Articolul 201

(1) În cazul adoptării unei abordări bazate pe raționament profesional pentru scopurile alocării ratingurilor, respectiv atribuirea de sarcini pe linia alocării și aprobării ratingurilor personalului responsabil cu relația cu clienții, instituțiile de credit trebuie să compenseze potențiala lipsă de independență în alocarea ratingurilor - cum ar fi conflictele de interese rezultate prin remunerarea personalului respectiv în funcție de volumul de activitate generat sau potențiala pierdere a obiectivității acestuia în cazul dezvoltării unei relații strânse cu debitorul - cu controale interne menite să împiedice afectarea de către aceasta a procesului de rating.

(2) Controalele menționate la alin. (1) trebuie să opereze în practică și trebuie să includă, cel puțin, o examinare completă și independentă a ratingurilor de către funcțiile de control al riscului - spre exemplu, monitorizarea de la distanță realizată de către controlorii de credit, analiza performanțelor ratingurilor de către unitatea de control al riscului de credit și examinarea la fața locului de către auditul intern.

(3) Pentru a asigura independența alocării ratingurilor, instituțiile de credit pot recurge, ca modalitate adițională, la remunerarea personalului responsabil cu relația cu clienții în funcție de cuantificările performanței ajustate în funcție de risc - precum rata de rentabilitate a capitalului ajustată în funcție de risc -, cuantificări care să se întemeieze pe rezultatele sistemului aferent abordării bazate pe modele interne de rating.

(4) În cazul activităților non-retail, instituțiile de credit nu trebuie să delege integral responsabilitatea cu privire la rating - alocare sau examinare - personalului responsabil cu relația cu clienții, acesta urmând să realizeze doar o evaluare preliminară a creditului care este validată ulterior de ofițeri independenți.