# Directiva (UE) 2024/2881 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2024 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare)

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32024L2881
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** În vigoare
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32024L2881/directiva-ue-2024-2881
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32024L2881/directiva-ue-2024-2881.md
- **Subiecte:** calitatea aerului, calitatea mediului, controlul poluării, cooperare mediu înconjurător, impact asupra mediului, măsuri de prevenire a poluării, monitorizarea mediului, politica UE în domeniul mediului, standard de mediu

## Recitale

### (1)

> Directivele 2004/107/CE (4) și 2008/50/CE (5) ale Parlamentului European și Consiliului au fost modificate în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivelor menționate.

### (2)

> Comisia a prezentat, în Comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, care are scopul de a proteja, a conserva și a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În special în ceea ce privește aerul curat, Comisia s-a angajat să îmbunătățească în continuare calitatea aerului și să alinieze mai strâns standardele Uniunii de calitate a aerului la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În cadrul Pactului verde european Comisia a anunțat, de asemenea, că va consolida monitorizarea, modelarea și planificarea calității aerului.

### (3)

> Prin comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, Comisia a introdus un „Plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării” care abordează, printre altele, aspectele legate de poluare menționate în Pactul verde european și care conține, de asemenea, angajamentul de a reduce până în 2030 efectele poluării aerului asupra sănătății cu peste 55 % și numărul ecosistemelor Uniunii în care poluarea aerului amenință biodiversitatea cu 25 %.

### (4)

> Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării stabilește, de asemenea, o viziune pentru 2050, în care poluarea aerului este redusă la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. În acest scop, ar trebui urmată o abordare etapizată pentru stabilirea standardelor actuale și viitoare ale Uniunii de calitate a aerului, pentru stabilirea unor standarde de calitate a aerului pentru 2030 și anii următori și pentru elaborarea unei perspective în vederea alinierii la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului până cel târziu în 2050, pe baza unui mecanism de revizuire periodică ce ține seama de cele mai recente dovezi științifice. Având în vedere legăturile dintre reducerea poluării și decarbonizare, obiectivul pe termen lung de a realiza obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării ar trebui urmărit împreună cu o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum se stabilește în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

### (5)

> În septembrie 2021, OMS a actualizat orientările sale privind calitatea aerului, pe baza unei revizuiri sistematice a dovezilor științifice referitoare la efectele poluării atmosferice asupra sănătății. Orientările actualizate ale OMS privind calitatea aerului evidențiază noi dovezi referitoare la efectele care apar la niveluri scăzute de expunere la poluarea aerului și formulează niveluri orientative mai scăzute privind calitatea aerului pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și pentru dioxidul de azot în comparație cu orientările anterioare. Prezenta directivă ia în considerare cele mai recente dovezi științifice, inclusiv cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului.

### (6)

> În ultimele trei decenii, legislația Uniunii și cea națională au permis reducerea constantă a emisiilor nocive de poluanți atmosferici și îmbunătățirea corespunzătoare a calității aerului. Opțiunile de politică analizate în cadrul evaluării impactului care însoțește prezenta directivă indică beneficii socioeconomice nete suplimentare rezultate din reducerea în continuare a poluării aerului, beneficiile monetare preconizate pentru sănătate și mediu depășind în mod semnificativ costurile de punere în aplicare preconizate.

### (7)

> Atunci când iau măsurile relevante la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a atinge obiectivul de reducere la zero a poluării aerului, statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să se ghideze după principiul precauției, precum și după principiul acțiunii preventive, după principiul conform căruia daunele aduse mediului ar trebui să fie remediate cu prioritate la sursă și după principiul „poluatorul plătește”, stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și după principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” prevăzut în Pactul verde european, recunoscând totodată dreptul omului la un mediu curat, sănătos și sustenabil, astfel cum este recunoscut în Rezoluția 76/300 adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) la 28 iulie 2022. În acest scop ar trebui să se ia în considerare, printre altele, următoarele elemente: contribuția unei calități mai bune a aerului la sănătatea umană, calitatea mediului și reziliența ecosistemelor, bunăstarea cetățenilor, egalitatea și protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, costurile asistenței medicale, prosperitatea societății, ocuparea forței de muncă și competitivitatea economiei; tranziția energetică, consolidarea securității energetice și combaterea sărăciei energetice; securitatea alimentară și accesibilitatea alimentelor din punctul de vedere al prețurilor; dezvoltarea unor soluții de mobilitate și transport durabile și inteligente și a infrastructurii aferente; impactul schimbărilor comportamentale; efectele politicilor fiscale; echitatea și solidaritatea între statele membre și la nivel național, ținând seama de capacitatea economică a acestora, de circumstanțele naționale, cum ar fi particularitățile insulelor, și de nevoia de convergență în timp; necesitatea ca tranziția să fie justă și echitabilă din punct de vedere social, cu ajutorul unor programe de învățământ și formare adecvate, inclusiv pentru profesioniștii în domeniul sănătății; cele mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, în special constatările raportate de OMS; necesitatea de a integra riscurile legate de poluarea aerului în deciziile de investiții și de planificare; raportul cost-eficiență, cele mai bune soluții tehnologice disponibile și neutralitatea tehnologică în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici și o evoluție graduală în timp a integrității ecologice și a nivelului de ambiție.

### (8)

> Prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special a ODD-urilor 3, 7, 10, 11 și 13.

### (9)

> Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030, prevăzut de Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului (7) (denumit în continuare „Al optulea program de acțiune pentru mediu”) stabilește, printre altele, obiectivul de a obține un mediu fără substanțe toxice și de a proteja sănătatea și bunăstarea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor negative și, în acest sens, prevede, printre altele, că sunt necesare metode de monitorizare perfecționate, o mai bună cooperare internațională, o mai bună informare a publicului și accesul la justiție. Acest program ghidează obiectivele stabilite în prezenta directivă.

### (10)

> Comisia ar trebui să reexamineze periodic dovezile științifice privind poluanții, efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului și, printre altele, costurile directe și indirecte ale asistenței medicale asociate poluării aerului, efectele socioeconomice, costurile legate de mediu și evoluțiile comportamentale, fiscale și tehnologice. În baza reexaminării efectuate, Comisia ar trebui să evalueze dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivelor prezentei directive. Comisia ar trebui să efectueze prima reexaminare până la 31 decembrie 2030. Atunci când efectuează o reexaminare, Comisia ar trebui să evalueze opțiunile și calendarele pentru alinierea standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului, dacă standardele de calitate a aerului trebuie actualizate în lumina celor mai recente informații științifice, dacă ar trebui incluși și alți poluanți atmosferici și dacă ar trebui modificate dispozițiile privind prorogarea termenelor de atingere și poluarea atmosferică transfrontieră. În urma revizuirii sale, Comisia ar trebui, atunci când consideră necesar, să prezinte o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanți atmosferici. În cazul în care consideră că este necesar, Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislații relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea standardelor revizuite de calitate a aerului propuse la nivelul Uniunii și să propună acțiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.

### (11)

> Ar trebui să fie urmată o abordare comună privind evaluarea calității aerului înconjurător, aplicând criterii comune de evaluare. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător ar trebui să se țină seama de dimensiunea populațiilor și a ecosistemelor expuse poluării aerului înconjurător. În consecință, se impune defalcarea teritoriului fiecărui stat membru în zone care să reflecte densitatea populației și unități teritoriale cu nivel mediu de expunere.

### (12)

> Măsurările în puncte fixe ar trebui să fie obligatorii în zonele unde sunt depășite pragurile de evaluare. Pe lângă informațiile obținute din măsurările în puncte fixe, aplicațiile de modelare și măsurările indicative permit interpretarea datelor punctuale din punctul de vedere al distribuției geografice a concentrațiilor. Utilizarea unor astfel de tehnici suplimentare de evaluare ar trebui, de asemenea, să permită reducerea numărului minim necesar de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe în zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt atinse, dar pragul de evaluare este depășit. În zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt depășite, începând cu doi ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare privind aplicațiile de modelare și privind determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare, ar trebui utilizate aplicații de modelare sau măsurări indicative în plus față de măsurările obligatorii în puncte fixe pentru evaluarea calității aerului înconjurător. De asemenea, ar trebui efectuate monitorizări suplimentare ale concentrațiilor de fond și ale depunerii de poluanți în aerul înconjurător, pentru a se înțelege mai bine nivelurile de poluare și dispersia.

### (13)

> Atunci când este cazul, ar trebui să fie utilizate aplicații de modelare care să permită interpretarea datelor punctuale la nivelul distribuției geografice a concentrației de poluanți, ceea ce poate contribui la identificarea cazurilor de încălcare a standardelor de calitate a aerului, și furnizarea datelor necesare pentru planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului și amplasarea punctelor de prelevare. Pe lângă cerințele privind monitorizarea calității aerului prevăzute în prezenta directivă, în scopul monitorizării, statele membre sunt încurajate să exploateze produsele de informare și instrumentele suplimentare, de exemplu evaluarea periodică și rapoartele privind evaluarea calității sau aplicații online privind politicile, puse la dispoziție de componenta de observare a Pământului a Programului spațial al Uniunii, în special Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei.

### (14)

> Este important ca poluanții emergenți, cum ar fi particulele ultrafine, negrul de fum și carbonul elementar, precum și amoniacul și potențialul de oxidare al particulelor în suspensie, să fie măsurați la supersiturile de monitorizare atât din amplasamente de fond rural, cât și din amplasamente de fond urban, pentru a contribui la înțelegerea științifică a efectelor acestora asupra sănătății și a mediului, conform recomandărilor OMS. Pentru statele membre al căror teritoriu este mai mic de 10 000 km2, ar fi suficientă măsurarea la supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban.

### (15)

> Ar trebui să fie efectuate măsurări detaliate pentru particulele în suspensie (PM2,5), pentru a înțelege mai bine impactul acestui poluant și pentru a dezvolta politici adecvate. Astfel de măsurări ar trebui efectuate în concordanță cu cele ale Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP) elaborat în temeiul Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi din 1979, aprobată prin Decizia 81/462/CEE a Consiliului (8), și al protocoalelor la această convenție, inclusiv Protocolul din 1999 referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, care a fost revizuit în 2012.

### (16)

> Pentru a asigura reprezentativitatea și comparabilitatea pe întreg teritoriul Uniunii a informațiilor colectate privind poluarea aerului, este important să se utilizeze tehnici standardizate de măsurare și criterii comune privind numărul și amplasamentul punctelor de prelevare pentru evaluarea calității aerului înconjurător. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător pot fi utilizate și alte tehnici în locul măsurărilor și, prin urmare, se impune să fie definite criteriile privind modul de utilizare și precizia necesară a unor astfel de tehnici.

### (17)

> Este considerată importantă promovarea de metode de măsurare de referință. Comisia a mandatat deja lucrări cu privire la elaborarea de standarde EN pentru măsurarea hidrocarburilor aromatice policiclice și pentru evaluarea performanței sistemelor de senzori pentru determinarea concentrațiilor de poluanți gazoși și de particule în suspensie (PM10 și PM2,5) în aerul înconjurător, în vederea elaborării și adoptării lor rapide. În absența metodelor standard EN, ar trebui permisă utilizarea metodelor internaționale de referință, a metodelor naționale de măsurare de referință sau a specificațiilor tehnice ale Comitetului European de Standardizare (CEN).

### (18)

> Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește emisiile din agricultură, industrie, transporturi, sistemele de încălzire și răcire și producerea de energie. În consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui să fie evitate, prevenite sau reduse și ar trebui să fie stabilite standarde corespunzătoare de calitate a aerului, pe baza celor mai recente dovezi științifice, inclusiv a recomandărilor OMS.

### (19)

> Probele științifice demonstrează că dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, plumbul, nichelul, unele hidrocarburi aromatice policiclice și ozonul sunt responsabili de o serie de efecte negative semnificative asupra sănătății umane și au legătură cu mai multe boli netransmisibile, condiții nocive pentru sănătate și creșterea mortalității. Efectele lor asupra sănătății umane și a mediului se produce prin concentrațiile din aerul înconjurător și prin depunere.

