Articolul 5
Art. 5 din NORMĂ nr. 17 din 14 martie 2016 privind stabilirea activităţilor, serviciilor şi operaţiunilor care se încadrează în categoria funcţiilor critice, criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate de bază şi a serviciilor asociate, precum şi serviciile critice pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară unui asigurător supus rezoluţiei
- Capitolul II Criteriile privind stabilirea activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor care se încadrează în categoria funcţiilor critice, precum şi criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate care se încadrează în categoria liniilor de activitate de bază şi a serviciilor asociate
(1) Caracterul critic al funcției poate fi determinat în două etape, astfel:
a) analiza impactului asupra întreruperii funcției astfel:
(i) impactul asupra terților care se bazează pe funcția respectivă - dacă incapacitatea asigurării funcției are impact negativ direct asupra unui număr redus de contrapărți care nu sunt sistemice din cauza dimensiunii și interconexiunii dintre acestea, atunci funcția nu este considerată critică;
(ii) impactul sistemic și interconexiunea - dacă incapacitatea asigurării funcției are efecte adverse semnificative asupra economiei reale și asupra sistemului asigurărilor, în special în ceea ce privește efectele de contagiune și impactul asupra încrederii în piață;
(iii) efectul de contagiune - dacă incapacitatea asigurării funcției este de natură să perturbe sistemul asigurărilor și, prin urmare, să afecteze clienții și încrederea lor în piață, dacă incapacitatea asigurării funcției are un efect de domino asupra numărului de participanți la piața asigurărilor sau dacă piața funcției este crucială pentru alte piețe;
b) evaluarea pieței în raport cu funcția respectivă, în special în ceea ce privește concentrarea și înlocuirea funcției - dacă funcția poate fi ușor înlocuită prin derularea acesteia de către alți participanți din piață, la un nivel comparabil, la o calitate comparabilă, la un cost acceptabil și într-un interval de timp rezonabil, atunci nu este considerată funcție critică.
(2) Criteriile de evaluare specifice impactului asupra terților cuprind următoarele elemente:
a) natura și impactul activității:
(i) tipul funcției;
(ii) impactul la nivel global, național și/sau regional;
(iii) numărul de clienți și contrapărți;
b) relevanța asigurătorului, luând în considerare următoarele:
(i) cota de piață;
(ii) interconexiunea cu alți asigurători;
(iii) complexitatea - pentru evaluarea complexității unui asigurător sunt aplicați indicatori cuantificabili, cum ar fi cei utilizați în identificarea la nivel global a altor asigurători de importanță sistemică;
(iv) desfășurarea activității în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii;
c) natura clienților și a părților interesate de funcția respectivă - persoane fizice, juridice etc.;
d) impactul asupra perturbării funcției, a infrastructurii pieței sau asupra serviciilor oferite clienților, luând în considerare:
(i) efectul asupra lichidității asigurătorului;
(ii) gradul de perturbare a activității asigurătorului, iar pe termen scurt necesarul de lichiditate;
(iii) identificarea contrapartidelor și clienților;
(iv) viteza de reacție a clienților;
(v) relevanța pieței asigurărilor în raport cu alte piețe;
(vi) efectul asupra lichidității, operațiunilor și structurii altor piețe;
(vii) efectul asupra altor contrapartide legate de principalii clienți;
(viii) interconexiunea funcției cu alte servicii.
(3) Criteriile suplimentare specifice evaluării înlocuirii funcției se bazează pe următoarele:
a) evaluarea structurii pieței și a disponibilității de înlocuire a funcției:
(i) evaluarea structurii de concentrare a pieței, respectiv numărul participanților în piață, inclusiv cota de piață, concurența sau participanții unui grup care ar putea să preia funcțiile critice ale asigurătorului supus rezoluției;
(ii) dacă există alte funcții și piețe care oferă, în linii mari, o funcție echivalentă activității asigurătorului supus rezoluției;
b) dacă participanții au capacitatea să preia toate activitățile sau clienții;
c) evaluarea disponibilității altor participanți care să preia activitățile și motivele pentru care participanții existenți sau alții noi găsesc activitatea atractivă în timp ce alții nu sunt interesați;
d) evaluarea cerințelor necesare pentru realizarea funcției și analiza barierelor impuse de piață:
(i) evaluarea aranjamentelor organizaționale sau a infrastructurii necesare care oferă funcția respectivă, inclusiv evaluarea riscurilor, în cazul în care funcția necesită o anumită specializare;
(ii) expertiza și pregătirea angajaților în vederea dezvoltării funcției respective;
(iii) forma barierelor impuse de piață;
(iv) importanța, poziția sau reputația asigurătorului;
(v) costurile de înlocuire, respectiv identificarea ponderii funcției critice în cadrul activității asigurătorului, raportat la forța de muncă, costurile fixe și variabile, interconexiunile interne și externe, complexitatea activității, dacă asigurătorul desfășoară activități în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, cadrul de reglementare a funcției, în special autorizările/notificările/cerințele de reglementare necesare, cum ar fi expunerile mari, precum și alte impedimente legate de intrarea pe piață, de exemplu, concentrarea economică;
e) estimarea intervalului de timp necesar pentru alți concurenți de preluare a activității asigurătorului supus rezoluției în comparație cu intervalul de timp acceptat pentru înlocuire, astfel încât să nu existe perturbări semnificative în realizarea operațiunii;
f) intervalul de timp solicitat de utilizatori cu privire la trecerea serviciilor către noul furnizor, pașii necesari și costurile de mutare, în special costul suportat de participanții din piață, în condițiile în care au fost forțați să își schimbe furnizorul de servicii;
g) intervalul de timp aferent întreruperii furnizării de servicii afectează semnificativ participanții la piață sau funcționarea pieței.