Articolul 3
Art. 3 din ORDIN nr. 13 din 19 noiembrie 2012 privind exerciţiul de raportare de către instituţiile de credit a informaţiilor referitoare la remunerarea angajaţilor acestora
(1) Pentru scopurile prezentului ordin, expresiile "persoane cu funcții-cheie de execuție", "beneficii discreționare de tipul pensiilor", "acord de tip malus" și "acord de tip clawback" au înțelesul prevăzut de privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților acestora, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În înțelesul prezentului ordin, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) remunerație fixă - plăți acordate direct sau indirect de către instituțiile de credit în schimbul serviciilor profesionale prestate de către personalul acestora, pentru care nu a fost luat în considerare niciun criteriu de performanță;
b) remunerație variabilă - plăți ori beneficii suplimentare remunerației fixe, care depind de performanță sau, în anumite cazuri, de alte criterii/clauze contractuale;
c) instrumente - instrumentele care se încadrează în una dintre următoarele două categorii:
● acțiuni sau titluri de proprietate echivalente, în funcție de forma juridică a instituției de credit în cauză, ori instrumente legate de acțiuni sau, în cazul instituțiilor de credit necotate, instrumente echivalente de tip non-cash;
● atunci când este cazul, alte instrumente, în sensul art. 24 alin. (2) lit. a) din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare / privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții, aprobat prin Ordinul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare / , republicat, cu modificările și completările ulterioare, care să reflecte corespunzător, pe o bază continuă, calitatea creditului aferentă instituției de credit;
d) ajustări explicite în funcție de performanță de tip ex-post, denumite și ajustări explicite la riscuri de tipul ex-post - reprezintă răspunsul instituției de credit la efectele acțiunilor personalului în funcție de riscurile asumate. O ajustare explicită la riscuri de tip ex-post este un mecanism de aliniere la riscuri prin intermediul căruia instituția de credit însăși ajustează remunerația angajatului prin metode ca acordurile de tip malus sau de tip clawback.