### (20)

> Chiar dacă poluarea atmosferică este o problemă de sănătate universală, riscurile nu sunt distribuite omogen în rândul populației, populația sensibilă și grupurile vulnerabile fiind expuse unui risc mai ridicat decât altele. Prezenta directivă recunoaște riscurile sporite pentru populația sensibilă și grupurile vulnerabile, precum și nevoile specifice ale acestora în ceea ce privește poluarea aerului și își propune să le informeze și să le protejeze.

### (21)

> Potrivit Raportului Agenției Europene de Mediu nr. 22/2018 intitulat „Expunere inegală și consecințe inegale: vulnerabilitatea socială la poluarea aerului, poluarea fonică și temperaturi extreme în Europa”, sănătatea persoanelor cu un statut socioeconomic inferior tinde să fie mai afectată de poluarea atmosferică decât sănătatea populației în general, atât ca urmare a expunerii lor mai mari, cât și a vulnerabilității mai mari a acestora. Prezenta directivă ia în considerare aspectele sociale ale poluării aerului și impactul socioeconomic al măsurilor luate.

### (22)

> Efectele arsenului, ale cadmiului, ale plumbului, ale mercurului, ale nichelului și ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătății umane, inclusiv prin lanțul trofic, și asupra mediului se fac simțite și prin depuneri. Ar trebui să se țină seama de acumularea acestor substanțe în soluri și de protecția apelor subterane.

### (23)

> Expunerea medie a populației la poluanții cu cel mai mare impact atestat asupra sănătății umane, particulele în suspensie (PM2,5) și dioxidul de azot, ar trebui să se reducă, conform celor mai recente recomandări ale OMS. În acest scop, pe lângă valorile-limită, dar nu ca substitut al lor, ar trebui introdusă o obligație de reducere a expunerii medii, ca standard complementar de calitate a aerului.

### (24)

> Verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător, care vizează Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE, a arătat că valorile-limită sunt mai eficiente în reducerea concentrațiilor de poluanți decât alte tipuri de standarde de calitate a aerului, precum valorile-țintă. În scopul reducerii la minim a efectelor nocive asupra sănătății umane, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și populațiilor sensibile, și asupra mediului, ar trebui să fie stabilite valori-limită pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător. Benzo(a)pirenul ar trebui să fie folosit ca un marker al riscului cancerigen prezentat de hidrocarburile aromatice policiclice din aerul înconjurător.

### (25)

> Pentru a permite statelor membre să se pregătească pentru standardele revizuite de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă și pentru a se asigura continuitatea juridică, valorile-limită și valorile-țintă ar trebui să fie identice, pentru o perioadă intermediară, cu cele stabilite în temeiul directivelor abrogate până când se aplică noile valori-limită.

### (26)

> Ozonul este un poluant transfrontier format în atmosferă din emisiile de poluanți primari. Unii dintre acești poluanți atmosferici intră sub incidența Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (9). Ozonul troposferic afectează nu numai sănătatea umană, ci și vegetația și ecosistemele. Progresele realizate în vederea atingerii valorilor-țintă și a obiectivelor pe termen lung privind ozonul stabilite în prezenta directivă ar trebui determinate prin intermediul valorilor-țintă și al angajamentelor de reducere a emisiilor prevăzute de Directiva (UE) 2016/2284 și prin punerea în aplicare a unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, a foilor de parcurs privind calitatea aerului și a planurilor privind calitatea aerului, atunci când este cazul.

### (27)

> Valorile-țintă pentru ozon și obiectivele pe termen lung pentru asigurarea unei protecții eficiente împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătății umane, vegetației și ecosistemelor, determinate de expunerea la ozon, ar trebui actualizate din perspectiva celor mai recente dovezi științifice, inclusiv a recomandărilor OMS.

### (28)

> Ar trebui să se stabilească un prag de alertă și un prag de informare pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon pentru a proteja în general populația și mai ales populația sensibilă și grupurile vulnerabile împotriva expunerilor de scurtă durată la concentrații mari de poluanți. Respectivele praguri ar trebui să declanșeze diseminarea informațiilor către public privind riscurile pentru sănătate asociate expunerii și, totodată, după caz, punerea în aplicare a unor măsuri pe termen scurt în vederea reducerii nivelurilor de poluare acolo unde pragurile de alertă sunt depășite.

### (29)

> În conformitate cu articolul 193 din TFUE, statele membre pot menține sau stabili măsuri de protecție mai stricte, cu condiția ca ele să fie compatibile cu tratatele și notificate Comisiei. O astfel de notificare poate fi însoțită de o explicație a procesului prin care respectivele standarde de calitate a aerului au fost stabilite și de informațiile științifice utilizate.

### (30)

> Acolo unde starea calității aerului este deja bună, aceasta ar trebui să fie menținută sau îmbunătățită. În cazurile în care există riscul de a nu se respecta sau în cazurile în care nu s-au respectat standardele de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate, în conformitate cu termenele relevante stabilite prin prezenta directivă, ca să se conformeze valorilor-limită, obligațiilor de reducere a expunerii medii și nivelurilor critice, iar acolo unde este posibil, să se atingă valorile-țintă și obiectivele pe termen lung pentru ozon.

### (31)

> Mercurul este o substanță foarte periculoasă pentru sănătatea umană și pentru mediu. El este prezent peste tot în mediu și, sub formă de metilmercur, are capacitatea de a se acumula în organisme și, în special, de a se concentra în organismele de la capătul lanțului trofic. Mercurul eliberat în atmosferă poate fi transportat pe distanțe lungi.

### (32)

> Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului (10) urmărește protecția sănătății umane și a mediului de eliberarea de mercur, pe baza unei abordări legate de ciclul de viață și ținând seama de producerea, utilizarea, tratarea deșeurilor și de emisii. Dispozițiile privind monitorizarea mercurului prevăzute în prezenta directivă completează și furnizează informații pentru regulamentul menționat anterior.

### (33)

> Riscurile generate de poluarea atmosferică asupra vegetației și ecosistemelor naturale sunt cele mai semnificative în locurile aflate la distanță de urbane. În consecință, evaluarea unor astfel de riscuri și conformarea cu nivelurile critice pentru protecția vegetației ar trebui să se concentreze asupra locurilor aflate la distanță de arealele construite. Respectiva evaluare ar trebui să țină seama de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 și să le completeze pentru a monitoriza efectele poluării aerului asupra ecosistemelor terestre și acvatice și pentru a raporta efectele respective.

### (34)

> Contribuțiile din surse naturale pot fi evaluate, dar nu pot fi controlate. În consecință, în cazurile în care contribuțiile naturale la emisiile de poluanți în atmosferă pot fi stabilite cu suficientă certitudine, iar depășirile sunt cauzate total sau parțial de aceste contribuții naturale, acestea din urmă ar trebui să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului și a obligațiilor de reducere a expunerii medii, în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă. Contribuțiile la depășirea valorilor-limită ale particulelor în suspensie (PM10) care pot fi atribuite utilizării nisipului sau sării pe drumuri în timpul iernii ar trebui, de asemenea, să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, cu condiția să se fi luat măsuri rezonabile pentru reducerea acestor concentrații. Scăderile respectivelor contribuții nu ar trebui să împiedice statele membre să ia măsuri pentru a reduce efectele lor asupra sănătății.

### (35)

> Este esențial să se monitorizeze sistematic calitatea aerului în punctele critice de poluare a aerului, inclusiv acolo unde nivelul poluării este puternic influențat de emisiile provenite din surse de poluare intensă care ar putea expune persoanele și populația la riscuri ridicate de efecte adverse asupra sănătății. În acest scop, statele membre ar trebui să instaleze puncte de prelevare în punctele critice de poluare a aerului și să ia măsurile adecvate pentru a reduce la minimum efectele poluării aerului asupra sănătății umane în respectivele puncte critice.

### (36)

> În cazul regiunilor în care condițiile sunt deosebit de dificile, ar trebui să fie posibilă în mod excepțional prorogarea termenului pentru încadrarea în valorile-limită pentru calitatea aerului în cazurile în care, sub rezerva punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare de reducere a poluării, există probleme acute privind conformarea în anumite zone. Orice prorogare de termen în ceea ce privește o anumită zonă ar trebui să fie însoțită de o foaie de parcurs cuprinzătoare privind calitatea aerului care să fie evaluată de către Comisie. Într-un astfel de caz, foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească măsuri adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Statele membre ar trebui, de asemenea, să demonstreze că măsurile din foile lor de parcurs privind calitatea aerului au fost puse în aplicare pentru a se asigura respectarea acesteia.

### (37)

> Ar trebui să fie dezvoltate și actualizate planuri privind calitatea aerului pentru zone sau unități teritoriale cu nivel mediu de expunere în care concentrațiile de poluanți în atmosferă depășesc valorile-limită, valorile-țintă sau obligațiile de reducere a expunerii medii relevante pentru calitatea aerului. De asemenea, ar trebui să fie elaborate și actualizate planuri privind calitatea aerului pentru depășirea valorilor-țintă pentru ozon, cu excepția cazului în care nu există un potențial semnificativ de reducere a concentrațiilor de ozon în circumstanțele date, iar măsurile de abordare a depășirilor ar implica costuri disproporționate.

### (38)

> Poluanții atmosferici provin din multe surse și activități diferite. Pentru a asigura coerență între diferite politici, planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie corelate cu planurile și programele pregătite în temeiul Directivelor 2002/49/CE (11) și 2010/75/UE (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului și al Directivei (UE) 2016/2284.

### (39)

> Astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții de Justiție (13), faptul că a fost elaborat un plan privind calitatea aerului nu înseamnă, în sine, că un stat membru și-a îndeplinit totuși obligațiile de a se asigura că nivelurile poluanților atmosferici respectă standardele de calitate a aerului stabilite de prezenta directivă.

### (40)

> Foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să fie pregătite în perspectiva anului 2030, în cazul în care există riscul ca statele membre să nu atingă valorile-limită sau, după caz, valorile-țintă până la data respectivă, pentru a se asigura că nivelurile poluanților sunt reduse în consecință. Foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească politici și măsuri pentru a respecta respectivele valori-limită și, după caz, valori-țintă până la termenul de atingere. Din motive de claritate juridică și în pofida terminologiei specifice utilizate, o foaie de parcurs privind calitatea aerului este un tip de plan privind calitatea aerului, așa cum este definit în prezenta directivă.

### (41)

> Ar trebui să fie elaborate planuri de acțiune pe termen scurt care să indice măsurile aplicabile pe termen scurt în cazurile în care există un risc de depășire a unuia sau a mai multor praguri de alertă, pentru a reduce riscul respectiv și pentru a-i limita durata. Statele membre ar trebui să poată, în anumite circumstanțe, să nu elaboreze astfel de planuri de acțiune pe termen scurt pentru ozon în cazul în care nu există un potențial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a gravității unei astfel de depășiri.

### (42)

> Poluarea aerului nu are frontiere și privește întreaga Uniune. În majoritatea statelor membre, o parte semnificativă a poluării este generată în afara teritoriului lor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze între ele în cazul în care, în urma unei poluări semnificative provenind dintr-un alt stat membru, nivelul de poluant depășește sau este probabil să depășească orice valoare-limită, valoare-țintă, obligație de reducere a expunerii medii sau prag de alertă. Natura transfrontieră a unor poluanți, precum ozonul și particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), impun statelor membre în cauză să coopereze pentru a identifica sursele de poluare a aerului și măsurile care trebuie luate pentru a aborda aceste surse și pentru a elabora activități coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt, în care fiecare stat membru ar trebui să abordeze sursele de poluare de pe teritoriul său, pentru a elimina astfel de depășiri, precum și pentru a informa publicul. După caz, statele membre ar trebui să coopereze cu state terțe, punând accentul în special asupra implicării timpurii a țărilor candidate. Comisia ar trebui să fie informată în timp util despre orice astfel de cooperare și să fie invitată să fie prezentă și să asiste la aceasta și ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin tehnic statelor membre, la cerere, după caz.

