Articolul 9
Art. 9 din ORDIN nr. 358 din 4 mai 2012 pentru aprobarea Liniilor directoare cu privire la măsurile de îmbunătăţire a siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră, în vederea aplicării Directivei 2008/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere
- Anexă
- Capitolul V Etapele de urmat pentru gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră și îmbunătățirea continuă a practicilor în domeniu
- Secţiunea a 4-a Inspecția de siguranță rutieră specifică
(1) ARR efectuează inspecții de siguranță rutieră specifică cu prioritate pe tronsoanele rutiere cu niveluri scăzute de siguranță, rezultate din evaluarea rețelei rutiere și care oferă posibilități pentru punerea în aplicare a unor măsuri cu potențial ridicat de îmbunătățire a siguranței și de reducere a costurilor legate de accidente.
(2) Inspecția de siguranță rutieră specifică se efectuează de către ARR prin echipe formate din personalul de specialitate angajat în ARR, cel puțin unul dintre membrii echipei fiind atestat ca auditor de siguranța rutieră.
(3) Auditorii de siguranță rutieră angajați ai ARR nu pot efectua auditul de siguranță rutieră, evaluarea de impact asupra siguranței rutiere și inspecția de siguranță rutieră periodică.
(4) Inspecțiile de siguranță rutieră specifice, efectuate pe tronsoanele cu gradul de siguranță cel mai scăzut rezultat în urma evaluării siguranței rețelei rutiere, vor avea în vedere următoarele elemente indicative:
1. trasee rutiere și intersecții:
a) asigurarea vizibilității;
b) limite de viteză și zone cu restricții de viteză;
c) predictibilitatea traseelor;
d) accesul la proprietăți adiacente și dezvoltări;
e) accesul vehiculelor de urgență și de serviciu;
f) tratarea podurilor și canalelor de scurgere;
g) configurația amprizei drumului (acostamentul drumului, tipul delimitării părții carosabile, debleul și rambleul drumului);
2. intersecții și noduri rutiere:
a) tipul de intersecție/nodul rutier adecvat;
b) geometria intersecției/configurația nodului rutier;
c) vizibilitatea și predictibilitatea intersecțiilor;
d) vizibilitatea în intersecție;
e) configurația benzilor suplimentare la intersecții;
f) controlul traficului în intersecții (de exemplu, indicatoare de prioritate, instalații de semnalizare rutieră etc.);
g) existența trecerilor pentru pietoni și bicicliști;
3. dispoziții pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor:
a) dispoziții pentru pietoni;
b) dispoziții pentru bicicliști;
c) dispoziții pentru utilizatorii vehiculelor motorizate cu două roți;
d) transportul public de persoane și infrastructurile aferente;
e) treceri la nivel cu calea ferată sau tramvai (menționând, în mod special, tipul de trecere și dacă acestea sunt acționate de o persoană sau nu, sunt manuale sau automate);
4. iluminare, panouri de semnalizare și marcaje:
a) panouri de semnalizare rutieră coerente, care nu afectează vizibilitatea;
b) lizibilitatea panourilor de semnalizare rutieră (poziție, dimensiune, culoare);
c) indicatoare rutiere;
d) coerența marcajelor rutiere și trasarea acestora;
e) lizibilitatea marcajelor rutiere (poziție, dimensiuni și retroreflectivitate în condiții uscate și umede);
f) vizibilitatea și gradul de uzură a marcajelor rutiere;
g) iluminarea drumurilor și a intersecțiilor;
h) echipamente adecvate pe marginea drumului;
5. semnalizare rutieră:
a) operare;
b) vizibilitate;
6. obstacole, zone de siguranță și sisteme rutiere de protecție:
a) zona marginii drumului, inclusiv vegetația;
b) pericole pe marginea drumului și distanța de la marginea părții carosabile sau a pistei pentru biciclete;
c) adaptarea sistemelor rutiere de protecție într-un mod facil de utilizat (spații care separă sensurile de circulație și parapete de siguranță pentru evitarea pericolelor la care sunt expuși utilizatorii vulnerabili ai drumurilor);
d) tratarea părților terminale ale parapetelor de siguranță;
e) sisteme adecvate de protecție la poduri și canale de scurgere;
f) garduri (pe drumuri cu acces limitat);
7. partea carosabilă:
a) defectele părții carosabile;
b) rugozitatea;
c) material desprins/pietriș/pietre;
d) colectarea și drenarea apei;
8. poduri și tuneluri:
a) prezența și numărul podurilor;
b) prezența și numărul tunelurilor;
c) elemente vizuale care reprezintă riscuri pentru siguranța infrastructurii;
9. alte aspecte:
a) punerea la dispoziție a unor spații de parcare și a unor spații de servicii sigure;
b) facilități pentru vehicule grele;
c) fenomenul de orbire cauzat de faruri;
d) lucrările rutiere;
e) activități nesigure pe marginea drumului;
f) informații adecvate ale echipamentelor sistemelor de transport inteligente (STI), de exemplu, panouri cu mesaje variabile;
g) faună;
h) atenționări pentru zone școlare (dacă este cazul).
(5) Raportul rezultat în urma efectuării inspecției de siguranță specifică conține în anexă un set de măsuri de remediere cu potențial ridicat de îmbunătățire a siguranței rutiere și de reducere a costurilor legate de accidente.
(6) Setul de măsuri de remediere din raportul de inspecție de siguranță rutieră specifică pentru deficiențele constatate este obligatoriu pentru administratorul drumului inspectat, în termenele stabilite conform prevederilor legale.
(7) Administratorul drumului inspectat are obligația ca, în maximum 30 de zile de la expirarea fiecărui termen dispus pentru remedierea deficiențelor constatate prin raportul de inspecție de siguranță rutieră specifică, să transmită ARR dovada implementării măsurii dispuse prin raport.
(8) Administratorul drumurilor de interes național elaborează și actualizează anual un plan de măsuri ordonate în funcție de priorități, bazat pe riscuri, pentru a urmări punerea în aplicare a măsurilor de remediere identificate în rapoartele de inspecție de siguranță rutieră specifică.