Articolul 7
Forța majoră și cazul fortuit
Art. 7 din ORDIN nr. 948 din 3 iulie 2009 pentru modificarea Instrucţiunilor privind modalităţile de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, aprobate prin Ordinul ministrului mediului nr. 89/2009
- Anexa 5
7.1. Prin forță majoră și/sau caz fortuit se înțelege un eveniment independent de voința părților, imprevizibil și insurmontabil, intervenit după încheierea prezentului contract și care împiedică părțile să își execute, total sau parțial, obligațiile contractuale.
7.2. Partea care invocă forța majoră are următoarele obligații:
a) să notifice cealaltă parte în termen de 5 zile de la data apariției;
b) să transmită, în termen de cel mult 30 de zile de la data producerii evenimentului considerat a fi caz de forță majoră, certificatul de forță majoră emis de autoritatea competentă;
c) să comunice data încetării în termen de 5 zile de la încetare;
d) să ia orice măsuri care îi stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor.
7.3. Dacă nu se procedează la anunțare, în condițiile și termenele prevăzute, partea care o invocă va suporta toate daunele provocate celeilalte părți prin lipsa notificării.
7.4. Îndeplinirea prezentului contract va fi suspendată în perioada de acțiune a forței majore, dar fără a prejudicia drepturile ce li se cuveneau părților până la apariția acesteia.
7.5. Forța majoră, comunicată și dovedită în condițiile alin. 7.2, exonerează de răspundere partea care o invocă.
7.6. Dacă forța majoră și/sau consecințele acesteia durează sau se estimează ca va/vor dura mai mult de 3 luni, părțile se obligă să negocieze cu bună-credință în vederea identificării soluției celei mai bune:
a) încetarea prezentului contract, fără ca vreuna dintre părți să poată pretinde celeilalte daune-interese;
b) modificarea prezentului contract.
7.7. Prevederile de mai sus se aplică și în caz fortuit.