# Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32025L0872
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** În vigoare
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32025L0872/directiva-ue-2025-872
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32025L0872/directiva-ue-2025-872.md
- **Subiecte:** armonizare fiscală, comerț în interiorul UE, cooperare administrativă, cooperare fiscală europeană, drept fiscal, formalități birocratice, fraudă, fraudă fiscală, întreprinderi multinaționale, schimb de informații

## Recitale

### (1)

> Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului (3) pune în aplicare acordul la care a ajuns, la 8 octombrie 2021, Cadrul incluziv al OCDE/G20 (denumit în continuare „CI al OCDE/G20”) privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) și respectă îndeaproape regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi) ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) (denumite în continuare „regulile-model ale OCDE”) convenite de CI al OCDE/G20 la 14 decembrie 2021. Directiva (UE) 2022/2523 introduce o regulă de includere a veniturilor (income inclusion rule – IIR) calificată și o regulă a profiturilor subimpozitate (undertaxed profit rule – UTPR) calificată. Directiva respectivă permite, de asemenea, statelor membre să își introducă propriul impozit suplimentar național calificat (qualified domestic top-up tax – QDTT).

### (2)

> Directiva (UE) 2022/2523 stabilește deja normele de depunere a Declarațiilor privind impozitul suplimentar și prezintă în linii mari categoriile de informații care trebuie raportate de grupurile de întreprinderi multinaționale și de grupurile naționale de mari dimensiuni care intră sub incidența directivei respective. Administrațiile fiscale au nevoie de aceste Declarații privind impozitul suplimentar pentru a efectua o evaluare adecvată a riscurilor, pentru a aprecia corectitudinea obligației fiscale și pentru a monitoriza dacă grupurile de întreprinderi multinaționale și grupurile naționale de mari dimensiuni aplică în mod corect normele stabilite în Directiva (UE) 2022/2523.

### (3)

> Prin urmare, este oportun să se modifice Directiva 2011/16/UE a Consiliului (4) pentru a stabili noi norme privind schimbul automat de informații cu scopul de a facilita schimbul de informații cu privire la Declarația privind impozitul suplimentar și pentru a institui astfel cadrul pentru punerea în aplicare operațională a obligațiilor de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523, în conformitate cu Acordul multilateral între autoritățile competente în ceea ce privește schimbul de informații GloBE elaborat de CI al OCDE/G20 și cu comentariul aferent acestuia, precum și cu declarația informativă GloBE, în măsura în care aceste noi norme sunt în concordanță cu obligațiile de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523 și cu dreptul Uniunii.

### (4)

> Deși regula generală este că o entitate constitutivă depune o Declarație privind impozitul suplimentar la administrația sa fiscală (denumită în continuare „depunere la nivel local”), Directiva (UE) 2022/2523 prevede o derogare în temeiul căreia o entitate constitutivă nu are obligația de a depune o Declarație privind impozitul suplimentar la administrația sa fiscală dacă o Declarație privind impozitul suplimentar a fost depusă de societatea-mamă finală sau de o entitate desemnată să depună declarația, situată într-o jurisdicție care a încheiat, pentru anul fiscal de raportare, un acord privind stabilirea autorității competente cu statul membru în care își are sediul entitatea constitutivă (denumită în continuare „depunere la nivel central”). Prezenta directivă constituie un astfel de acord privind stabilirea autorității competente între statele membre.

### (5)

> Noile norme privind schimbul automat de informații ar trebui să permită depunerea la nivel central a Declarației privind impozitul suplimentar, în conformitate cu Directiva (UE) 2022/2523; ele pot servi, de asemenea, în scopul depunerii declarației în fiecare jurisdicție care pune în aplicare regulile-model ale OCDE (denumită în continuare „jurisdicție de punere în aplicare”) (5). Administrațiile fiscale din fiecare stat membru relevant ar trebui să primească informațiile necesare care figurează în declarația-tip.

### (6)

> Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a impune entităților constitutive din cadrul grupurilor de întreprinderi multinaționale care depun declarația să utilizeze modelul standard prevăzut în Directiva 2011/16/UE pentru a-și îndeplini obligațiile de declarare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523. Statele membre au libertatea de a stabili modelul care să fie utilizat de grupurile naționale de mari dimensiuni pentru a-și îndeplini obligațiile de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523, cu excepția situațiilor specifice în care este necesar schimbul de informații.

