Articolul 28
Managementul riscului
Art. 28 din LEGE nr. 237 din 19 octombrie 2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare
- Partea I Regimul de supraveghere Solvabilitate II
- Titlul I Asigurători și reasigurători
- Capitolul IV Desfășurarea activității
- Secţiunea a 2-a Sistemul de guvernanță
(1) Societățile instituie un sistem funcțional și eficient de management al riscului, ca instrument important în procesul decizional, astfel încât:
a) să cuprindă strategii, procese și proceduri de raportare;
b) să faciliteze permanent identificarea, evaluarea, monitorizarea, gestionarea și raportarea riscurilor cu care se confruntă societățile sau a riscurilor potențiale și a interdependențelor dintre acestea;
c) să fie integrat adecvat în structura organizatorică;
d) să prevadă standarde bine definite pentru persoanele care conduc efectiv activitatea, dețin funcții-cheie sau alte funcții critice.
(2) Sistemul de management al riscului are în vedere riscurile care urmează a fi incluse în calcularea SCR, riscurile incluse parțial sau excluse și acoperă următoarele activități:
a) subscrierea și calcularea rezervelor tehnice;
b) managementul active-obligații;
c) strategia investițională, în special în ceea ce privește instrumentele derivate și angajamentele similare;
d) managementul riscului de lichiditate și al celui de concentrare;
e) managementul riscului operațional;
f) reasigurarea și alte tehnici de minimizare a riscului.
(3) Societățile elaborează politici scrise care includ proceduri cu privire la managementul riscului tuturor activităților menționate la alin. (2) , iar pentru riscul de investiții demonstrează că respectă principiul "persoana prudentă" prevăzut la art. 97 .
(4) Societățile instituie funcția de management al riscului, structurată astfel încât să faciliteze implementarea funcțională și eficientă a sistemului de management al riscului.
(5) În cazul în care aplică prima de echilibrare menționată la art. 55 alin. (2)-(6) sau prima de volatilitate menționată la art. 55 alin. (8)-(16) , societățile stabilesc un plan de lichiditate care include proiecții ale fluxurilor de trezorerie de intrare și de ieșire legate de active și obligații, la care se aplică respectivele prime.
(6) În ceea ce privește managementul active-obligații, societățile evaluează periodic:
a) pentru extrapolarea structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc prevăzute la art. 55 alin. (1) , senzitivitatea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza acesteia;
b) în cazul în care aplică prima de echilibrare prevăzută la art. 55 alin. (2)-(6) :
(i) senzitivitatea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculului primei de echilibrare, inclusiv a calculului marjei de credit istorice prevăzute la art. 55 alin. (6) lit. b) , și efectul posibil al unei vânzări forțate de active asupra fondurilor proprii eligibile;
(ii) senzitivitatea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la modificările structurii portofoliului de active alocat;
(iii) impactul reducerii primei de echilibrare la zero;
c) în cazul în care aplică prima de volatilitate prevăzută la art. 55 alin. (8)-(16) :
(i) senzitivitatea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculului primei de volatilitate și efectul posibil al unei vânzări forțate de active asupra fondurilor proprii eligibile;
(ii) impactul reducerii primei de volatilitate la zero.
(7) În cazul în care iau în considerare evaluările externe ale creditului în vederea calculării rezervelor tehnice și a SCR, societățile evaluează caracterul adecvat al acestora prin utilizarea unor evaluări suplimentare ori de câte ori acest lucru este posibil.
(8) În cazul în care societățile utilizează un model intern, aprobat conform art. 82 și 83 , funcția de management al riscului este responsabilă de următoarele sarcini legate de modelul intern:
a) proiectarea și implementarea;
b) testarea și validarea;
c) documentarea, inclusiv a modificărilor ulterioare aprobării;
d) analizarea funcționării și elaborarea raportului de sinteză;
e) informarea conducerii cu privire la funcționarea modelului, la componentele care necesită optimizare și la modul în care se remediază deficiențele determinate anterior.