Articolul 18

(1) Instituțiile de credit, în altă calitate decât cea de inițiator, sponsor sau creditor inițial, trebuie să stabilească proceduri formale adecvate pentru portofoliul de tranzacționare și afara portofoliului de tranzacționare, care să fie corespunzătoare cu profilul de risc al investițiilor lor în poziții securitizate, în scopul monitorizării pe bază continuă și în timp util a informațiilor privind performanța expunerilor-suport aferente pozițiilor lor din securitizare.

(2) În sensul alin. (1), informațiile includ, după caz, tipul expunerii, procentajul împrumuturilor cu întârzieri la plată de peste 30, 60 și 90 de zile, ratele de nerambursare, ratele de rambursare anticipată, împrumuturile cu garanția aflată în executare, tipul garanției reale și rata de ocupare a acesteia și distribuția frecvenței scorurilor de credit sau a altei cuantificări a bonității debitorilor de-a lungul expunerilor-suport, gradul de diversificare la nivel de industrie și de arie geografică, distribuția frecvenței raportului dintre împrumut și valoarea garanției reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi să permită efectuarea cu ușurință a unei analize de senzitivitate adecvate.

(3) În cazul în care expunerile-suport sunt ele însele poziții din securitizare, instituțiile de credit trebuie să dispună de informațiile menționate la alin. (2) nu numai în ceea ce privește tranșele-suport din securitizare, cum ar fi numele și calitatea creditului emitentului, ci și în ceea ce privește caracteristicile și performanța portofoliilor-suport aferente acestor tranșe din securitizare.

(4) Instituțiile de credit trebuie să dispună de o înțelegere în profunzime a tuturor caracteristicilor structurale ale unei tranzacții de securitizare care ar putea influența în mod semnificativ performanța expunerilor provenind din această tranzacție, cum ar fi ordinea distribuirii fluxurilor de numerar către investitori stabilită prin contract (contractual waterfall), precum și factorii de declanșare aferenți, îmbunătățirea calității creditului, creșterea lichidității, factorii de declanșare legați de valoarea de piață și definiția stării de nerambursare specifică tranzacției.

(5) În cazul în care instituția de credit nu îndeplinește cerințele legate de orice aspect important prevăzut la art. 17, prezentul articol și art. 20, ca urmare a neglijenței sau a omisiunii, Banca Națională a României impune o pondere de risc suplimentară proporțională, de cel puțin 250% din ponderea de risc (limitată la 1.250%) care s-ar aplica, în lipsa prevederilor prezentului alineat, pozițiilor corespunzătoare din securitizare, în conformitate cu prevederile cap. VI, pondere care crește progresiv cu fiecare încălcare ulterioară a prevederilor privind obligația de diligență.

(6) În sensul alin. (5), Banca Națională a României ia în considerare exceptările pentru anumite securitizări, prevăzute la art. 16, prin reducerea ponderii de risc pe care de altfel ar impune-o prin prezentul articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică prevederile art. 16.