### (7)

> Atunci când un stat membru primește o Declarație privind impozitul suplimentar de la societatea-mamă finală sau de la entitatea din cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale desemnată să depună declarația în contextul depunerii la nivel central în conformitate cu Directiva (UE) 2022/2523, statul membru respectiv ar trebui să comunice altor State membre de punere în aplicare sau statelor membre care aplică doar QDTT, în termen de trei luni de la termenul de depunere sau – în cazul primirii unei Declarații privind impozitul suplimentar după termenul de depunere – în termen de trei luni de la primirea declarației, părțile specifice relevante din Declarația privind impozitul suplimentar în conformitate cu abordarea în materie de diseminare aprobată de CI al OCDE/G20. În ceea ce privește primul An fiscal de raportare, termenul pentru comunicarea respectivelor părți specifice relevante a Declarației privind impozitul suplimentar ar trebui să fie prelungit la șase luni de la termenul de depunere. În plus, pentru a ține seama de eventualele întârzieri din cadrul noului sistem de schimb de informații, primul schimb de informații nu va avea loc în orice caz (și anume, pentru primul An fiscal de raportare și pentru Anul fiscal de raportare următor) mai devreme de 1 decembrie 2026.

### (8)

> Statul membru al societății-mamă finale a grupului de întreprinderi multinaționale ar trebui să primească Declarația completă privind impozitul suplimentar. Statul membru de punere în aplicare ar trebui să primească Secțiunea generală a Declarației privind impozitul suplimentar, cu condiția ca o entitate constitutivă a grupului de întreprinderi multinaționale să fie situată pe teritoriul său. Statele membre care aplică doar QDTT și pe teritoriul cărora sunt situate entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale ar trebui să primească părțile relevante din Secțiunea generală a Declarației privind impozitul suplimentar, deși statele care aplică doar QDTT nu ar trebui să trimită nicio informație cu privire la Declarația privind impozitul suplimentar prin schimbul automat de informații.

### (9)

> Secțiunile jurisdicționale ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre cu drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, inclusiv dreptul de a aplica QDTT, în conformitate cu abordarea în materie de diseminare.

### (10)

> Directiva (UE) 2022/2523 le permite statelor membre în care sunt situate cel mult douăsprezece societăți-mamă finale ale grupurilor care intră în domeniul de aplicare al directivei respective să opteze să nu aplice IIR și UTPR pentru o perioadă limitată. În astfel de cazuri, un stat membru, în cazul în care nu este un stat membru care aplică doar QDTT, ar trebui să înceapă să aplice normele privind schimbul de Declarații privind impozitul suplimentar (și anume să primească și să trimită informații) numai atunci când se încheie perioada de exercitare a opțiunii în temeiul Directivei (UE) 2022/2523.

### (11)

> În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive și, în special, pentru desfășurarea schimbului automat de informații între autoritățile competente, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta modalitățile practice necesare, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip electronic. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

### (12)

> Autoritatea competentă care primește informațiile ar trebui să transmită o notificare autorității competente care trimite informațiile atunci când are motive să creadă că informațiile incluse într-o Declarație privind impozitul suplimentar care fac obiectul schimbului de informații necesită corecții. Întrucât o astfel de notificare are loc, în mod normal, înainte de efectuarea unei evaluări a riscurilor sau examinări fiscale mai aprofundate, autoritatea competentă care trimite informațiile ar trebui să fie notificată numai cu privire la erorile evidente identificate. Informațiile corectate ar trebui să fie comunicate, fără întârzieri nejustificate, tuturor autorităților competente pentru care informațiile respective fac obiectul schimbului în conformitate cu prezenta directivă. Această procedură nu împiedică administrațiile fiscale să solicite, în cadrul unor cereri ulterioare, corecțiile necesare pentru a verifica respectarea Directivei (UE) 2022/2523, în temeiul dreptului intern.

### (13)

> În cazul în care o autoritate competentă nu primește informațiile preconizate în urma unei notificări din partea unui grup de întreprinderi multinaționale, aceasta ar trebui să notifice nerealizarea schimbului autorității competente care trebuia să trimită informațiile. Autoritatea competentă care trebuia să trimită informațiile ar trebui să stabilească, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care nu a avut loc schimbul de informații relevante și să informeze, în termen de o lună, autoritatea competentă care a notificat nerealizarea schimbului cu privire la motivul respectiv, indicând, după caz, noua dată preconizată pentru realizarea schimbului de informații. Pentru a asigura aplicarea eficace a Directivei 2011/16/UE, se consideră că schimbul de informații ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil pentru a se evita cauzarea de întârzieri suplimentare pentru statele membre. Termenul preconizat pentru realizarea schimbului de informații ar trebui să nu depășească trei luni de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.

