Articolul 23
Art. 23 din DECIZIE nr. 2 din 23 ianuarie 2009 privind stabilirea sistemului de credite de educaţie medicală continuă pe baza căruia se evaluează activitatea de perfecţionare profesională a medicilor, a criteriilor şi a normelor de creditare a formelor de educaţie medicală continuă, precum şi a normei şi criteriilor de acreditare a furnizorilor de educaţie medicală continuă
- Anexa 1
Normele de creditare stabilite pentru publicațiile medicale sunt:
a) articole științifice în reviste de specialitate catalogate ISI - 200 de credite/articol;
b) articole științifice în reviste de specialitate internaționale sau românești Med-Line - 80 de credite/articol;
c) articole științifice în reviste de specialitate clasificate CNCSIS grupa A - 200 de credite/articol, grupa B - 80 de credite/articol, grupa C - 25 de credite/articol;
d) articole în reviste medicale electronice - 20 de credite/articol;
e) articole științifice în alte reviste medicale sau de jurnalistică medicală acreditate de Colegiul Medicilor din România - 15 credite/articol;
f) clasificarea CNCSIS a publicațiilor respective se menționează în Nomenclatorul publicațiilor medicale acreditate de Colegiul Medicilor din România;
g) capitole de cărți în tratate de medicină - 100 de credite/capitol sub 100 de pagini și 150 de credite/capitol de peste 100 pagini, ca unic autor;
h) carte sau monografie medicală - 200 de credite/carte, ca unic autor;
i) traduceri de carte medicală - 50 de credite/carte, ca unic traducător;
j) existența a 2 sau mai mulți autori pentru un capitol ori o carte publicată duce la împărțirea procentuală a creditelor acordate la numărul de autori menționați pentru capitolul sau cartea respectivă; primul autor sau, după caz, autorul corespondent primește 125% din punctajul celorlalți autori;
k) editor de carte medicală - 150 de credite; redactor-șef de revistă medicală - 40 de credite/an;
l) un articol publicat în mai multe reviste se punctează o singură dată, la nivelul cel mai ridicat;
m) publicarea de rezumate ale unor comunicări prezentate la manifestări științifice nu se creditează suplimentar față de lucrarea comunicată;
n) comunicarea studiilor de farmacovigilență confirmate și comunicate de Agenția Națională a Medicamentului - 10 credite/comunicare;
o) pentru abonamente la reviste medicale: la revistele naționale cuprinse în Nomenclatorul publicațiilor medicale agreate de Colegiul Medicilor din România se acordă 5 credite/abonament anual, iar la reviste din străinătate, indexate Med-Line - 10 credite/abonament anual;
p) pentru abonamentele la revistele medicale din străinătate editate și traduse parțial sau total în România, creditarea se face ca la revistele naționale. Pentru publicarea de articole în aceste reviste, se calculează credite ca pentru revistele din străinătate doar la cele cu traducere integrală, care sunt editate și recenzate de editura-mamă.
(1) Certificarea formelor de EMC creditate se face de către colegiile teritoriale, în funcție de locul de desfășurare a formei de EMC, ca organizator sau coorganizator alături de furnizorul ori furnizorii de EMC acreditat/acreditați și implicat/implicați, purtând obligatoriu ștampila colegiului medicilor și a furnizorului principal, după caz, precum și semnătura președintelui sau a vicepreședintelui departamentului profesional-științific alături de cea a coordonatorului sau a responsabilului de program.
(2) Pentru programele de EMC naționale, ca și pentru cursuri, certificarea nu se face de către colegiile medicilor teritoriale, ci direct de către furnizorul de EMC implicat.
(3) În cazul formelor de EMC naționale multicentrice, interregionale/interjudețene sau itinerante, este necesară/necesar informarea ori parteneriatul cu colegiul medicilor teritorial pe raza căruia este organizat evenimentul.
(4) În cazul formelor de EMC care nu au caracter național, este obligatoriu avizul sau parteneriatul colegiului medicilor teritorial.
(5) Certificarea programelor de EMCD se va face prin certificate tipărite sau imprimate în original; certificarea se va putea face on-line numai după introducerea în România a unor reglementări legale în acest sens.
(6) Același regim se aplică și certificatelor on-line eliberate în străinătate, dacă nu au o recunoaștere formală a unor autorități profesionale naționale din țara respectivă.