Articolul 17
Art. 17 din REGULAMENT nr. 16 din 8 octombrie 2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi poziţiilor din securitizare
- Capitolul III Expuneri la riscul de credit transferat
(1) Înainte de a investi și, dacă este cazul, ulterior, instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să demonstreze Băncii Naționale a României că au o înțelegere completă și detaliată asupra fiecărei poziții din securitizare și că au implementat politicile și procedurile formale, adecvate pentru portofoliul de tranzacționare și pentru afara portofoliului de tranzacționare, corespunzătoare cu profilul de risc al investițiilor lor în poziții securitizate, în scopul de a analiza și a înregistra următoarele elemente:
a) informațiile aduse la cunoștință, conform art. 14, de către inițiatori sau sponsori, pentru a preciza interesul economic net pe care îl rețin în securitizare pe bază continuă;
b) caracteristicile de risc ale fiecărei poziții din securitizare;
c) caracteristicile de risc ale expunerilor suport aferente poziției din securitizare;
d) reputația și istoricul pierderilor suferite în securitizări anterioare de inițiatori sau sponsori, corespunzătoare claselor relevante de expuneri-suport aferente poziției din securitizare;
e) declarațiile și dezvăluirile făcute de inițiatori, sponsori sau de agenții ori consilierii acestora în legătură cu obligația de diligență (due diligence) privind expunerile securitizate și, după caz, calitatea garanțiilor reale aferente expunerilor securitizate;
f) dacă este cazul, metodologiile și conceptele pe care se bazează evaluarea garanțiilor reale aferente expunerilor securitizate, precum și politicile adoptate de inițiator sau de sponsor pentru a asigura independența evaluatorului; și
g) toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot influența în mod semnificativ performanța poziției din securitizare deținute de instituția de credit.
(2) Instituțiile de credit trebuie să efectueze periodic propriile simulări de criză adecvate pentru pozițiile lor din securitizare. În acest scop, instituțiile de credit se pot baza pe modelele financiare elaborate de o instituție externă de evaluare a creditului, cu condiția ca instituțiile de credit să poată demonstra, la cerere, că au manifestat o preocupare corespunzătoare, înainte de a investi, pentru a valida ipotezele relevante ale modelelor și structurarea acestora și pentru a înțelege metodologia, ipotezele și rezultatele.