### (43)

> Pentru a înțelege mai bine impactul poluanților atmosferici și pentru a dezvolta politici corespunzătoare se impune colectarea, schimbul și diseminarea informațiilor privind calitatea aerului de către statele membre și de către Comisie. Informațiile actualizate, dacă sunt disponibile, despre concentrațiile din aerul înconjurător ale tuturor poluanților reglementați, informațiile privind efectele asupra sănătății, precum și planurile privind calitatea aerului, foile de parcurs privind calitatea aerului și planurile de acțiune pe termen scurt ar trebui, de asemenea, să fie ușor accesibile publicului într-o manieră coerentă și ușor de înțeles.

### (44)

> Pentru a asigura un acces larg al publicului la informații privind calitatea aerului, informațiile respective ar trebui să fie făcute publice utilizând canale de comunicare digitale și, după caz, nedigitale.

### (45)

> Informațiile privind concentrațiile și depunerea poluanților reglementați ar trebui să fie transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice. Pentru a facilita gestionarea și compararea informațiilor despre calitatea aerului, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei într-o formă standardizată.

### (46)

> Este necesar să fie adaptate procedurile pentru furnizarea, evaluarea și raportarea datelor privind calitatea aerului, pentru a permite folosirea facilităților electronice și a internetului ca instrumente principale de punere la dispoziție a informațiilor și astfel încât aceste proceduri să fie compatibile cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

### (47)

> Este oportun să se prevadă posibilitatea de a adapta criteriile și tehnicile folosite pentru evaluarea calității aerului înconjurător la progresele științifice și tehnice și de a adapta în consecință informațiile ce urmează a fi furnizate.

### (48)

> Astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții de Justiție (15), statele membre nu trebuie să limiteze capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorități publice acelor membri ai publicului interesat care au participat la procedura administrativă anterioară de adoptare a deciziei respective. În plus, căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de contestare adecvate, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz. În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (16), cel puțin accesul la justiție trebuie să fie acordat publicului interesat.

### (49)

> Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În cazul în care s-a produs un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a normelor naționale care transpun articolul 19 alineatele (1)-(5) și articolul 20 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă și respectiva încălcare a fost comisă în mod intenționat sau din neglijență, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate de aceste încălcări au dreptul de a solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la autoritatea competentă relevantă. Normele privind despăgubirile, accesul la justiție și sancțiunile stabilite în prezenta directivă au obiectivul de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului provocate de poluarea aerului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE. Respectivele norme au scopul de a integra un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în politicile Uniunii, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, astfel cum se prevede la articolul 37 din cartă, și transpun în termeni concreți obligația de a proteja dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei, precum și dreptul la asistență medicală, prevăzute la articolele 2, 3 și 35 din cartă. Prezenta directivă contribuie, de asemenea, la dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 47 din cartă, în ceea ce privește protecția sănătății umane. Sancțiunile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

### (50)

> În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește specificațiile tehnice suplimentare pentru aplicațiile de modelare; pentru determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare; privind demonstrarea și scăderea depășirilor care pot fi atribuite surselor naturale; pentru stabilirea contribuțiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii; privind cerințele pentru proiecțiile efectuate în scopul prorogării termenelor de atingere și informațiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare și privind cerințele de transmitere a informațiilor și de prezentare de rapoarte cu privire la calitatea aerului în ceea ce privește (i) stabilirea normelor referitoare la informațiile privind calitatea aerului înconjurător care trebuie să fie puse la dispoziția Comisiei de către statele membre, precum și termenele în care aceste informații trebuie comunicate și (ii) simplificarea modului în care sunt raportate datele și a schimbului reciproc de informații și date din rețelele și punctele individuale de prelevare care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

### (51)

> În vederea asigurării faptului că prezenta directivă își îndeplinește în continuare obiectivele, în special de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare ale calității aerului înconjurător asupra sănătății umane și asupra mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor III-VII, IX și X la prezenta directivă pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice legate de evaluarea calității aerului înconjurător, măsurile de luat în considerare pentru a fi incluse în planurile de acțiune pe termen scurt și informarea publicului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

### (52)

> Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directivele anterioare. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.

### (53)

> Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa XI la prezenta directivă.

### (54)

> Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor dispoziții privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătățită progresiv până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale sau biodiversitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dată fiind natura transfrontieră a poluanților aerului, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv,


## Articole

### Articolul 1 — Obiective

> (1) Prezenta directivă stabilește prevederi privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătățită treptat până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale și biodiversitate, astfel cum sunt definite prin cele mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, contribuind, așadar, la obținerea unui mediu fără substanțe toxice până cel târziu în 2050.
>
> (2) Prezenta directivă stabilește valori-limită, valori-țintă, obligații de reducere a expunerii medii, obiective privind concentrația expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare și obiective pe termen lung. Astfel de standarde de calitate a aerului, care sunt stabilite în anexa I, sunt revizuite în conformitate cu articolul 3, în funcție de recomandările OMS.
>
> (3) De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii privind reducerea poluării, biodiversitatea și ecosistemele în conformitate cu al optulea program de acțiune pentru mediu, precum și sinergii mai puternice între politica Uniunii privind calitatea aerului și alte politici relevante ale Uniunii.

### Articolul 2 — Obiect

> Prezenta directivă stabilește prevederi în legătură cu următoarele aspecte:
>
> 1. definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului;
>
> 2. stabilirea unor metode și criterii comune pentru evaluarea calității aerului înconjurător în statele membre;
>
> 3. monitorizarea calității actuale a aerului înconjurător și a tendințelor pe termen lung, precum și efectele măsurilor luate la nivelul Uniunii și la nivel național asupra calității aerului înconjurător;
>
> 4. asigurarea faptului că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt comparabile la nivelul Uniunii și sunt puse la dispoziția publicului;
>
> 5. menținerea calității aerului acolo unde este corespunzătoare și îmbunătățirea acesteia în alte cazuri;
>
> 6. promovarea unei cooperări crescute între statele membre și autoritățile și organismele lor competente în vederea reducerii poluării aerului.

### Articolul 3 — Reexaminare periodică

> (1) Până la 31 decembrie 2030 și, ulterior, la fiecare cinci ani sau mai des în cazul în care noi descoperiri științifice importante, cum ar fi orientările revizuite ale OMS privind calitatea aerului, impun acest lucru, Comisia reexaminează dovezile științifice referitoare la poluanții atmosferici și la efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului care sunt relevante pentru atingerea obiectivelor stabilite la articolul 1 și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport conținând principalele constatări.
>
> (2) Cu ocazia reexaminării menționate la alineatul (1) se evaluează dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivului de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului și dacă ar trebui să fie incluși și alți poluanți atmosferici. Pentru a atinge obiectivele prevăzute la articolul 1, cu ocazia reexaminării se evaluează opțiuni și calendare în vederea alinierii standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului și la cele mai recente dovezi științifice. În cadrul reexaminării se evaluează, de asemenea, toate celelalte dispoziții ale prezentei directive, inclusiv cele privind prorogarea termenelor de atingere și poluarea atmosferică transfrontieră și, în plus, evaluează cele mai recente dovezi științifice, inclusiv, după caz, privind poluanții atmosferici care sunt măsurați la supersiturile de monitorizare menționate la articolul 10, dar care nu sunt incluși în prezent în anexa I. În scopul reexaminării, Comisia ia în considerare, printre altele, următoarele: (a) cele mai recente informații științifice de la organismele relevante ale Uniunii, de la organizațiile internaționale, cum ar fi OMS și Convenția CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, precum și de la alte organizații științifice relevante; (b) schimbările comportamentale, politicile fiscale și evoluțiile tehnologice care influențează calitatea aerului și evaluarea acesteia; (c) situația calității aerului și efectele asociate asupra sănătății umane și a mediului, inclusiv efectele ozonului asupra vegetației în statele membre; (d) costurile directe și indirecte de asistență medicală și de mediu asociate cu poluarea aerului; (e) natura și impactul socioeconomic al acțiunilor complementare care urmează să fie puse în aplicare pentru a atinge noi obiective, precum și o analiză cost-beneficiu a respectivelor acțiuni; (f) progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de reducere a poluanților și de îmbunătățire a calității aerului adoptate la nivel național și la nivelul Uniunii; (g) legislația privind sursele relevantă la nivelul Uniunii pentru sectoarele și activitățile care contribuie la poluarea aerului, inclusiv progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestei legislații; (h) informațiile relevante transmise de statele membre Comisiei în scopul reexaminării; (i) introducerea de către statele membre individuale a unor standarde mai stricte de calitate a aerului, în conformitate cu articolul 193 din TFUE.
>
> (3) Agenția Europeană de Mediu asistă Comisia în efectuarea reexaminării.
>
> (4) În cazul în care consideră necesar, ca urmare a reexaminării, Comisia prezintă o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanți atmosferici. În plus, în cazul în care Comisia consideră că este necesar, prezintă propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislații relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea la nivelul Uniunii a standardelor revizuite de calitate a aerului propuse.
>
> (5) În cazul în care Comisia identifică, în cursul reexaminării, că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a atinge standardele de calitate a aerului aplicabile într-o zonă semnificativă a teritoriului Uniunii, Comisia poate propune acțiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.

