Articolul 139

a) pentru bunurile cu specific militar se iau ca bază prețurile solicitate în scris sau publicate periodic de către structurile centrale cu atribuții de asigurare tehnico-materială. Comunicarea prețurilor se face în termen de 5 zile de la data înregistrării raportului unității interesate;

b) pentru bunurile care se vând în comerț, evaluarea pagubelor se face pe baza prețurilor care se practică pe piață la data constatării acestora, preluate din ofertele de preț, cel puțin 3, luându-se în calcul prețul cel mai mic rezultat din analiza acestora, dar nu mai mic decât valoarea contabilă a bunurilor;

c) în cazul bunurilor care nu pot fi cumpărate de pe piață, valoarea de înlocuire se stabilește de către organul de cercetare împreună cu o comisie formată din specialiști în domeniul respectiv, pe baza unei analize temeinice și documentate, astfel încât să fie asigurată acoperirea pagubelor.

a) pentru bunurile materiale realizate în cadrul unităților, evaluarea se face astfel încât să se recupereze toate cheltuielile efectuate cu materiile prime, materiale, combustibil etc., calculate conform prevederilor alin. (1) lit. b) și c) , la care se adaugă cheltuielile de personal aferente;

b) pentru bunurile materiale specific militare, precum armament, muniții, explozivi, mijloace de inițiere și darea focului, bunuri materiale din categoria tehnicii de luptă, piese de schimb din complete sau loturi, accesorii similare ș.a.m.d., aprovizionate cu mult timp în urmă și care se mai mențin în înzestrarea unităților, valoarea bunurilor se stabilește cu avizul organelor centrale de resort, prin comparare sau asocierea lor cu prețurile bunurilor aprovizionate în ultimul timp de M.A.I. Comunicarea prețurilor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării rapoartelor unităților interesate;

c) pentru obiectele de muzeu, lucrările de artă plastică, cărțile și publicațiile din fondul bibliotecilor, cărora nu li se poate determina prețul, în raport cu bunurile din unitățile comerciale, valoarea de înlocuire se stabilește cu avizul structurii de specialitate din M.A.I., care va ține seama de condițiile în care s-au achiziționat - valoarea de estimare actualizată în inventar -, valoarea istorică, documentară sau artistică, de alte elemente necesare pentru o corectă evaluare și de metodologia care se aplică pentru aceste situații pe plan național;

d) în cazul în care, în vederea evaluării pagubei, este necesară o expertiză, aceasta se va efectua prin grija organului central cu atribuții de asigurare tehnico-materială, reparare și întreținere, de către persoane de specialitate, aplicându-se corespunzător dispozițiile legale privind expertizele. În acest scop se va folosi cu prioritate personal M.A.I. care are calitatea de expert. Comunicarea către unități a prețurilor stabilite ca urmare a expertizelor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării raportului de expertiză;

e) bunurile reprezentând producția neterminată, care fac obiectul pagubei, se evaluează pe baza tuturor cheltuielilor efectuate până la data constatării acesteia potrivit evidențelor: materii prime și materiale, manoperă etc. Valoarea materiilor prime și materialelor se calculează prin aplicarea prevederilor menționate la lit. a) și b) , după caz;

f) documentele militare de transport pierdute din neglijență înainte de a fi folosite, indiferent dacă au fost sau nu completate, se impută luându-se ca bază de calcul prețurile cu care se procură de M.A.I. la data constatării pagubelor;

g) documentele de transport întrebuințate în mod ilegal se impută la valoarea costului real al călătoriei pe distanța pe care au fost folosite, după tarifele în vigoare practicate la data constatării pagubei. În cazul în care această valoare este mai mică decât prețul care ar fi plătit de către M.A.I. pentru procurarea documentelor de transport la data constatării pagubei, valoarea de imputare se stabilește ca bază de calcul acest preț;

h) materialele și piesele de schimb recuperate sau rezultate din lucrări de reparații, declasări ori casări ale mijloacelor fixe și obiectele de inventar constatate lipsă se evaluează luând ca bază de calcul prețul cu care acestea se achiziționează de către operatorii economici de profil la data constatării pagubei;

i) în cazul animalelor constatate lipsă, evaluarea se face pe baza greutății în viu, conform datelor evidenței contabile și tehnic-operative și prețului practicat pe piață la data constatării pagubei, pe kilogram în viu, aferent speciei și categoriei animalelor respective, astfel încât să asigure cel puțin acoperirea valorii de înregistrare din evidența contabilă. Când paguba a rezultat ca urmare a decesului animalelor sau tăierilor de necesitate, din valoarea evidențiată în contabilitate se deduce valoarea recuperărilor (piei, carne și organe comestibile etc.), calculată la prețul cu care acestea sunt valorificate;

j) în cazul culturilor de seră, solarii, de câmp sau al plantațiilor de orice fel distruse ori degradate, evaluarea se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea sau reînființarea lor, care să acopere cel puțin valoarea cheltuielilor rezultate din evidențele unităților, aferentă culturilor sau plantațiilor respective;

k) mijloacele bănești, timbrele poștale sau fiscale și bonurile valorice constatate lipsă se evaluează la valoarea nominală;

l) materialele, alimentele, furajele, îngrășămintele, carburanții, lubrifianții, piesele de schimb și altele asemenea care sunt consumate în plus față de normele de consum legale se evaluează pe baza valorii de înlocuire a acestora stabilite la data constatării pagubei.