### (14)

> În cazul în care Declarația privind impozitul suplimentar nu a fost depusă la nivel central de către societatea-mamă finală sau de către entitatea din cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale desemnată să depună declarația, iar informațiile nu sunt primite până la noua dată preconizată pentru realizarea schimbului de informații, se consideră că autoritatea competentă care a notificat nerealizarea schimbului poate solicita depunerea declarației la nivel local, deoarece condițiile pentru depunerea acesteia la nivel central în temeiul Directivei (UE) 2022/2523 nu au fost îndeplinite.

### (15)

> Directiva 2011/16/UE, inclusiv anexa VII la aceasta, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, ar trebui să fie coroborată cu Directiva (UE) 2022/2523. Termenii stabiliți în scopul schimbului de informații cu privire la Declarația privind impozitul suplimentar în temeiul prezentei directive ar trebui să aibă același înțeles ca termenii din Directiva (UE) 2022/2523. În plus, prezenta directivă conține definiții suplimentare care sunt necesare pentru a reflecta evoluțiile înregistrate la nivel internațional în contextul schimbului de informații în domeniul fiscal.

### (16)

> La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze Acordul multilateral între autoritățile competente în ceea ce privește schimbul de informații GloBE și comentariul aferent acestuia, regulile-model ale OCDE și explicațiile și exemplele din documentul Commentary to the Global Anti-Base Erosion Model Rules (Pillar Two) [„Comentariu la Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi)”] publicat de CI al OCDE/G20 privind BEPS, precum și cadrul de punere în aplicare a regulilor GloBE, alături de orice actualizări ale acestora, ca surse de ilustrare sau de interpretare pentru a asigura aplicarea coerentă în toate statele membre, în măsura în care respectivele surse sunt în concordanță cu prezenta directivă, cu Directiva (UE) 2022/2523 și cu dreptul Uniunii. În consecință, instrucțiunile elaborate de CI al OCDE/G20 privind BEPS pentru depunerea modelului standard, cum ar fi introducerea și orientările explicative aferente declarației informative GloBE, inclusiv în ceea ce privește baza pentru informațiile raportate în declarația informativă GloBE și cadrul simplificat tranzitoriu de raportare jurisdicțională (pentru anii fiscali care încep la 31 decembrie 2028 sau înainte de această dată, dar fără a include un an fiscal care se încheie după 30 iunie 2030), ar trebui, în măsura în care sursele respective sunt în concordanță cu prezenta directivă și cu dreptul Uniunii, să fie utilizate ca surse de ilustrare și de interpretare de către grupurile de întreprinderi multinaționale la depunerea Declarației privind impozitul suplimentar pentru a asigura o aplicare coerentă. Prin urmare, este oportun să se completeze Directiva 2011/16/UE cu o anexă suplimentară care să conțină un model standard, în conformitate cu modelul standard elaborat de CI al OCDE/G20 privind BEPS, pentru depunerea Declarației privind impozitul suplimentar în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, astfel cum se prevede în prezenta directivă.