### Articolul 4 — Definiții

> În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
>
> 1. „aer înconjurător” înseamnă aerul troposferic, cu excepția locurilor de muncă astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 89/654/CEE a Consiliului (19), cărora li se aplică dispozițiile privind sănătatea și siguranța la locul de muncă și la care publicul nu are în mod normal acces;
>
> 2. „standarde de calitate a aerului” înseamnă valori-limită, valori-țintă, obligații de reducere a expunerii medii, obiective privind concentrația expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare și obiective pe termen lung;
>
> 3. „poluant” înseamnă orice substanță prezentă în aerul înconjurător și care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății umane sau a mediului;
>
> 4. „nivel” înseamnă concentrația unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe într-o perioadă de timp dată;
>
> 5. „depunere totală” înseamnă masa totală de poluanți care este transferată din atmosferă pe suprafețe, precum sol, vegetație, apă sau clădiri, într-o anumită zonă și într-o anumită perioadă;
>
> 6. „PM10” înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspirație calibrat, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 μm;
>
> 7. „PM2,5” înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspirație calibrat, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 2,5 μm;
>
> 8. „oxizi de azot” înseamnă suma raportului concentrațiilor volumice amestecate (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) și de dioxid de azot, exprimate în unități de concentrație masică a dioxidului de azot (μg/m3);
>
> 9. „arsen”, „cadmiu”, „plumb”, „nichel” și „benzo(a)piren” înseamnă conținutul total al acestor elemente și compuși în fracțiunea PM10;
>
> 10. „hidrocarburi aromatice policiclice” înseamnă acei compuși organici, formați din cel puțin două inele aromatice fuzionate constituite în întregime din carbon și din hidrogen;
>
> 11. „mercur gazos total” înseamnă vaporul de mercur elementar (Hg0) și mercurul gazos reactiv, de exemplu specii de mercur solubil în apă care au o presiune de vapor suficient de ridicată pentru a exista în fază gazoasă;
>
> 12. „compuși organici volatili” sau „COV” înseamnă compușii organici proveniți din surse antropice și biotice, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în prezența luminii solare;
>
> 13. „substanțe precursoare ale ozonului” înseamnă substanțele care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului;
>
> 14. „negru de fum” înseamnă aerosoli carbonici măsurați prin absorbția luminii;
>
> 15. „particule ultrafine” înseamnă particule cu un diametru mai mic sau egal cu 100 nm, unde particulele ultrafine sunt măsurate drept concentrații numerice de particule pe centimetru cub pentru un interval de mărime cu limita inferioară de 10 nm și pentru un interval de mărime fără restricții în ceea ce privește limita superioară;
>
> 16. „potențialul de oxidare al particulelor în suspensie” înseamnă o măsură a capacității particulelor în suspensie de a oxida moleculele țintă potențiale;
>
> 17. „zonă” înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării și gestionării calității aerului;
>
> 18. „unitate teritorială cu expunere medie” înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru desemnată de statul membru respectiv în scopul determinării indicatorului mediu de expunere, care corespunde unei regiuni NUTS 1 sau NUTS 2, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (20), sau unei combinații de două sau mai multe regiuni NUTS 1 sau NUTS 2 adiacente, cu condiția ca dimensiunea lor totală combinată să fie mai mică decât întregul teritoriu al statului membru respectiv și să nu depășească 85 000 km2;
>
> 19. „aglomerare” înseamnă o conurbație cu o populație de peste 250 000 de locuitori sau, acolo unde populația este de 250 000 de locuitori sau mai mică, cu o densitate a populației pe km2 care urmează să fie stabilită de către statele membre;
>
> 20. „evaluare” înseamnă orice metodă folosită pentru a măsura, calcula, prognoza sau estima niveluri;
>
> 21. „prag de evaluare” înseamnă nivelul care determină regimul de evaluare necesar care trebuie utilizat pentru a evalua calitatea aerului înconjurător;
>
> 22. „măsurări în puncte fixe” înseamnă măsurări efectuate în puncte de prelevare fie continuu, fie prin prelevări aleatorii de probe în locuri invariabile timp de cel puțin 1 an calendaristic, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;
>
> 23. „măsurări indicative” înseamnă măsurări efectuate fie la intervale regulate pe parcursul unui an calendaristic, fie prin eșantionare aleatorie, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiective de calitate a datelor mai puțin stricte decât cele pentru măsurările în puncte fixe;
>
> 24. „aplicație de modelare” înseamnă aplicarea unui sistem de modelare, înțeles ca un lanț de modele și submodele, inclusiv toate datele de intrare necesare, și orice prelucrare ulterioară;
>
> 25. „estimare obiectivă” înseamnă informații privind nivelul de concentrație sau de depunere al unui poluant specific, obținute prin analizele experților și care pot include utilizarea de instrumente statistice;
>
> 26. „reprezentativitate spațială” înseamnă o abordare în materie de evaluare potrivit căreia indicatorii de calitate a aerului observați la un punct de prelevare sunt reprezentativi pentru o arie geografică delimitată în mod explicit, în măsura în care indicatorii de calitate a aerului din aria respectivă nu diferă de indicatorii observați la punctul de prelevare cu mai mult de un nivel de toleranță predefinit;
>
> 27. „puncte critice de poluare a aerului” înseamnă locuri dintr-o zonă cu cele mai mari concentrații la care este probabil ca populația să fie expusă direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă în raport cu perioada de calcul a mediei valorilor-limită sau a valorilor-țintă, inclusiv în cazul în care nivelul de poluare este puternic influențat de emisiile provenite din surse de poluare puternică, cum ar fi drumurile aglomerate și cu trafic intens din apropiere, o singură sursă industrială sau o zonă industrială cu multe surse, porturi, aeroporturi, încălzire rezidențială intensivă sau o combinație a acestora;
>
> 28. „amplasamente de fond urban” înseamnă locuri din ariile urbane și suburbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea în general a populației urbane;
>
> 29. „amplasamente de fond rural” înseamnă locuri din ariile rurale cu o densitate redusă a populației, în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea în general a populației rurale, a vegetației și a ecosistemelor naturale;
>
> 30. „supersit de monitorizare” înseamnă o stație de monitorizare situată într-un amplasamente de fond urban sau rural care combină mai multe puncte de prelevare pentru a colecta date pe termen lung cu privire la mai mulți poluanți;
>
> 31. „valoare-limită” înseamnă un nivel care este fixat pe baza cunoașterii științifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane sau a mediului, care trebuie să fie atins într-o perioadă dată și care, odată atins, nu trebuie depășit;
>
> 32. „valoare-țintă” înseamnă un nivel fixat pe baza cunoașterii științifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane sau asupra mediului, care trebuie atinsă, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;
>
> 33. „indicatorul mediu de expunere” sau „IME” înseamnă un nivel mediu determinat pe baza unor măsurări efectuate în amplasamentele de fond urban din unitatea teritorială cu expunere medie, sau, în cazul în care în unitatea teritorială respectivă nu există nicio arie urbană, în amplasamentele de fond rural, și care reflectă expunerea populației, folosit pentru a verifica dacă obligația de reducere a expunerii medii și obiectivul privind concentrația de expunere pentru unitatea teritorială respectivă au fost respectate;
>
> 34. „obligația de reducere a expunerii medii” înseamnă reducerea procentuală a expunerii medii, exprimată ca un indicator mediu de expunere, a populației unei unități teritoriale cu expunere medie, stabilită cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care trebuie să fie atins într-o perioadă dată și care, odată atins, nu trebuie depășit;
>
> 35. „obiectivul privind concentrația medie de expunere” înseamnă un nivel al indicatorului mediu de expunere care trebuie să fie atins, cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane;
>
> 36. „nivel critic” înseamnă un nivel dincolo de care se pot produce efecte adverse pentru anumiți receptori, cum ar fi copacii, alte plante sau ecosisteme naturale, dar nu pentru oameni;
>
> 37. „prag de alertă” înseamnă un nivel peste care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populației în general și la atingerea căruia statele membre trebuie să ia imediat măsuri;
>
> 38. „prag de informare” înseamnă un nivel peste care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populației cu o sensibilitate deosebită și a grupurilor vulnerabile și la atingerea căruia sunt necesare informații imediate și adecvate;
>
> 39. „obiectiv pe termen lung” înseamnă un nivel care trebuie atins pe termen lung, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporționale, cu scopul de a asigura o protecție eficace a sănătății umane și a mediului;
>
> 40. „contribuții din surse naturale” înseamnă emisii de poluanți care nu rezultă direct sau indirect din activități umane, inclusiv evenimente naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, activitățile seismice, activitățile geotermale, focurile de pe terenuri necultivate, vânturile violente, apa de mare vaporizată sau resuspensia în atmosferă ori transportul unor particule naturale provenind din zone deșertice;
>
> 41. „planul privind calitatea aerului” înseamnă un plan care stabilește politici și măsuri pentru a respecta valorile-limită, valorile-țintă sau obligațiile de reducere a expunerii medii, odată ce acestea au fost depășite;
>
> 42. „foaie de parcurs privind calitatea aerului” înseamnă un plan privind calitatea aerului, adoptat înainte de termenul de atingere a valorilor-limită și a valorilor-țintă, care stabilește politici și măsuri pentru a respecta respectivele valori-limită și valori-țintă în termenul de atingere;
>
> 43. „plan de acțiune pe termen scurt” înseamnă un plan care stabilește măsurile de urgență care trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul imediat sau durata de depășire a pragurilor de alertă;
>
> 44. „populație sensibilă și grupuri vulnerabile” înseamnă acele grupuri de populație care sunt mai sensibile sau mai vulnerabile, în mod permanent sau temporar, la efectele poluării atmosferice decât populația medie, din cauza caracteristicilor specifice care accentuează efectele expunerii asupra sănătății sau deoarece au o sensibilitate mai mare sau un prag mai scăzut în ceea ce privește efectele asupra sănătății sau au o capacitate redusă de a se proteja;
>
> 45. „publicul interesat” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice afectate sau care ar putea fi afectate de procedurile decizionale legate de punerea în aplicare a articolului 9, 19 sau 20 ori care sunt interesate de aceste proceduri; în sensul prezentei definiții, se consideră că sunt interesate organizațiile neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului și care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de legislația națională.

### Articolul 5 — Responsabilități

> Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autoritățile și organismele competente responsabile pentru:
>
> (a) evaluarea calității aerului înconjurător, inclusiv asigurarea funcționării și întreținerii corespunzătoare a rețelei de monitorizare;
>
> (b) aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipamente, rețele și laboratoare);
>
> (c) asigurarea acurateței măsurărilor și transferul și partajarea datelor de măsurare;
>
> (d) promovarea acurateței aplicațiilor de modelare;
>
> (e) analiza metodelor de evaluare;
>
> (f) coordonarea pe teritoriul lor a eventualelor programe la nivelul Uniunii de asigurare a calității organizate de Comisie;
>
> (g) cooperarea cu celelalte state membre și cu Comisia, inclusiv în ceea ce privește poluarea atmosferică transfrontieră;
>
> (h) stabilirea planurilor privind calitatea aerului și a foilor de parcurs privind calitatea aerului;
>
> (i) stabilirea planurilor de acțiune pe termen scurt;
>
> (j) furnizarea și menținerea unui indice privind calitatea aerului și a altor informații publice relevante, astfel cum se specifică în anexa X.

### Articolul 6 — Stabilirea zonelor și a unităților teritoriale cu expunere medie

> Statele membre stabilesc zone și unități teritoriale cu expunere medie pe întreg teritoriul lor, inclusiv, atunci când este adecvat în scopul evaluării și gestionării calității aerului, la nivelul aglomerărilor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt realizate în toate zonele și unitățile teritoriale cu expunere medie.

### Articolul 7 — Regimul de evaluare

> (1) Pragurile de evaluare precizate în anexa II se aplică la dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel, benzo(a)piren și ozon din aerul înconjurător. Fiecare zonă este clasificată în funcție de aceste praguri de evaluare.
>
> (2) Statele membre reexaminează clasificarea menționată la alineatul (1) cel puțin o dată la fiecare 5 ani în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3). Cu toate acestea, clasificările se reexaminează mai des în cazul unor modificări importante ale activităților care au impact asupra concentrațiilor ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel, benzo(a)piren sau ozon.
>
> (3) Depășirile pragurilor de evaluare precizate în anexa II se determină în baza concentrațiilor din cei cinci ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost depășit dacă a fost depășit în cel puțin trei din cei cinci ani anteriori. Atunci când datele sunt disponibile pentru o perioadă mai mică de cinci ani, statele membre pot să combine campanii de măsurare de scurtă durată de-a lungul anului în locuri susceptibile de a fi reprezentative pentru cele mai mari niveluri de poluare cu informații din inventare de emisii și rezultate extrase din aplicațiile de modelare pentru a determina depășirile pragurilor de evaluare.

