Articolul 23
Art. 23 din REGULAMENT nr. 16 din 8 octombrie 2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi poziţiilor din securitizare
- Capitolul IV Cerinţe minime pentru recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit şi pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi a valorilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor securitizate
- Secţiunea a 2-a Cerinţe minime pentru recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit în cadrul unei securitizări sintetice
(1) Instituția de credit inițiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor și, dacă este cazul, valorile pierderilor așteptate aferente expunerilor securitizate, în conformitate cu prevederile art. 24 și 25, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
a) un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terțe părți prin intermediul unei protecții finanțate sau nefinanțate a creditului;
b) instituția de credit inițiatoare aplică o pondere de risc de 1.250% tuturor pozițiilor din securitizare pe care le deține în securitizare sau deduce aceste poziții din securitizare din fondurile proprii, în conformitate cu prevederile , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cu excepția situațiilor în care Banca Națională a României decide de la caz la caz că eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe care instituția de credit inițiatoare ar realiza-o prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terțe părți, se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente pozițiilor-mezanin din securitizare deținute de instituția de credit inițiatoare în cadrul acestei securitizări nu depășesc 50% din valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor pozițiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;
b) în cazul în care într-o anumită securitizare nu există poziții-mezanin din securitizare și instituția de credit inițiatoare demonstrează că valoarea expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care ar fi supuse unei deduceri din fondurile proprii sau unei ponderi de risc de 1.250% depășește cu o marjă substanțială estimarea întemeiată a pierderii așteptate aferente expunerilor securitizate, instituția de credit inițiatoare nu deține mai mult de 20% din valorile expunerilor aferente pozițiilor din securitizare care ar face obiectul unui astfel de tratament.
(3) Pentru scopurile alin. (2), poziții-mezanin din securitizare înseamnă poziții din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc mai mică de 1.250% și care sunt de rang inferior în raport cu poziția de cel mai înalt rang în această securitizare și de rang inferior în raport cu orice poziție din securitizare în cadrul acestei securitizări căreia:
a) în cazul unei poziții din securitizare care face obiectul prevederilor art. 42-68, i se atribuie nivelul 1 pe scala de evaluare a calității creditului potrivit cap. V; sau
b) în cazul unei poziții din securitizare care face obiectul prevederilor art. 69-103, i se atribuie nivelul 1 sau 2 pe scala de evaluare a calității creditului potrivit cap. V.
(4) Ca alternativă la prevederile alin. (2) și (3), se poate considera că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că dispune de politici și metodologii care să asigure că eventuala reducere a cerințelor de capital pe care instituția de credit inițiatoare o realizează prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terțe părți.
(5) Pentru scopurile alin. (4), instituția de credit inițiatoare trebuie să demonstreze că acest transfer al riscului de credit către terțe părți este recunoscut și în scopurile administrării interne a riscului instituției de credit, precum și în alocarea capitalului intern.
(6) În plus, transferul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) documentația aferentă securitizării reflectă substanța economică a tranzacției;
b) protecția creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului de credit îndeplinește cerințele de eligibilitate și celelalte cerințe prevăzute în , cu modificările și completările ulterioare, pentru recunoașterea unei astfel de protecții a creditului. Pentru scopul prezentei litere, entitățile special constituite în scopul securitizării nu sunt recunoscute în calitate de furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului;
c) instrumentele utilizate pentru transferul riscului de credit nu conțin clauze sau condiții care:
- să impună praguri de semnificație supradimensionate, sub al căror nivel se consideră că producerea unui eveniment de credit nu declanșează protecția creditului;
- să permită rezilierea protecției ca urmare a deteriorării calității creditului expunerilor-suport;
- să impună ca, în alte cazuri decât clauzele de amortizarea anticipată, pozițiile din securitizare să fie ameliorate de către instituția de credit inițiatoare;
- să majoreze costurile instituției de credit legate de protecția creditului sau randamentul de plătit către deținătorii de poziții din securitizare, pentru a contracara efectul deteriorării calității creditului aferente portofoliului de expuneri-suport; și
d) caracterul executoriu al protecției creditului în toate jurisdicțiile relevante a fost confirmat printr-o opinie juridică de specialitate.