### (17)

> Modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar prevăzut în prezenta directivă asigură că informațiile și calculele fiscale pe care un grup de întreprinderi multinaționale trebuie să le declare în cadrul acestei declarații sunt suficient de cuprinzătoare pentru a le permite administrațiilor fiscale să efectueze o evaluare adecvată a riscurilor și să aprecieze corectitudinea obligației fiscale a unei entități constitutive în temeiul Directivei (UE) 2022/2523. În același timp, se urmărește evitarea impunerii unor cerințe inutile de colectare, calcul și raportare a informațiilor pentru grupurile de întreprinderi multinaționale, precum și evitarea expunerii contribuabililor la cereri multiple și necoordonate de informații suplimentare în fiecare jurisdicție de punere în aplicare. O Declarație privind impozitul suplimentar standardizată nu afectează capacitatea unei administrații fiscale de a solicita o declarație fiscală națională obișnuită sau de a colecta informații în scopul pregătirii declarației naționale privind impozitul suplimentar; prin urmare, statele membre ar trebui, în unele cazuri, să poată solicita raportarea unor puncte de date suplimentare pe lângă Declarația privind impozitul suplimentar în scopul pregătirii declarației fiscale (de exemplu, pentru a converti obligația privind impozitul suplimentar în monedă națională). Totuși, statele membre ar trebui, în general, să se abțină de la a solicita raportarea unor puncte de date suplimentare pe lângă Declarația privind impozitul suplimentar, ca parte a cerințelor privind declarația fiscală națională obișnuită și plata. Astfel de informații ar trebui să se refere, de exemplu, la obligația de plată, la momentul și metoda plății sau la identificarea contribuabilului și la datele de contact, mai degrabă decât la calcularea obligației privind impozitul suplimentar a unei entități constitutive. Prezenta directivă nu se aplică procedurilor naționale de audit fiscal și nu împiedică administrațiile fiscale să solicite, în cadrul unor cereri ulterioare, informațiile justificative de care au nevoie pentru a verifica respectarea dispozițiilor de transpunere a Directivei (UE) 2022/2523, în temeiul dreptului intern.

### (18)

> Pentru a asigura schimbul de informații privind asocierile în participație și egalitatea de tratament, în rarele cazuri în care o societate-mamă a unui grup național de mari dimensiuni deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participație sau ale unei filiale a unei asocieri în participație, iar asocierea în participație sau filiala asocierii în participație respectivă face obiectul unui QDTT într-un alt stat membru, statele membre ar trebui să solicite ca un astfel de grup național de mari dimensiuni să utilizeze același model standard ca un grup de întreprinderi multinaționale, și anume, modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar prevăzut în prezenta directivă, atunci când își depune Declarația privind impozitul suplimentar. În consecință, statele membre ar trebui să se asigure că dispozițiile privind schimbul de informații sunt aplicate în astfel de cazuri.

### (19)

> În plus, recunoscând necesitatea de a asigura un cadru juridic complet, astfel încât acesta să acopere modificările introduse în Directiva 2011/16/UE prin Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului (7) în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații privind conturile financiare, este esențial să se modifice articolul 8 alineatul (3a) din Directiva 2011/16/UE în consecință. Domeniul de aplicare al informațiilor care urmează să facă obiectul schimbului ar trebui să țină seama de măsurile tranzitorii prevăzute în secțiunea XI din anexa I la Directiva 2011/16/UE.

### (20)

> Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume asigurarea cadrului pentru punerea în aplicare operațională a obligațiilor de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523 pe baza abordării comune cuprinse în regulile-model ale OCDE, precum și asigurarea faptului că informațiile corespunzătoare privind conturile financiare fac obiectul schimbului automat obligatoriu, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acțiunea independentă a statelor membre ar risca să creeze o fragmentare a pieței interne, dar, având în vedere amploarea reformei privind impozitul minim global și importanța crucială a adoptării unor soluții care să funcționeze pentru piața internă în ansamblu, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

### (21)

> Având în vedere că statele membre trebuie să ia măsuri într-o perioadă foarte scurtă pentru a începe transpunerea normelor referitoare la Declarația privind impozitul suplimentar, prezenta directivă ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

### (22)

> Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie modificată în consecință,


