Articolul 5
Drepturile și obligațiile ordonatorului de credite
Art. 5 din ORDIN nr. 50 din 14 ianuarie 2016 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 50/2011 pentru reglementarea modalităţii de plată şi recuperare a cheltuielilor de judecată ocazionate de procedurile judiciare iniţiate împotriva persoanelor care ocupă sau au ocupat funcţii de demnitate publică, înalţi funcţionari publici, funcţionari publici şi personal contractual în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al unităţilor aflate în subordinea acesteia
- Anexă
5.1. Ordonatorul de credite are următoarele drepturi:
a) de a refuza efectuarea plății cheltuielilor cu serviciile avocațiale și cu serviciile de expertiză judiciară ocazionate de procedurile judiciare la care participă beneficiarul, solicitate de către acesta, în cazul în care se încheie un contract de tranzacție, un acord de mediere sau un acord de recunoaștere a vinovăției;
b) de a i se restitui sumele plătite cu titlu de cheltuieli cu serviciile avocațiale și cu serviciile de expertiză judiciară ocazionate de procedurile judiciare la care participă beneficiarul, în cazul în care instanțele judecătorești constată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau definitivă și irevocabilă, după caz, îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii, cu vinovăție constând în culpă gravă sau gravă neglijență, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor ce îi reveneau, precum și în cazul în care beneficiarul încheie un contract de tranzacție, un acord de mediere sau un acord de recunoaștere a vinovăției;
c) de a percepe dobânzi și penalități de întârziere, în condițiile legislației fiscale, de la data rămânerii definitive sau definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, după caz, sau de la data plății, în cazul situațiilor prevăzute la lit. b);
d) de a proceda la luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor și veniturilor beneficiarului, în condițiile legislației fiscale, în limita sumei prevăzute la art. 3 și, dacă este cazul, a celei suplimentare stabilite prin actele adiționale anuale, după semnarea convenției;
e) de a proceda la executarea silită a beneficiarului, în condițiile legislației fiscale, de la data rămânerii definitive sau definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, după caz, sau de la data încheierii contractului de tranzacție, a acordului de mediere sau a acordului de recunoaștere a vinovăției, în cazul situațiilor prevăzute la lit. b);
f) să solicite beneficiarului cesionarea tuturor drepturilor aferente cheltuielilor cu serviciile avocațiale și cu serviciile de expertiză judiciară ocazionate de procedurile judiciare în care acesta participă;
g) să se îndrepte împotriva persoanei care a căzut în pretenții, ca urmare a cesionării tuturor drepturilor aferente cheltuielilor cu serviciile avocațiale și cu serviciile de expertiză judiciară ocazionate de procedurile judiciare în care participă beneficiarul, astfel cum au fost reținute de instanța judecătorească sau de procuror, după caz;
h) să solicite beneficiarului încuviințarea executării silite a hotărârii judecătorești definitive/irevocabile sau a actului procurorului, după caz, în cazul în care instanțele judecătorești sau procurorul nu constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii, cu vinovăție constând în culpă gravă sau gravă neglijență, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor ce îi reveneau.
5.2. Ordonatorul de credite are următoarele obligații:
a) să plătească beneficiarului cheltuielile cu serviciile avocațiale și cu serviciile de expertiză judiciară ocazionate de procedurile judiciare, pe baza documentelor justificative, în limita bugetului angajat, cu excepția serviciilor prestate anterior depunerii cererii și a situațiilor prevăzute la pct. 5.1 lit. a);
b) să facă demersurile necesare pentru a identifica sursele de finanțare, conform prevederilor legale, în termen de 6 luni de la data constatării lipsei fondurilor, în situația în care bugetul aprobat prin legile bugetare anuale nu permite încheierea actului adițional sau angajarea de noi cheltuieli în cursul unui an bugetar.