Articolul 9
Art. 9 din ORDIN nr. 9 din 29 aprilie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate
- Anexa
- Capitolul V Reguli de congruenţă
(1) Obligațiile asigurătorului sunt considerate a fi plătibile în moneda în care au fost exprimate angajamentele din contract.
(2) Dacă obligațiile asigurătorului prevăzute în contract nu sunt exprimate într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului sunt considerate a fi plătibile în moneda țării în care este prezent riscul. Totuși, societățile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă există un cadru adecvat adoptării unei astfel de soluții. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a contractului, este puțin probabil ca o daună să fie plătită în moneda în care este încasată prima, și nu în moneda țării în care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate autoriza asigurătorul ca acesta să ia în considerare, în vederea asigurării riscului, moneda pe care acesta o utilizează, în conformitate cu experiența dobândită, sau, în lipsa experienței, moneda țării în care asigurătorul își are sediul central, pentru contractele care acoperă riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 și 13 (numai răspunderea civilă a producătorilor), iar pentru contractele care acoperă riscuri cuprinse în alte clase, în funcție de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o altă monedă decât cea care ar rezulta în urma aplicării procedurilor de mai sus.
(4) În cazul în care s-a raportat o daună către un asigurător care poate fi plătită într-o anumită monedă, alta decât cea care rezultă din aplicarea procedurilor menționate în prezentul articol, angajamentele asigurătorului vor fi plătite în acea monedă și, în special, în moneda stabilită de instanța judecătorească sau printr-o înțelegere încheiată între asigurător și asigurat.
(5) În cazul în care este solicitată o daună, exprimată într-o monedă cunoscută dinainte de către asigurător, dar care este diferită de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor menționate în prezentul articol, angajamentele asigurătorului pot fi plătite în acea monedă.
(6) Societățile de asigurare pot să nu își acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor menționate în prezentul articol rezultă obligația acestora ca, pentru a respecta principiul de congruență, să păstreze activele într-o valută care să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
(7) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o monedă, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restricții de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruență.
(8) Societățile de asigurare pot deține active care nu sunt congruente pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valută.
(9) În cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, acestea sunt considerate a fi exprimate în euro.