## Articole

### Articolul 1 — Modificarea Directivei 2011/16/UE

> Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:
>
> 1. La articolul 3, punctul 9 se modifică după cum urmează: (a) primul paragraf se modifică după cum urmează: (i) litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), mențiunea referitoare la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din respectivul stat membru;” ; (ii) litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) în sensul dispozițiilor din prezenta directivă, cu excepția articolului 8 alineatele (1) și (3a) și a articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul punct.” ; (b) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În contextul prezentului articol, al articolului 8 alineatele (3a) și (7a) și al articolului 21 alineatul (2) din prezenta directivă și în contextul anexei IV la prezenta directivă, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I la prezenta directivă. În contextul articolului 21 alineatul (5) și al articolului 25 alineatele (3) și (4) din prezenta directivă, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I, V sau VI la prezenta directivă. În contextul articolului 8aa din prezenta directivă și al anexei III la aceasta, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa III la prezenta directivă. În contextul articolului 8ac din prezenta directivă și al anexei V la aceasta, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa V la prezenta directivă. În contextul articolului 8ad din prezenta directivă și al anexei VI la aceasta, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa VI la prezenta directivă. În contextul articolelor 8ae și 9a din prezenta directivă și al anexei VII la aceasta, orice termen are același înțeles ca cel definit la articolul 3, articolul 9 alineatul (2) litera (a), articolul 16 alineatele (4), (6), (8) și (11), articolul 17 alineatul (1), articolul 21 alineatul (5), articolul 22 alineatul (1), articolul 24 alineatele (4) și (6), articolul 26 alineatul (2), articolul 27 alineatele (3), (4) și (5), articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (2), articolul 31 alineatul (1), articolul 32, articolul 33 alineatul (1), articolul 35 alineatul (1), articolul 36 alineatul (1), articolul 37 alineatul (1), articolul 39 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 47 alineatul (1) și articolul 49 alineatul (3) din Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului (*1). În plus, orice termen scris cu inițială majusculă are același înțeles ca cel definit în secțiunea I din anexa VII la prezenta directivă. (*1) Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune (JO L 328, 22.12.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2523/oj).” "
>
> 2. La articolul 8, alineatul (3a) se înlocuiește cu următorul text: „(3a) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Instituțiilor sale Financiare Raportoare să aplice normele de raportare și de diligență fiscală incluse în anexele I și II și să asigure punerea în aplicare eficace și respectarea acestor norme în conformitate cu secțiunea IX din anexa I. În temeiul normelor de raportare și de diligență fiscală aplicabile, prevăzute în anexele I și II, autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorității competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alineatul (6) litera (b), următoarele informații referitoare la un Cont care face obiectul raportării, aferente perioadelor impozabile începând cu 1 ianuarie 2016: (a) numele/denumirea, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), precum și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării și care este Titular de cont al contului respectiv și, în cazul unei Entități care este Titular de cont și care, după aplicarea normelor de diligență fiscală prevăzute în anexele I și II, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, denumirea, adresa și NIF ale Entității, precum și numele, adresa, NIF și data și locul nașterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării; (b) numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont); (c) denumirea și numărul de identificare (dacă este cazul) al Instituției Financiare Raportoare; (d) soldul sau valoarea contului (inclusiv, în cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, Valoarea de răscumpărare) valabil(ă) la sfârșitul anului calendaristic relevant sau la sfârșitul altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei în cauză, închiderea contului; (e) în cazul oricărui Cont de custodie: (i) cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv (sau în legătură cu respectivul cont) în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și (ii) încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea Activelor Financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al Titularului de cont; (f) în cazul oricărui Cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; (g) în cazul oricărui alt cont decât cele descrise la litera (e) sau la litera (f), cuantumul brut total plătit sau creditat Titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată a oricăror răscumpărări plătite Titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; (h) dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Titular de cont; (i) rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării și care este o Persoană care exercită controlul asupra unui Titular al unui Cont de Entitate este o Persoană care exercită controlul asupra Entității și dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare astfel de Persoană care face Obiectul Raportării; (j) tipul de cont, menționându-se dacă contul este un Cont Preexistent sau un Cont Nou, precum și dacă este un cont comun, inclusiv numărul de Titulari ai contului comun; și (k) în cazul oricărei Participații în capitalurile proprii deținute într-o Entitate de Investiții care este o construcție juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face Obiectul Raportării este un deținător de Participații în capitalurile proprii. În scopul schimbului de informații în temeiul prezentului alineat, în absența unor dispoziții contrare prevăzute la prezentul alineat sau în anexa I sau II, cuantumul și descrierea plăților efectuate în legătură cu un Cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislația națională a statului membru care comunică informațiile. Primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat au prioritate față de alineatul (1) litera (c) sau orice alt instrument juridic al Uniunii în măsura în care schimbul de informații în cauză intră sub incidența alineatului (1) litera (c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii. Autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică informațiile menționate la literele (h)-(k) de la al doilea paragraf cu privire la perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026.”
>
> 3. Se introduce următorul articol: „Articolul 8ae Formatul pentru depunerea declarațiilor și schimbul de informații cu privire la Declarațiile privind impozitul suplimentar în temeiul articolului 44 din Directiva (UE) 2022/2523 (1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune entității constitutive care depune declarația din cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale să utilizeze modelul standard prevăzut în secțiunea IV din anexa VII la prezenta directivă în vederea îndeplinirii obligațiilor de declarare în temeiul articolului 44 din Directiva (UE) 2022/2523. (2) Autoritatea competentă a unui stat membru care a primit Declarația privind impozitul suplimentar depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declarația, astfel cum se menționează la articolul 44 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva (UE) 2022/2523, comunică, prin intermediul schimbului automat și în conformitate cu următoarea abordare în materie de diseminare, următoarele: (a) Secțiunea generală din Declarația privind impozitul suplimentar către Statul membru de punere în aplicare în care sunt situate societatea-mamă finală sau entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale; (b) Secțiunea generală din Declarația privind impozitul suplimentar, cu excepția sintezei generale a informațiilor din secțiunea 1.4 din cadrul acesteia, către statele membre care aplică doar un impozit suplimentar național calificat (qualified