### Articolul 8 — Criterii de evaluare

> (1) Statele membre realizează evaluarea calității aerului înconjurător cu privire la poluanții menționați la articolul 7 în toate zonele lor, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol și în conformitate cu anexa IV.
>
> (2) În toate zonele clasificate ca depășind pragurile de evaluare stabilite pentru poluanții menționați la articolul 7, evaluarea calității aerului înconjurător se face prin măsurări în puncte fixe. Respectivele măsurări în puncte fixe pot fi completate cu aplicații de modelare sau măsurări indicative pentru a evalua calitatea aerului și a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a poluanților atmosferici și în legătură cu reprezentativitatea spațială a măsurărilor în puncte fixe.
>
> (3) După doi ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (7) de la prezentul articol, pentru evaluarea calității aerului înconjurător se folosesc, pe lângă măsurările în puncte fixe, aplicații de modelare sau măsurărilor indicative în toate zonele în care nivelul poluanților depășește o valoare-limită relevantă sau o valoare-țintă relevantă stabilită în anexa I. Aplicațiile de modelare sau măsurărilor indicative menționate la primul paragraf furnizează informații privind distribuția spațială a poluanților. Atunci când se folosesc aplicații de modelare, acestea furnizează, de asemenea, informații privind reprezentativitatea spațială a măsurărilor în puncte fixe și se efectuează ori de câte ori este necesar, dar cel puțin la fiecare cinci ani.
>
> (4) În toate zonele clasificate ca fiind sub pragurile de evaluare stabilite pentru poluanții menționați la articolul 7, aplicațiile de modelare, măsurările indicative, estimările obiective sau o combinație a acestora sunt suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător.
>
> (5) Pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește respectarea valorilor-limită și a valorilor-țintă, se ține cont de rezultatele provenite de la aplicațiile de modelare folosite în conformitate cu alineatul (3) sau (4) de la prezentul articol sau cu articolul 9 alineatul (3) sau de rezultatele provenite de la măsurările indicative. Dacă sunt disponibile măsurări în puncte fixe cu o zonă de reprezentativitate spațială care acoperă zona de depășire calculată de aplicația de modelare, un stat membru poate alege să nu raporteze depășirea modelată ca depășire a valorilor-limită și a valorilor-țintă relevante.
>
> (6) În cazul în care aplicațiile de modelare folosite în conformitate cu alineatul (3) sau (4) indică depășirea oricărei valori-limită sau valori-țintă într-o parte a zonei care nu este acoperită de măsurările în puncte fixe și de aria acestora de reprezentativitate spațială, se poate folosi cel puțin o măsurare în puncte fixe sau măsurare indicativă suplimentară în alte posibile puncte critice de poluare a aerului din zona identificată de aplicația de modelare. Dacă aplicațiile de modelare folosite în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) indică depășirea oricărei valori-limită sau valori-țintă într-o parte a zonei care nu este acoperită de măsurările în puncte fixe și de ariile acestora de reprezentativitate spațială, se folosește cel puțin o măsurare în puncte fixe suplimentară sau măsurare indicativă în alte posibile puncte critice de poluare a aerului din zona identificată de aplicația de modelare. În cazul în care se folosesc măsurări suplimentare în puncte fixe, măsurările respective se stabilesc în termen de doi ani calendaristici de la modelarea depășirii. În cazul în care se folosesc măsurări indicative suplimentare, măsurările respective se stabilesc în termen de un an calendaristic de la modelarea depășirii. Măsurările acoperă cel puțin 1 an calendaristic în conformitate cu cerințele minime privind acoperirea datelor prevăzute în anexa V partea B, pentru a evalua nivelul concentrației poluantului relevant. Atunci când un stat membru alege să nu efectueze măsurări în puncte fixe sau măsurări indicative suplimentare, se folosește depășirea indicată de aplicațiile de modelare pentru evaluarea calității aerului.
>
> (7) Până la 11 iunie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice suplimentare pentru: (a) aplicațiile de modelare, inclusiv modul în care rezultatele provenite de la aplicațiile de modelare și măsurările indicative sunt luate în considerare la evaluarea calității aerului și modul în care pot fi verificate potențialele depășiri identificate prin metodele de evaluare respective; (b) determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).
>
> (8) În cazul în care trebuie evaluate modelele regionale ale impactului asupra ecosistemelor, inclusiv în conformitate cu monitorizarea efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, trebuie avută în vedere utilizarea bioindicatorilor.

### Articolul 9 — Puncte de prelevare

> (1) Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, a dioxidului de azot și a oxizilor de azot, a particulelor în suspensie (PM10 și PM2,5), a benzenului, a monoxidului de carbon, a arsenului, a cadmiului, a plumbului, a nichelului, a benzo(a)pirenului și a ozonului din aerul înconjurător se determină în conformitate cu anexa IV.
>
> (2) În fiecare zonă unde nivelul poluanților depășește pragul de evaluare precizat în anexa II, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare precizat în anexa III părțile A și C.
>
> (3) În zonele unde nivelul poluanților depășește pragul de evaluare relevant precizat în anexa II, dar nu și valorile-limită, valorile-țintă și nivelurile critice respective precizate în anexa I, numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe poate fi redus cu până la 50 %, în conformitate cu anexa III părțile A și C dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) măsurările indicative sau aplicațiile de modelare furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului cu privire la respectarea valorilor-limită, a valorilor-țintă, a nivelurilor critice, a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare, precum și informații adecvate pentru public, pe lângă informațiile furnizate de punctele de prelevare pentru măsurările în puncte fixe; (b) numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate și rezoluția spațială a măsurărilor indicative și a aplicațiilor de modelare sunt suficiente pentru stabilirea concentrației poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor precizate în anexa V părțile A și B și permit rezultatelor evaluării să îndeplinească cerințele stabilite în anexa V partea E; (c) numărul de măsurări indicative, dacă sunt folosite pentru a îndeplini cerințele de la prezentul alineat, este cel puțin același cu numărul de măsurări în puncte fixe care sunt înlocuite, iar măsurările indicative sunt distribuite uniform pe întregul an calendaristic; (d) în ceea ce privește ozonul, dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare care măsoară ozonul, cu excepția amplasamentelor de fond rural pentru evaluarea ozonului, astfel cum se menționează în anexa IV partea B.
>
> (4) Pe teritoriul unui stat membru se instalează unul sau mai multe puncte de prelevare adaptate obiectivului monitorizării stabilit în anexa VII secțiunea 3 partea A, pentru a furniza date privind concentrațiile substanțelor precursoare ale ozonului enumerate în partea B din secțiunea respectivă în amplasamente determinate în conformitate cu partea C din secțiunea respectivă.
>
> (5) Dioxidul de azot este măsurat în cel puțin 50 % din punctele de prelevare a ozonului prevăzute în anexa III partea A tabelul 2. Măsurările respective trebuie să fie continue, cu excepția amplasamentelor de fond rural, astfel cum sunt menționate în anexa IV partea B, unde se pot folosi și alte metode de măsurare.
>
> (6) Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa IV, că distribuția punctelor de prelevare utilizată pentru calculul indicatorilor medii de expunere pentru PM2,5 și dioxid de azot reflectă în mod adecvat expunerea în general a populației. Numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel stabilit în aplicarea anexei III partea B.
>
> (7) Punctele de prelevare care au înregistrat în ultimii trei ani depășiri ale unei valori-limită sau valori-țintă relevante precizate în anexa I secțiunea 1 nu trebuie relocate decât dacă relocarea este necesară ca urmare a unor circumstanțe speciale, inclusiv amenajarea teritorială. Relocarea unor astfel de puncte de prelevare este susținută de aplicații de modelare sau de măsurări indicative și, ori de câte ori este posibil, asigură continuitatea măsurărilor și se efectuează în aria lor de reprezentativitate spațială. O justificare detaliată a oricărei relocări a unor astfel de puncte de prelevare trebuie pe deplin documentată în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa IV partea D.
>
> (8) Pentru a evalua contribuția benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, fiecare stat membru supraveghează alte hidrocarburi aromatice policiclice relevante într-un număr limitat de puncte de prelevare. Respectivele hidrocarburi aromatice policiclice includ cel puțin: benzo(a)antracenul, benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluorantenul, benzo(k)fluorantenul, indeno(1,2,3-cd)pirenul și dibenz(a,h)antracenul. Punctele de prelevare a respectivelor hidrocarburi aromatice policiclice sunt plasate în același loc cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren și sunt alese astfel încât să poată fi identificate variații geografice și tendințe pe termen lung.
>
> (9) Pe lângă monitorizarea prevăzută la articolul 10, statele membre monitorizează nivelurile de particule ultrafine în conformitate cu anexa III partea D și cu anexa VII secțiunea 4. În aceleași locuri poate fi efectuată și monitorizarea concentrațiilor de negru de fum.

### Articolul 10 — Supersituri de monitorizare

> (1) Fiecare stat membru stabilește cel puțin un supersit de monitorizare la 10 milioane de locuitori într-un amplasament de fond urban. Statele membre cu mai puțin de 10 milioane de locuitori stabilesc cel puțin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban. Statele membre cu o suprafață a teritoriului mai mare de 10 000 km2, dar de cel mult 100 000 km2 stabilesc cel puțin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond rural. Fiecare stat membru cu o suprafață a teritoriului mai mare de 100 000 km2 stabilește cel puțin un supersit de monitorizare la 100 000 km2 într-un amplasament de fond rural.
>
> (2) Amplasamentul supersiturilor de monitorizare se determină pentru amplasamentele de fond urban și amplasamentele de fond rural în conformitate cu anexa IV partea B.
>
> (3) Toate punctele de prelevare care îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa IV părțile B și C și care sunt instalate în supersituri de monitorizare pot fi luate în considerare în scopul îndeplinirii cerințelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru poluanții relevanți, astfel cum se precizează în anexa III.
>
> (4) Un stat membru poate stabili, împreună cu unul sau mai multe state membre învecinate, unul sau mai multe supersituri comune de monitorizare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la alineatul (1). Acest lucru nu afectează obligația fiecărui stat membru de a stabili cel puțin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban și obligația fiecărui stat membru cu un teritoriu de peste 10 000 km2 de a stabili cel puțin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond rural.
>
> (5) Măsurările efectuate în supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban și din amplasamentele de fond rural includ poluanții enumerați în anexa VII secțiunea 1 tabelele 1 și 2 și pot include și poluanții enumerați în tabelul 3 din secțiunea respectivă.
>
> (6) Un stat membru poate alege să nu măsoare negrul de fum, particulele ultrafine sau amoniacul în jumătate dintre supersiturile sale de monitorizare din amplasamentele de fond rural dacă numărul supersiturilor sale de monitorizare din amplasamentele de fond rural depășește numărul supersiturilor sale de monitorizare din amplasamentele de fond urban cu un raport de cel puțin de 2:1, atât timp cât selectarea supersiturilor sale de monitorizare este reprezentativă pentru poluanții respectivi.
>
> (7) Dacă este cazul, monitorizarea este coordonată cu strategia de monitorizare și programul de măsurare EMEP, cu infrastructura de cercetare pentru aerosoli, nori și gaze de marcare (ACTRIS) și cu monitorizarea impactului poluării atmosferice efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284.

### Articolul 11 — Metode de referință pentru măsurări, aplicații de modelare și obiective de calitate a datelor

> (1) Statele membre aplică metodele de referință pentru măsurări specificate în anexa VI părțile A și C. Cu toate acestea, pot fi folosite și alte metode de măsurare, respectând condițiile prevăzute în anexa VI părțile B, C și D.
>
> (2) Statele membre utilizează aplicații de modelare a calității aerului sub rezerva condițiilor prevăzute în anexa VI partea E.
>
> (3) Datele privind evaluarea calității aerului trebuie să îndeplinească obiectivele de calitate a datelor prevăzute în anexa V.

### Articolul 12 — Cerințe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită, valorilor-țintă și obiectivelor privind concentrația expunerii medii

> (1) În zonele în care nivelurile poluanților din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în anexa I secțiunea 1, statele membre mențin nivelurile respectivilor poluanți sub valorile-limită.
>
> (2) În zonele în care nivelurile poluanților din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-țintă respective precizate în anexa I secțiunile 1 și 2, statele membre iau măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a menține nivelurile respective sub valorile-țintă. Statele membre depun eforturi pentru a atinge obiectivele pe termen lung pentru ozon precizate în anexa I secțiunea 2 și, odată ce acestea sunt atinse, depun eforturi pentru a menține nivelurile de ozon sub respectivele obiective pe termen lung, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontieră a poluării cu ozon, compușii organici volatili proveniți din surse biogene și condițiile meteorologice o permit și dacă măsurile necesare nu implică costuri disproporționate.
>
> (3) În unitățile teritoriale cu expunere medie în care indicatorii medii de expunere pentru PM2,5 și NO2 se situează sub valoarea respectivă a obiectivelor privind concentrația expunerii medii pentru respectivii poluanți, astfel cum se prevede în anexa I secțiunea 5, statele membre mențin nivelurile poluanților respectivi sub obiectivele privind concentrația expunerii medii.
>
> (4) Statele membre depun eforturi pentru a atinge și a conserva cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător și un înalt nivel de protecție a sănătății umane și a mediului, cu scopul de a îndeplini obiectivul de reducere la zero a poluării, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1), în conformitate cu recomandările OMS și sub pragurile de evaluare prevăzute în anexa II.

