai general, în cazul în care liberalizarea vizelor duce la o creștere semnificativă a migrației neregulamentare, a cererilor de azil nefondate sau a cererilor de readmisie respinse.

2. Perioada de referință pentru compararea acestei situații cu situația din anul precedent sau cu cea anterioară liberalizării vizelor este redusă de la șase la două luni.

3. Este suficient ca o creștere a migrației neregulamentare, a cererilor de azil nefondate sau a cererilor de readmisie respinse să fie "substanțială", în timp ce în prezent creșterea trebuie să fie "bruscă și substanțială".

4. Motivele de eventuală suspendare care pot fi notificate ar trebui să includă cererile de readmisie respinse pentru resortisanții unei alte țări terțe care au tranzitat țara terță respectivă, în cazul în care un acord de readmisie încheiat între Uniune sau un stat membru și țara terță în cauză prevede o astfel de obligație de readmisie.

5. Se elimină limitarea în timp (șapte ani) a posibilității de a compara situația actuală cu situația anterioară liberalizării vizelor.

6. Comisiei i se oferă posibilitatea de a declanșa mecanismul de suspendare din proprie inițiativă în cazul în care deține informații concrete și fiabile cu privire la oricare dintre circumstanțele pe care statele membre le pot notifica sau cu privire la faptul că țara terță - într-un mod mai general - nu cooperează în materie de readmisie, în special în cazul în care un acord de readmisie la nivelul UE a fost încheiat cu țara terță respectivă. Această lipsă de cooperare poate, de exemplu, să constea în:

a) respingerea cererilor de readmisie sau nefurnizarea unui răspuns la acestea;

b) neeliberarea de documente de călătorie în scopul returnării în termenele specificate în acord sau neacceptarea documentelor de călătorie europene eliberate după expirarea termenelor menționate în acord;

c) încetarea sau suspendarea acordului.

7. În cazul în care Comisia, după examinarea circumstanțelor notificate (sau cu privire la care aceasta a primit informații concrete și fiabile), stabilește că se impun acțiuni, termenul pentru adoptarea actului de punere în aplicare care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru țara terță în cauză se reduce de la trei luni la o lună.