Articolul 5
Adunarea Uniunii speciale
Art. 5 din LEGE nr. 3 din 8 ianuarie 1998 pentru aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internationala în domeniul proprietăţii industriale
- ARANJAMENTUL DE LA NISA
(1) a) Uniunea specială are o adunare compusa din țările care au ratificat prezentul aranjament sau care au aderat la el.
b) Guvernul fiecărei tari este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanți, de consilieri și de experți.
c) Cheltuielile fiecărei delegații sunt suportate de guvernul care a desemnat-o.
(2) a) Sub rezerva dispozițiilor art. 3 și 4, Adunarea:
(i) se ocupa de toate problemele privind menținerea și dezvoltarea Uniunii speciale și aplicarea prezentului aranjament;
(îi) da indicații Biroului internațional privind pregătirea conferințelor de revizuire, ținând seama, într-un mod adecvat, de observațiile țărilor Uniunii speciale care nu au ratificat prezentul aranjament sau care au aderat la el;
(iii) examinează și aproba rapoartele și activitățile directorului general al Organizației, denumit în cele ce urmează director general, referitoare la Uniunea specială și îi da toate indicațiile utile privind problemele ce țin de competența Uniunii speciale;
(iv) hotărăște programul, adopta bugetul bienal al Uniunii speciale și aproba conturile de lichidare;
(v) adopta regulamentul financiar al Uniunii speciale;
(vi) înființează, în afară Comitetului de experți menționat la art. 3, celelalte comitete de experți și grupele de lucru pe care le considera utile pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
(vii) decide care sunt țările care nu sunt membre ale Uniunii speciale și care sunt organizațiile interguvernamentale ce pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori;
(viii) adopta modificările art. 5-8;
(ix) întreprinde orice alta acțiune adecvată în vederea atingerii obiectivelor Uniunii speciale;
(x) se achită de orice alte sarcini pe care le implica prezentul aranjament.
b) Adunarea hotărăște asupra problemelor care interesează și alte uniuni administrate de către Organizație, consultând Comitetul de coordonare al Organizației.
(3) a) Fiecare țara membra a Adunării dispune de un vot.
b) Majoritatea țărilor membre ale Adunării constituie cvorumul.
c) În pofida dispozițiilor lit. b), dacă, în cadrul unei sesiuni, numărul țărilor reprezentate este inferior majorității dar egal sau superior treimii țărilor membre ale Adunării, aceasta poate lua decizii; cu toate acestea, hotărârile Adunării, cu excepția acelora care privesc procedura sa, nu devin executorii decât atunci când sunt îndeplinite condițiile enunțate mai jos. Biroul internațional comunică respectivele decizii țărilor membre ale Adunării care nu erau reprezentate, invitandu-le să-și exprime în scris, într-un termen de 3 luni de la data comunicării respective, votul sau abținerea. Dacă la încheierea acestui termen, numărul țărilor care și-au exprimat astfel votul sau abținerea este cel mai puțin egal cu numărul țărilor a căror lipsa a împiedicat constituirea cvorumului în timpul sesiunii, respectivele decizii devin executorii, cu condiția ca, în același timp, majoritatea necesară sa rămână întrunită.
d) Sub rezerva dispozițiilor art. 8 (2), hotărârile Adunării se iau cu majoritatea de două treimi în numărul voturilor exprimate.
e) Abținerea nu se considera vot.
f) Un delegat nu poate reprezenta decât o singura țara și nu poate vota decât în numele acesteia.
g) Țările Uniunii speciale care nu sunt membre ale Adunării sunt admise la reuniunile sale în calitate de observatori.
4) a) Adunarea se reuneste o dată la 2 ani în sesiune ordinară la convocarea directorului general și, în afară de cazuri excepționale, în timpul aceleiași perioade și în același loc ca și Adunarea generală a Organizației.
b) Adunarea se reuneste în sesiunea extraordinară la convocarea adresată de directorul general, la cererea unei pătrimi din numărul țărilor membre ale Adunării.
c) Ordinea de zi a fiecărei sesiuni este întocmită de directorul general.
(5) Adunarea adopta regulamentul sau interior.