### Articolul 13 — Valorile-limită, valorile-țintă și obligațiile de reducere a expunerii medii

> (1) Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor lor, nivelurile poluanților din aerul înconjurător nu depășesc valorile-limită respective prevăzute în anexa I secțiunea 1.
>
> (2) Statele membre se asigură, prin luarea tuturor măsurilor necesare care nu presupun costuri disproporționate, că, în ansamblul zonelor lor, nivelurile poluanților nu depășesc valorile-țintă respective, astfel cum sunt prevăzute în anexa I secțiunile 1 și 2.
>
> (3) Statele membre se asigură că obligațiile de reducere a expunerii medii pentru PM2,5 și NO2 stabilite în anexa I secțiunea 5 partea B sunt respectate în ansamblul unităților lor teritoriale cu expunere medie, în cazul în care sunt depășite obiectivele privind concentrația expunerii medii stabilite în anexa I secțiunea 5 partea C.
>
> (4) Gradul de respectare a alineatelor (1), (2) și (3) de la prezentul articol este evaluat în conformitate cu anexa IV.
>
> (5) Indicatorii medii de expunere se evaluează în conformitate cu anexa I secțiunea 5 partea A.
>
> (6) Termenul pentru atingerea valorilor-limită prevăzute în anexa I secțiunea 1 tabelul 1 poate fi amânat în conformitate cu articolul 18.
>
> (7) Statele membre pot menține sau introduce măsuri de protecție mai stricte, inclusiv standarde mai stricte de calitate a aerului decât cele menționate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 193 din TFUE. Statele membre notifică astfel de măsuri Comisiei în termen de trei luni de la data adoptării.

### Articolul 14 — Nivelurile critice pentru protecția vegetației și a ecosistemelor naturale

> Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice precizate în anexa I secțiunea 3, evaluate în conformitate cu anexa IV partea A punctul 1 și anexa IV partea B punctul 3.

### Articolul 15 — Depășirea pragurilor de alertă sau de informare

> (1) Pragurile de alertă pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon din aerul înconjurător sunt cele prevăzute în anexa I secțiunea 4 partea A.
>
> (2) Pragurile de informare pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon sunt cele prevăzute în anexa I secțiunea 4 partea B.
>
> (3) Atunci când este depășit un prag de alertă prevăzut în anexa I secțiunea 4 partea A sau, după caz, dacă se preconizează că acesta va fi depășit, pe baza aplicațiilor de modelare sau a altor instrumente de previzionare, statele membre pun în aplicare, după caz, fără întârzieri nejustificate, măsurile de urgență menționate în planurile de acțiune pe termen scurt elaborate în temeiul articolului 20.
>
> (4) În cazul în care oricare prag de alertă sau prag de informare stabilit în anexa I secțiunea 4 este depășit sau, după caz, dacă se preconizează că acesta va fi depășit, pe baza aplicațiilor de modelare sau a altor instrumente de previzionare, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul în cel mai scurt termen posibil și, pe cât posibil, în cel mult câteva ore, în conformitate cu anexa X punctele 2 și 3, recurgând la diferite mijloace media și canale de comunicare și asigurând accesul larg al publicului.
>
> (5) Statele membre pot menține sau introduce măsuri de protecție mai stricte, inclusiv praguri de alertă sau praguri de informare mai stricte decât cele menționate în prezentul articol, în conformitate cu articolul 193 din TFUE. Statele membre notifică astfel de măsuri Comisiei în termen de trei luni de la data adoptării.

### Articolul 16 — Contribuții din surse naturale

> (1) Statele membre pot, pentru un anumit an, să identifice: (a) zonele unde depășirile valorilor-limită pentru un anumit poluant pot fi atribuite surselor naturale; și (b) unitățile teritoriale cu expunere medie, în care depășirile nivelului determinat prin obligațiile de reducere a expunerii medii pot fi atribuite surselor naturale.
>
> (2) Statele membre pun la dispoziția Comisiei liste ale unor astfel de zone și unități teritoriale cu expunere medie, astfel cum se menționează la alineatul (1), împreună cu informații cu privire la concentrații și surse, precum și cu privire la dovezile care demonstrează că depășirile pot fi atribuite surselor naturale.
>
> (3) În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depășire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (2), respectiva depășire nu este considerată ca o depășire în înțelesul prezentei directive. Dacă Comisia consideră că dovezile furnizate de un stat membru nu sunt suficiente, aceasta informează statul membru respectiv că depășirea nu este considerată ca putând fi atribuită surselor naturale până când statul membru respectiv nu furnizează informații suplimentare adecvate.
>
> (4) Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice privind demonstrarea și scăderea depășirilor care pot fi atribuite surselor naturale. Astfel de detalii tehnice precizează conținutul dovezilor care trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatului (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).

### Articolul 17 — Depășiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă

> (1) Statele membre pot, pentru un anumit an, să identifice zone în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depășite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
>
> (2) Statele membre pun la dispoziția Comisiei listele oricăror astfel de zone, astfel cum sunt menționate la alineatul (1), împreună cu informații privind concentrațiile și sursele de PM10 din astfel de zone. Statele membre pun la dispoziție, de asemenea, dovezile care demonstrează că orice astfel de depășiri sunt cauzate de resuspensia particulelor și că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua astfel de concentrații.
>
> (3) Fără a aduce atingere articolului 16, în cazul zonelor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre trebuie să elaboreze planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 19 numai în cazul în care depășirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.
>
> (4) Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice privind metodologia de stabilire a contribuțiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, precum și informațiile care trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatului (2), care includ informații privind contribuția resuspensiei la concentrațiile zilnice, după caz. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).

### Articolul 18 — Prorogarea termenului de atingere a valorilor-limită și derogarea de la obligația de a aplica anumite valori-limită

> (1) Atunci când, într-o anumită zonă, conformitatea cu valorile-limită pentru particule în suspensie (PM10 și PM2,5), dioxid de azot, benzen sau benzo(a)piren nu poate fi atinsă până la termenul precizat în anexa I secțiunea 1 tabelul 1, statele membre pot proroga termenul respectiv pentru zona în cauză cu o perioadă justificată de o foaie de parcurs privind calitatea aerului și sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol: (a) până cel târziu la 1 ianuarie 2040, dacă acest lucru este justificat de caracteristici de dispersie specifice locului respectiv, de condițiile limitelor orografice, de condițiile climatice nefavorabile, de contribuțiile transfrontiere sau în cazul în care reducerile necesare nu pot fi realizate decât prin înlocuirea unei părți considerabile din sistemele de încălzire a locuințelor existente care reprezintă sursa de poluare ce cauzează depășiri; sau (b) până cel târziu la 1 ianuarie 2035, dacă acest lucru este justificat de prognoze care demonstrează că, chiar dacă se ține seama de impactul preconizat al măsurilor eficiente de combatere a poluării aerului identificate în foaia de parcurs privind calitatea aerului, valorile-limită nu pot fi atinse până la termenul de atingere. Atunci când un termen de atingere a fost prorogat în conformitate cu primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, dar atingerea nu poate fi obținută până la termenul respectiv prorogat, statele membre pot proroga termenul pentru zona respectivă pentru a doua și ultima oară cu o perioadă care nu depășește doi ani de la încheierea primei perioade de prorogare și care este justificată de o foaie de parcurs actualizată privind calitatea aerului, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2).
>
> (2) Statele membre pot proroga un termen de atingere în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) se stabilește, până la 31 decembrie 2028, o foaie de parcurs privind calitatea aerului, care îndeplinește cerințele enumerate la articolul 19 alineatele (6), (7) și (8) pentru zona căreia i se aplică prorogarea; (b) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) de la prezentul alineat este completată cu informațiile privind măsurile de reducere a poluării aerului enumerate în anexa VIII partea B și demonstrează cum se vor limita pe cât posibil perioadele de depășire a valorilor-limită; (c) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) de la prezentul alineat se bazează pe prognoze privind calitatea aerului, inclusiv pe cele efectuate în sensul anexei VIII partea A punctul 5 și punctul 7 litera (e), care arată modul în care valorile-limită vor fi atinse cât mai repede posibil și nu mai târziu de sfârșitul termenului de atingere prorogat, luând în considerare măsuri rezonabile și proporționale; (d) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) de la prezentul alineat prezintă felul în care publicul și, în special, populația sensibilă și grupurile vulnerabile, vor fi informate într-un mod coerent și ușor de înțeles, cu privire la consecințele prorogării asupra sănătății umane și a mediului; (e) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la litera (a) de la prezentul alineat prezintă modul în care se va mobiliza finanțare suplimentară, inclusiv prin intermediul programelor de finanțare naționale și, după caz, al programelor de finanțare relevante ale Uniunii, pentru a accelera îmbunătățirea calității aerului în zona în care s-ar aplica prorogarea; (f) condițiile prevăzute la alineatul (3) sunt îndeplinite pe toată perioada de prorogare a termenului de atingere; (g) atunci când un termen de atingere este prorogat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, foaia de parcurs privind calitatea aerului actualizată, menționată la paragraful respectiv, demonstrează că prima foaie de parcurs privind calitatea aerului a fost pusă în aplicare sau că au fost luate măsuri în vederea punerii sale în aplicare și aceasta este completată de o analiză care arată că prognozele inițiale privind conformitatea efectuate în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat nu s-au materializat.
>
> (3) În perioada de prorogare a unui termen de atingere în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) măsurile din foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, după caz astfel cum a fost actualizată în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, sunt puse în aplicare, astfel cum demonstrează statul membru prin intermediul unui raport de punere în aplicare, incluzând prognoze actualizate ale emisiilor și, dacă este posibil, ale concentrațiilor furnizate Comisiei o dată la fiecare doi ani și jumătate și pentru prima dată până la 30 iunie 2031; după caz, se poate face trimitere la cele mai recente programe și prognoze ale emisiilor raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, precum și la raportul informativ de inventariere însoțitor și, după caz, raportul de punere în aplicare poate fi integrat în foaia de parcurs actualizată privind calitatea aerului; (b) foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) de la prezentul articol este actualizată în conformitate cu articolul 19 alineatul (5); (c) începând cu 1 ianuarie 2035, nivelurile de concentrație pentru poluantul relevant indică o tendință generală descrescătoare aliniată cu o traiectorie orientativă către conformitate estimată într-o foaie de parcurs privind calitatea aerului actualizată, elaborată în temeiul anexei VIII partea A punctul 7 litera (e); (d) rapoartele de punere în aplicare și foile de parcurs actualizate privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de două luni de la adoptarea lor.
>
> (4) Statele membre notifică Comisiei până cel târziu la 31 ianuarie 2029, cazurile în care, în opinia lor, este aplicabil alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau (b) și comunică foaia de parcurs privind calitatea aerului menționată la alineatul (1) și toate informațiile relevante necesare Comisiei pentru a evalua dacă motivul invocat pentru prorogare și condițiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite. Statele membre notifică Comisiei până cel târziu la 31 ianuarie 2034, cazurile în care, în opinia lor, nu se pot atinge obiectivele în termenul prorogat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf și comunică foaia de parcurs privind calitatea aerului actualizată, menționată la alineatul (1) și toate informațiile relevante necesare Comisiei pentru a evalua dacă motivul invocat pentru o a doua și ultimă prorogare și condițiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite. În ceea ce privește prognozele furnizate ca motiv pentru prorogare, statele membre justifică metodele, precum și datele folosite pentru a obține prognozele respective. În cadrul evaluării pe care o efectuează, Comisia ține seama de prognozele privind calitatea aerului furnizate de statul membru în cauză, de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător din respectivul stat membru ale măsurilor ce au fost luate de statul membru respectiv, precum și de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător ale măsurilor Uniunii. Atunci când Comisia nu ridică obiecții în termen de nouă luni de la primirea notificării respective, se consideră că sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea alineatului (1). În cazul în care se ridică obiecții, Comisia poate cere statului membru în cauză să modifice sau să furnizeze o nouă foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru a îndeplini cerințele stabilite la alineatul (1).
>
> (5) Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice suplimentare pentru cerințele privind prognozele efectuate în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, cu scopul de a arăta modul în care vor fi atinse valorile-limită specificate în anexa I secțiunea 1 tabelul 1, luând în considerare măsuri rezonabile și proporționale. În plus, precizează informațiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare în sensul alineatului (3) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).

