Articolul 17
Art. 17 din CONVENŢIE nr. 95 din 1949 privind protecţia salariului
1. Atunci cînd teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte întinse sau cînd, datorita dispersării populației sau gradului de dezvoltare a acesteia, autoritatea competentă consideră că dispozițiile prezentei convenții nu pot fi aplicate, ea poate, după consultarea organizațiilor celor care angajează și ale lucrătorilor interesați, acolo unde asemenea organizații există, să excludă acele regiuni de la aplicarea convenției, fie în totalitatea ei, fie cu excepțiile pe care le considera necesare pentru anumite întreprinderi sau anumite munci.
2. Orice stat membru trebuie să indice, în primul sau raport anual asupra aplicării prezentei convenții, prezentat în virtutea articolului 22 din Constituția Organizației Internaționale a Muncii, orice regiune pentru care își propune să recurga la dispozițiile prezentului articol, precum și motivele respective. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea să recurgă la dispozițiile prezentului articol decît pentru regiunile pe care le va indica în acest mod.
3. Orice stat membru care recurge la dispozițiile prezentului articol trebuie să reconsidere, la intervale care nu depasesc 3 ani și consultîndu-se cu organizațiile celor care angajează și ale lucrătorilor, interesate, acolo unde asemenea organizații există, posibilitatea de a extinde aplicarea prezentei convenții asupra regiunilor exceptate în virtutea paragrafului 1.
4. Orice stat membru care recurge la dispozițiile prezentului articol trebuie să indice, în rapoartele sale anuale, regiunile pentru care renunța la aplicarea amintitelor dispoziții și progresele pe care le-a realizat în vederea aplicării treptate a prezentei convenții în acele regiuni.