Articolul 11

Un lichidator este investit cu puteri de gestionare și de control asupra băncii debitoare și poate lua acele măsuri pe care le considera necesare la lichidarea activelor băncii debitoare, pentru a se obține valorificarea optima a acestora, chiar în cazurile în care băncii debitoare i-a fost retrasă autorizația. Aceste măsuri privesc următoarele aspecte:

a) sa continue sau sa intrerupa, în mod justificat, orice operațiune;

b) sa imprumute bani, garantand cu activele băncii debitoare sau fără garanție;

c) sa stabilească din nou ratele dobânzilor aferente pasivelor băncii debitoare, cu condiția ca, totuși, orice nou nivel al ratei dobânzilor sa nu fie mai mic decât cel mai scăzut nivel practicat pe piața bancară;

d) sa angajeze personalul necesar lichidării;

e) sa încheie orice document în numele băncii debitoare, sa initieze sau sa apere și sa coordoneze, în numele acesteia, orice acțiune sau procedura legală.

Lichidatorul va întocmi un raport lunar asupra evoluției procedurii falimentului, pe care îl va prezenta spre aprobare judecătorului-sindic, după care îl va transmite și Băncii Naționale a României. Un astfel de raport va include informații referitoare la valoarea totală a creanțelor asupra băncii debitoare și la valoarea totală a activelor băncii debitoare care au fost vândute.