Articolul 41
Art. 41 din DECRET Nr. 221 din 1 iulie 1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plăţii impozitelor şi a taxelor neachitate în termen şi a creanţelor băneşti ale organizaţiilor socialiste, precum şi cu privire la executarea confiscării
Împotriva actelor de executare, îndeplinite în cursul urmăririlor efectuate potrivit prezentului decret, se poate introduce contestație la executare.
Contestația se introduce la tribunalul popular competent potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă.
Cînd urmărirea este pornită în baza unei hotărîri penale, instanța poate suspenda executarea în temeiul contestației numai cînd din înscrisuri doveditoare cu data certa se invedereaza temeinicia contestație sau - în lipsa acestor înscrisuri - dacă partea consemnează cu titlu de cauțiune contravaloarea bunurilor a căror urmărire este contestată, dar nu mai mult decît valoarea creanței, inclusiv cheltuielile de executare.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul cînd urmărirea este pornită pentru impozite sau taxe, cu deosebire ca - în lipsa de înscrisuri doveditoare cu data certa - cauțiunea ce se depune este de 30% din valoarea bunurilor a căror urmărire este contestată, dar nu mai mult decît valoarea creanței, inclusiv cheltuielile de executare.
La cererea oricărei părți interesate, instanța poate decide - în cadrul judecării contestației - și asupra împărțirii bunurilor comune.
Cînd contestația este admisă după executare, bunurile predate fără plata se înapoiază celor îndreptățiți, iar pentru cele vîndute, se restituie prețul de către cei care l-au primit.