domestic top-up tax – QDTT) și: (i) în care sunt situate entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale; (ii) în care este situată o asociere în participație sau un membru al unui grup de asocieri în participație ale grupului de întreprinderi multinaționale, dacă impozitul suplimentar național calificat este impus asocierilor în participație din statele membre respective; (iii) dacă, în statele membre respective, impozitul suplimentar național calificat este impus unei entități constitutive apatride sau unei asocieri în participație apatride a grupului de întreprinderi multinaționale; (c) una sau mai multe Secțiuni jurisdicționale din Declarația privind impozitul suplimentar către statele membre care au drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, inclusiv dreptul de a aplica impozitul suplimentar național calificat, în cazul statelor membre vizate de respectivele Secțiuni jurisdicționale. Prin excepție de la primul paragraf litera (c), jurisdicțiilor care aplică UTPR cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero li se pune la dispoziție doar partea din Declarația privind impozitul suplimentar care conține informații privind atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR în ceea ce privește jurisdicția respectivă, aceste informații fiind în concordanță cu un extras din secțiunea 3.4.3 din Declarația privind impozitul suplimentar, iar Statului membru de punere în aplicare în care este situată societatea-mamă finală i se pun la dispoziție toate Secțiunile jurisdicționale. (3) Autoritatea competentă a unui stat membru comunică Declarația privind impozitul suplimentar primită în temeiul alineatului (2) în termen de cel mult trei luni de la termenul de depunere pentru Anul fiscal de raportare. (4) Autoritatea competentă a unui stat membru comunică Declarația privind impozitul suplimentar primită după termenul de depunere în termen de cel mult trei luni de la data primirii acesteia. (5) Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, modalitățile practice necesare pentru a facilita comunicarea menționată la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2). (6) Comisia nu are acces la informațiile menționate la alineatul (2) literele (a)-(c). (7) Comunicarea de informații menționată la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol se efectuează utilizându-se formatul electronic standardizat menționat la articolul 20 alineatul (4).”
>
> 4. Articolul 8b se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 8b Statistici privind schimburile automate În fiecare an, statele membre pun la dispoziția Comisiei statistici cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (3a) și la articolele 8aa, 8ac și 8ae și informații cu privire la costurile și beneficiile administrative și la alte costuri și beneficii relevante legate de schimburile care au avut loc și cu privire la orice potențiale modificări, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru terți.”
>
> 5. Se introduce următorul articol: „Articolul 9a Colaborarea în ceea ce privește corecțiile, respectarea și aplicarea normelor în legătură cu Declarațiile privind impozitul suplimentar (1) În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru are motive să creadă că informațiile dintr-o Declarație privind impozitul suplimentar depusă de o societate-mamă finală sau de o entitate desemnată care depune declarația situată în jurisdicția altui stat membru, comunicate în temeiul articolului 8ae, necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorității competente a celuilalt stat membru. În cazul în care este de acord că informațiile din Declarația privind impozitul suplimentar necesită corecții, autoritatea competentă notificată ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obține o Declarație privind impozitul suplimentar corectată din partea societății-mamă finale sau a entității desemnate care depune declarația. Aceasta comunică, fără întârzieri nejustificate, Declarația privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităților competente pentru care informațiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prezenta directivă. (2) În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru primește o notificare din partea uneia sau mai multor entități constitutive care sunt situate în statul său membru, conform căreia Declarația privind impozitul suplimentar pentru respectivele entități constitutive trebuia să fie depusă de societatea-mamă finală sau de entitatea desemnată care depune declarația situată într-un alt stat membru, dar informațiile din Declarația privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la articolul 8ae alineatul (3) sau la articolul 27d alineatele (3) și (4), aceasta notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorități competente faptul că informațiile nu au fost primite. Autoritatea competentă notificată stabilește, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declarația privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată și informează autoritatea competentă în termen de o lună de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informații referitor la declarația respectivă, dacă este cazul. Termenul preconizat pentru realizarea schimbului de informații nu depășește trei luni de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.”
>
> 6. La articolul 18, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru instituie un mecanism eficace pentru a garanta utilizarea informațiilor obținute în urma raportării sau a schimbului de informații prevăzute la articolele 8-8ae.”
>
> 7. La articolul 20, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Schimbul automat de informații în temeiul articolelor 8, 8ac și 8ae se efectuează utilizându-se un format electronic standardizat elaborat pentru a facilita acest schimb automat de informații, adoptat de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).”
>
> 8. La articolul 22, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(3) Pentru a atinge scopul prezentei directive, statele membre păstrează evidențele informațiilor primite prin intermediul schimbului automat de informații în temeiul articolelor 8-8ae pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară, dar în orice caz nu mai puțin de cinci ani de la data primirii lor. (4) Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că unei entități raportoare i se permite să obțină confirmarea prin mijloace electronice a valabilității informațiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informații în temeiul articolelor 8-8ae. Confirmarea informațiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2), la articolul 8ad alineatul (3) și la articolul 8ae alineatul (2).”
>
> 9. Articolul 25a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 25a Sancțiuni Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și în ceea ce privește articolele 8aa-8ae și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.”
>
> 10. Se introduce următorul articol: „Articolul 27d Primul An fiscal de raportare și comunicarea de informații în temeiul articolului 8ae, efectuat pentru prima dată (1) Primul An fiscal de raportare pentru care se comunică informații în temeiul articolului 8ae este primul an fiscal care începe de la 31 decembrie 2023. (2) Pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523, primul An fiscal de raportare pentru care se comunică informații în temeiul articolului 8ae este primul an fiscal de după încheierea perioadei unei astfel de opțiuni. Prin excepție de la primul paragraf de la prezentul alineat, pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523 și care au optat să aplice un impozit suplimentar național calificat în temeiul articolului 11 alineatul (1) din directiva respectivă, primul An fiscal de raportare pentru care se comunică informații în temeiul articolului 8ae este primul an fiscal în care se aplică impozitul suplimentar național calificat. (3) Autoritatea competentă a statului membru comunică informațiile în temeiul articolului 8ae cu privire la primul An fiscal de raportare la cel mult șase luni de la termenul de depunere. (4) În orice caz, statele membre comunică informațiile prevăzute la articolul 8ae pentru prima dată cel mai devreme la 1 decembrie 2026.”
>
> 11. Textul prezentat în anexa la prezenta directivă se adaugă ca anexa VII.