### Articolul 19 — Planuri privind calitatea aerului și foi de parcurs privind calitatea aerului

> (1) Atunci când, în anumite zone, nivelul poluanților în aerul înconjurător depășește orice valoare-limită sau valoare-țintă prevăzută în anexa I secțiunea 1, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele zone, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-limită sau valoarea-țintă în cauză și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, în orice caz, nu mai mare de patru ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost înregistrată prima depășire. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil și în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat respectiva depășire a oricărei valori-limită sau valori-țintă. Atunci când, într-o anumită zonă, o depășire a unei valori-limită este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, după caz, iau măsuri suplimentare și mai eficiente și urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5).
>
> (2) În cazul în care, în unități teritoriale care acoperă cel puțin o zonă, nivelul poluanților din aerul înconjurător depășește orice valoare-țintă pentru ozon stabilită în anexa I secțiunea 2, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-țintă pentru ozon și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil și în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea valorii-țintă pentru ozon. În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială, o depășire a unei valori-țintă pentru ozon este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil și, după caz, urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5). Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului pentru a aborda depășirea în cazul ozonului atunci când nu există un potențial semnificativ de reducere a concentrațiilor de ozon, având în vedere condițiile geografice și meteorologice, și atunci când măsurile ar implica costuri disproporționate. Atunci când nu este stabilit un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre furnizează publicului și Comisiei o justificare detaliată a motivului pentru care nu există un potențial semnificativ de reducere a depășirii, ceea ce duce la o decizie de a nu stabili un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului. Cel puțin o dată la cinci ani, statele membre reevaluează potențialul de reducere a concentrațiilor de ozon. Pentru unitățile teritoriale în care valoarea-țintă pentru ozon este depășită, statele membre se asigură că programul național relevant de control al poluării aerului pregătit în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2016/2284 include măsuri care abordează substanțele precursoare ale ozonului care intră în domeniul de aplicare al directivei respective.
>
> (3) În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială cu expunere medie, obligația de reducere a expunerii medii prevăzută în anexa I secțiunea 5 nu este îndeplinită, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unități teritoriale cu expunere medie, care stabilesc măsuri adecvate pentru a respecta obligația de reducere a expunerii medii și pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se stabilesc cât mai curând posibil și în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea obligației de reducere a expunerii medii.
>
> (4) În cazul în care, începând cu 1 ianuarie 2026 și până la 31 decembrie 2029, într-o zonă sau o unitate teritorială nivelurile poluanților depășesc orice valoare-limită sau valoare-țintă care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2030, astfel cum se prevede în anexa I secțiunea 1 tabelul 1 și în anexa I secțiunea 2 partea B și fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf de la prezentul articol, statele membre stabilesc o foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru ca poluantul în cauză să atingă valorile-limită sau valorile-țintă respective până la expirarea termenului de atingere. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează cât mai curând posibil și în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depășirea. Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de foi de parcurs privind calitatea aerului atunci când scenariul de referință care rezultă din informațiile prevăzute în anexa VIII partea A punctul 5 arată că valoarea-limită sau valoarea-țintă va fi atinsă prin măsurile care sunt deja în vigoare, inclusiv atunci când depășirea este cauzată de activități temporare care influențează nivelurile poluanților într-un singur an. Atunci când nu se stabilește o foaie de parcurs privind calitatea aerului în temeiul prezentului paragraf, statele membre furnizează publicului și Comisiei o justificare detaliată.
>
> (5) În cazul în care depășirile oricărei valori-limită, ale unei obligații de reducere a expunerii medii sau ale unei valori-țintă persistă pe durata celui de-al treilea an calendaristic după termenul pentru stabilirea unui plan privind calitatea aerului sau a unei foi de parcurs privind calitatea aerului și fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf, statele membre actualizează planul privind calitatea aerului sau foaia de parcurs privind calitatea aerului și măsurile aferente, inclusiv impactul acestora asupra emisiilor și concentrațiilor preconizate, în termen de cel mult cinci ani de la termenul-limită pentru stabilirea planului anterior privind calitatea aerului sau a foii anterioare de parcurs privind calitatea aerului și iau măsuri suplimentare și mai eficiente pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil.
>
> (6) Planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului cuprind cel puțin următoarele informații: (a) informațiile enumerate în anexa VIII partea A punctele 1-7; (b) după caz, informațiile enumerate în anexa VIII partea A punctele 8, 9 și 10; (c) informații privind măsurile de reducere enumerate în anexa VIII partea B punctul 2. Statele membre includ, după caz, măsurile menționate la articolul 20 alineatul (2) și măsuri specifice vizând protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, în planurile lor privind calitatea aerului și în foile lor de parcurs privind calitatea aerului. Atunci când pregătesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului, statele membre evaluează riscul depășirii pragurilor de alertă respective pentru poluanții în cauză. Respectiva analiză se utilizează pentru stabilirea planurilor de acțiune pe termen scurt, acolo unde sunt aplicabile. În cazul în care se stabilesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului referitoare la mai mulți poluanți sau standarde de calitate a aerului, statele membre stabilesc, după caz, planuri integrate privind calitatea aerului sau foi de parcurs integrate privind calitatea aerului, care acoperă toți poluanții și standardele de calitate a aerului în cauză. Statele membre asigură, pe cât este posibil, concordanța planurilor lor privind calitatea aerului și a foilor lor de parcurs privind calitatea aerului cu alte planuri care au un impact semnificativ asupra calității aerului, inclusiv cele cerute în temeiul Directivelor 2002/49/CE, 2010/75/UE și (UE) 2016/2284 și în temeiul legislației privind clima, biodiversitatea, energia, transporturile și agricultura.
>
> (7) Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21), și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului și a foilor de parcurs privind calitatea aerului, cu privire la proiectele de planuri privind calitatea aerului și la proiectele de foi de parcurs privind calitatea aerului și la orice actualizări semnificative ale planurilor privind calitatea aerului și ale foilor de parcurs privind calitatea aerului înainte de finalizarea acestora. Statele membre se asigură că, atunci când este consultat, publicul are acces la proiectul de plan privind calitatea aerului sau la proiectul de foaie de parcurs privind calitatea aerului care conține informațiile minime necesare în temeiul anexei VIII la prezenta directivă și, dacă este posibil, un rezumat fără caracter tehnic al informațiilor menționate la prezentul paragraf. Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părților interesate la pregătirea, punerea în aplicare și actualizarea planurilor privind calitatea aerului și a foilor de parcurs privind calitatea aerului. Atunci când pregătesc planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că părțile interesate ale căror activități contribuie la situația de depășire sunt încurajate să propună măsuri pe care le pot lua pentru a contribui la încetarea depășirilor și că la aceste consultări sunt încurajate să participe organizații neguvernamentale, cum ar fi organizațiile pentru protecția mediului, organizațiile din domeniul sănătății, organizațiile pentru protecția consumatorilor, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale, inclusiv organizații care reprezintă cadrele medicale, și federațiile industriale relevante.
>
> (8) Planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de două luni de la adoptare.

### Articolul 20 — Planuri de acțiune pe termen scurt

> (1) Atunci când, într-o anumită zonă, există riscul ca nivelurile poluanților să depășească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa I secțiunea 4, statele membre stabilesc planuri de acțiune pe termen scurt care conțin măsurile de urgență ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depășiri. Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depășit, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri de acțiune pe termen scurt atunci când nu există un potențial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea unei astfel de depășiri, în considerarea condițiilor geografice, meteorologice și economice naționale. Atunci când, pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), potențialul de a reduce riscul unei astfel de depășiri este extrem de limitat, în considerarea condițiilor geografice și meteorologice locale și a particularităților sistemelor de încălzire a locuințelor, statele membre pot stabili un plan de acțiune pe termen scurt care să se concentreze numai pe acțiuni specifice menite să protejeze atât publicul larg, cât și populația sensibilă și grupurile vulnerabile și pot furniza informații ușor de înțeles privind comportamentul recomandat pentru a reduce expunerea la depășirea măsurată sau prognozată.
>
> (2) Atunci când stabilesc planurile de acțiune pe termen scurt menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot furniza, în funcție de cazul individual, măsuri eficiente de control și, unde este necesar, de suspendare temporară a activităților care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, valori-țintă sau pragul de alertă, să fie depășite. Pentru planurile lor de acțiune pe termen scurt, statele membre țin seama și de lista măsurilor prezentate în anexa IX și, în funcție de ponderea principalelor surse de poluare în depășirea care trebuie abordată, au în vedere includerea, după caz, de măsuri în ceea ce privește activități precum transporturile, lucrările de construcție, instalațiile industriale, agricultura și utilizarea produselor și încălzirea locuințelor în aceste planuri de acțiune pe termen scurt. Acțiuni specifice vizând protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, sunt, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.
>
> (3) Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, și autoritățile competente care, în virtutea responsabilităților care le revin în domeniul poluării aerului și al calității aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acțiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acțiune pe termen scurt și la orice actualizări semnificative ale acestora înainte de finalizarea acestora.
>
> (4) Atunci când statele membre au stabilit un plan de acțiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziția publicului și a organizațiilor relevante, cum ar fi organizațiile pentru protecția mediului și organizațiile din domeniul sănătății, cele pentru protecția consumatorilor, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, organizațiile care reprezintă cadrele medicale și alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale și federațiile industriale relevante, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea și conținutul planurilor specifice de acțiune pe termen scurt, cât și informații privind punerea în aplicare a respectivelor planuri.
>
> (5) Planurile de acțiune pe termen scurt sunt comunicate Comisiei în termen de un an de la adoptarea lor în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 23.
>
> (6) Atunci când își stabilesc planurile de acțiune pe termen scurt care prezintă măsurile de urgență ce trebuie luate, statele membre îi pot solicita Comisiei să organizeze un schimb de bune practici pentru ca statele membre solicitante să poată beneficia de experiența altor state membre.

### Articolul 21 — Poluarea transfrontieră a aerului

> (1) Atunci când transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea oricărei valori-limită, valori-țintă pentru ozon, obligații de reducere a expunerii medii sau prag de alertă în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică și Comisiei.
>
> (2) Statele membre respective cooperează între ele, inclusiv prin înființarea unor echipe comune de experți și cu sprijin tehnic din partea Comisiei, pentru a identifica sursele de poluare a aerului, contribuțiile respectivelor surse la depășiri într-un alt stat membru și măsurile care trebuie luate individual și în coordonare cu alte state membre pentru a se ocupa de respectivele surse și stabilesc acțiuni coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului în temeiul articolului 19, în care fiecare stat membru se ocupă de sursele de poluare situate pe teritoriul său, pentru a pune capăt astfel de depășiri. Statele membre își răspund reciproc și informează Comisia în timp util și în cel mult trei luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.
>
> (3) Comisia este informată și invitată să ia parte sau să asiste la orice proces de cooperare menționat la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia poate solicita statelor membre în cauză să furnizeze informații actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăror acțiuni coordonate stabilite în temeiul alineatului respectiv. După caz, Comisia, ținând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/2284, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce emisiile de precursori responsabile de poluarea transfrontieră.
>
> (4) După caz, în conformitate cu articolul 20, statele membre pregătesc și pun în aplicare planuri de acțiune pe termen scurt coordonate care privesc zonele învecinate din alte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre primesc toate informațiile necesare referitoare la respectivele planuri de acțiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate.
>
> (5) În cazul în care pragurile de alertă sau pragurile de informare sunt depășite în zone apropiate de frontierele naționale, se furnizează informații cu privire la respectivele depășiri cât mai repede posibil autorităților competente din statele membre învecinate în cauză. Respectivele informații sunt de asemenea puse la dispoziția publicului.
>
> (6) În notificarea menționată la alineatul (1), statele membre pot identifica, pentru anul relevant: (a) zonele în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea valorilor-limită sau a valorilor-țintă în zonele respective; (b) unitățile teritoriale cu expunere medie în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depășirea nivelului determinat de obligațiile de reducere a expunerii medii în unitățile respective. De asemenea, un stat membru poate furniza statelor membre în cauză și Comisiei listele cu orice astfel de zone și unități teritoriale cu expunere medie, alături de informații privind concentrațiile și dovezile care demonstrează că poluarea atmosferică din surse transfrontiere, inclusiv din țări terțe, asupra căreia statul membru respectiv nu are control direct, contribuie semnificativ la depășiri. Comisia poate lua în considerare respectivele informații, când este cazul, în sensul articolului 18.
>
> (7) La stabilirea planurilor astfel cum se prevede la alineatele (2) și (4) și la informarea publicului prevăzută la alineatul (5), statele membre depun eforturi, după caz, pentru a coopera cu țările terțe și în special cu țările candidate. După caz, statele membre pot solicita sprijin tehnic din partea Comisiei.