### Articolul 2 — Transpunere

> (1) Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 ianuarie 2026. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
>
> (2) Prin excepție de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523 adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 1 și punctele 3-11 din prezenta directivă până în ziua anterioară datei de încheiere a perioadei respectivei opțiuni. Acestea aplică dispozițiile respective din ziua următoare datei de încheiere a perioadei de opțiune respective. Prin excepție de la primul paragraf de la prezentul alineat, statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523 și care au optat să aplice un impozit suplimentar național calificat în temeiul articolului 11 alineatul (1) din directiva menționată adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până în ziua anterioară datei de începere a primului An fiscal de raportare pentru care au optat să aplice un impozit suplimentar național calificat. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. Acestea aplică dispozițiile respective de la data de începere a primului An fiscal de raportare pentru care au optat să aplice un impozit suplimentar național calificat. În cazul în care primul An fiscal de raportare menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat începe în ziua intrării în vigoare a prezentei directive sau anterior acestei date, statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523 și care au optat să aplice un impozit suplimentar național calificat în temeiul articolului 11 alineatul (1) din directiva menționată adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. Acestea aplică dispozițiile respective de la 1 ianuarie 2026. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
>
> (3) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2027, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 8 din prezenta directivă. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 ianuarie 2028. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
>
> (4) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

### Articolul 3

> Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

### Articolul 4

> Prezenta directivă se adresează statelor membre.