### Articolul 22 — Informarea publicului

> (1) Statele membre se asigură că atât publicul, cât și organizațiile relevante, cum ar fi organizațiile pentru protecția mediului, organizațiile din domeniul sănătății, cele pentru protecția consumatorilor, organizațiile care reprezintă interesele populației sensibile și ale grupurilor vulnerabile, organizațiile care reprezintă cadrele medicale și alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale și federațiile industriale relevante sunt informate în mod adecvat și în timp util privind următoarele aspecte: (a) calitatea aerului în conformitate cu anexa X; (b) amplasarea punctelor de prelevare pentru toți poluanții atmosferici, precum și informații privind orice problemă legată de respectarea cerințelor privind acoperirea datelor pentru fiecare punct de prelevare și poluant; (c) orice decizie de prorogare în conformitate cu articolul 18; (d) planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului prevăzute la articolul 19; (e) planurile de acțiune pe termen scurt stabilite în temeiul articolului 20; (f) efectele depășirii valorilor-limită, a valorilor-țintă, a obligațiilor de reducere a expunerii medii, a obiectivelor privind concentrația expunerii medii, a pragurilor de alertă și a pragurilor de informare într-o evaluare sintetică; evaluarea sintetică include, după caz, informații suplimentare și evaluări privind mediul, precum și informații privind poluanții care intră sub incidența articolului 10 și a anexei VII.
>
> (2) Statele membre instituie și pun la dispoziție, prin intermediul unei surse publice, într-un mod ușor de înțeles, un indice privind calitatea aerului care să ofere informații actualizate din oră în oră cu privire cel puțin la dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozonul, cu condiția să existe o obligație de monitorizare a acestor poluanți în temeiul prezentei directive. Indicele respectiv poate include și alți poluanți, dacă este cazul. În măsura posibilului, indicele privind calitatea aerului trebuie să fie comparabil în toate statele membre și urmează recomandările OMS. Indicele privind calitatea aerului are la bază indicii privind calitatea aerului la scară europeană furnizați de Agenția Europeană de Mediu și include informații privind efectele asupra sănătății, inclusiv informații specifice pentru populația sensibilă și grupurile vulnerabile. Ca alternativă, statele membre pot folosi indicele privind calitatea aerului furnizat de Agenția Europeană de Mediu pentru a îndeplini cerințele prevăzute la prezentul alineat. Dacă un stat membru decide să nu folosească indicele furnizat de Agenția Europeană de Mediu, se pune la dispoziție o trimitere la indicele respectiv la nivel național.
>
> (3) Statele membre pun la dispoziția publicului informații privind simptomele asociate vârfurilor de poluare atmosferică și privind comportamentele care asigură reducerea expunerii la poluarea atmosferică și protecția față de aceasta și încurajează afișarea acestor informații pentru public în locurile frecventate de populația sensibilă și de grupurile vulnerabile, cum ar fi unitățile medicale.
>
> (4) Statele membre informează publicul cu privire la autoritatea sau organismul competent desemnat în legătură cu sarcinile menționate la articolul 5.
>
> (5) Informațiile menționate la prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului gratuit, prin intermediul mijloacelor media și al unor canale de comunicare ușor accesibile, într-o formă coerentă și ușor de înțeles, în conformitate cu Directiva 2007/2/CE și cu Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului (22), asigurând totodată accesul larg al publicului la aceste informații.

### Articolul 23 — Transmiterea informațiilor și raportarea

> (1) Statele membre se asigură că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția Comisiei în termenele necesare, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) de la prezentul articol și indiferent dacă respectă obiectivele de acoperire a datelor prevăzute în anexa V partea B.
>
> (2) În scopul specific de a evalua nivelul de respectare a valorilor-limită, a valorilor-țintă, a obligațiilor de reducere a expunerii medii și a nivelurilor critice, informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse la dispoziția Comisiei în cel mult nouă luni de la încheierea fiecărui an calendaristic și includ: (a) modificările aduse în cursul respectivului an listei și delimitării zonelor sau unităților teritoriale cu expunere medie stabilite în conformitate cu articolul 6; (b) lista zonelor și a unităților teritoriale cu expunere medie, precum și nivelurile poluanților evaluați; (c) pentru zonele în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc valorile-limită, valorile-țintă sau nivelurile critice, precum și pentru unitățile teritoriale cu expunere medie în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc nivelul stabilit de obligațiile de reducere a expunerii medii: (i) datele și perioadele când astfel de niveluri au fost observate; (ii) dacă este cazul, o evaluare privind contribuțiile surselor naturale sau cele provenind din resuspensia particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă la nivelurile evaluate, astfel cum au fost puse la dispoziția Comisiei în conformitate cu articolele 16 și 17.
>
> (3) Statele membre raportează Comisiei, în conformitate cu alineatul (1), informații privind nivelurile înregistrate și durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depășite pragurile de alertă sau de informare.
>
> (4) Statele membre furnizează Comisiei informațiile enumerate în anexa IV partea D în termen de trei luni de la data la care li se solicită acest lucru.
>
> (5) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri: (a) care precizează informațiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziție de către statele membre în temeiul prezentului articol, precum și calendarul conform căruia urmează să fie comunicate astfel de informații; (b) care identifică modalități de simplificare a modului în care se efectuează raportarea datelor și schimbul reciproc de informații și date din rețelele și punctele de prelevare individuale care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (2).

### Articolul 24 — Modificări ale anexelor

> Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25 pentru modificarea anexelor III-VII, IX și X, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice în ceea ce privește evaluarea calității aerului înconjurător, măsurile ce trebuie avute în vedere pentru a fi incluse în planurile de acțiune pe termen scurt și informațiile publice.
>
> Cu toate acestea, modificările pot să nu aibă efectul de a modifica, în mod direct sau indirect, oricare dintre următoarele aspecte:
>
> (a) valorile-limită, valorile-țintă, obiectivele pe termen lung în materie de ozon, nivelurile critice, pragurile de alertă și de informare, obligațiile de reducere a expunerii medii și obiectivele privind concentrația expunerii medii precizate în anexa I;
>
> (b) datele pentru conformarea cu oricare din parametrii menționați la litera (a).

### Articolul 25 — Exercitarea delegării de competențe

> (1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
>
> (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 24 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 10 decembrie 2024. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
>
> (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 24 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
>
> (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
>
> (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 24 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

### Articolul 26 — Procedura comitetului

> (1) Comisia este asistată de Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
>
> (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

### Articolul 27 — Accesul la justiție

> (1) Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul juridic național aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a tuturor deciziilor, acțiunilor sau omisiunilor statelor membre referitoare la amplasamentul și numărul punctelor de prelevare prevăzute la articolul 9, în conformitate cu criteriile relevante prevăzute în anexele III și IV, cu planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului menționate la articolul 19 și cu planurile de acțiune pe termen scurt menționate la articolul 20, ale statului membru, atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții: (a) aceștia au un interes suficient; (b) aceștia susțin că li s-a încălcat un drept atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară. Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda un acces amplu la justiție publicului interesat. În acest sens, interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului și îndeplinește cerințele legislației naționale este considerat suficient în sensul primului paragraf litera (a). De asemenea, astfel de organizații sunt considerate ca având drepturi care pot fi încălcate în sensul primului paragraf litera (b).
>
> (2) Căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de recurs adecvate și eficace, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
>
> (3) Statele membre stabilesc în ce etapă pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile, astfel încât accesul la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești sau a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege să nu devină imposibil sau mult prea dificil.
>
> (4) Prezentul articol nu împiedică statele membre să impună o cale de atac preliminară în fața unei autorități administrative și nu aduce atingere cerinței de epuizare a căilor de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislația internă prevede o astfel de cerință.
>
> (5) Statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare menționate în prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului.

### Articolul 28 — Despăgubiri pentru prejudiciile aduse sănătății umane

> (1) Statele membre se asigură că persoanele fizice care suferă un prejudiciu adus sănătății umane cauzat de o încălcare a normelor naționale de transpunere a articolului 19 alineatele (1)-(5) și a articolului 20 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă și care a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență de către autoritățile competente au dreptul de a solicita și de a obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv.
>
> (2) Statele membre se asigură că normele și procedurile naționale referitoare la cererile de despăgubire sunt concepute și aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de o încălcare, în temeiul alineatului (1).
>
> (3) Statele membre pot stabili termene de prescripție pentru introducerea acțiunilor în despăgubire menționate la alineatul (1). Astfel de termene încep să curgă doar după încetarea încălcării, iar persoana care solicită despăgubirea are cunoștință sau se poate aștepta în mod rezonabil să aibă cunoștință că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări, astfel cum se menționează la alineatul (1).

### Articolul 29 — Sancțiuni

> (1) Fără a aduce atingere obligațiilor care revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23), statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre comunică normele și măsurile respective Comisiei fără întârzieri nejustificate, și îi comunică acesteia orice modificare ulterioară a acestora.
>
> (2) Statele membre se asigură că sancțiunile stabilite în temeiul alineatului (1) țin seama în mod corespunzător de următoarele circumstanțe, după caz: (a) natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării; (b) impactul asupra populației, inclusiv populația sensibilă și grupurile vulnerabile, sau mediul afectat de încălcare, ținând seama de obiectivul privind atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului; (c) caracterul repetitiv sau singular al încălcării, inclusiv toate eventualele avertismente sau sancțiuni administrative ori penale aplicate anterior; (d) avantajele economice obținute în urma încălcării comise de persoana fizică sau juridică considerată responsabilă, în măsura în care pot fi stabilite.

### Articolul 30 — Transpunerea

> (1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1 și 3, articolului 4 punctele 2, 7, 9, 14, 15, 16, 18, 21-30, 33, 34 și 41-45, articolelor 5-8, articolului 9 alineatele (1), (2), (3) și (5)-(9), articolelor 10, 11 și 12, articolului 13 alineatele (1), (2), (3), (5), (6) și (7), articolului 15, articolului 16 alineatele (1), (2) și (4), articolului 17 alineatul (4), articolelor 18-21, articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), articolelor 23-29 și anexelor I-X până la 11 decembrie 2026. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a acestei mențiuni.
>
> (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

### Articolul 31 — Abrogare

> (1) Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE, astfel cum au fost modificate prin directivele enumerate în partea A din anexa XI la prezenta directivă, se abrogă de la 12 decembrie 2026, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea în dreptul intern a directivelor prevăzute în partea B din anexa XI la prezenta directivă.
>
> (2) Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa XII la prezenta directivă.

### Articolul 32 — Intrarea în vigoare și aplicarea

> Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
>
> Articolul 2, articolul 4 punctele 1, 3-6, 8, 10-13, 17, 19, 20, 31, 32 și 35-40, articolul 9 alineatul (4), articolul 13 alineatul (4), articolul 14, articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 22 alineatul (4) și se aplică de la 12 decembrie 2026.

### Articolul 33 — Destinatari

> Prezenta directivă se adresează statelor membre.