# Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare (reformare)

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32021R0821
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** În vigoare
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32021R0821/regulament-ue-2021-821
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32021R0821/regulament-ue-2021-821.md
- **Subiecte:** bunuri cu dublă întrebuințare, comerț în interiorul UE, cooperare tehnică, export (UE), legislație vamală, monitorizare exporturi, restricții comerciale, tranzit

## Recitale

### (1)

> Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (2) a fost modificat de mai multe ori în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, de eficacitate și de eficiență să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

### (2)

> Prezentul regulament urmărește să asigure că, în domeniul produselor cu dublă utilizare, Uniunea și statele sale membre țin seama pe deplin de toate considerațiile relevante. Printre considerațiile relevante se numără obligațiile și angajamentele internaționale, obligațiile care decurg din sancțiunile relevante, considerațiile de politică externă și de securitate națională, inclusiv cele cuprinse în Poziția comună 2008/944/CFSP a Consiliului (3), printre care drepturile omului, precum și considerații privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare. Prin prezentul regulament, Uniunea își demonstrează angajamentul de a menține cerințe legale solide în ceea ce privește produsele cu dublă utilizare, precum și de a consolida schimbul de informații relevante și o mai mare transparență. În ceea ce privește produsele de supraveghere cibernetică, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să ia în considerare în special riscul ca acestea să fie utilizate în legătură cu represiunea internă sau cu comiterea unor încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar.

### (3)

> Prezentul regulament urmărește, de asemenea, să consolideze îndrumările care trebuie să fie oferite exportatorilor, în special întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), cu privire la practicile responsabile, însă fără a afecta competitivitatea globală a exportatorilor de produse cu dublă utilizare sau a altor industrii asociate sau a mediului academic care sunt rezidenți sau stabiliți într-un stat membru.

### (4)

> În Rezoluția 1540 (2004) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, adoptată la 28 aprilie 2004, s-a prevăzut că toate statele trebuie să adopte și să pună în aplicare măsuri eficace în vederea stabilirii de controale interne în scopul prevenirii proliferării armelor nucleare, chimice și biologice, precum și a vectorilor purtători de asemenea arme, inclusiv prin stabilirea unor controale corespunzătoare ale materialelor, echipamentelor și tehnologiilor conexe. De asemenea, sunt necesare controale în temeiul acordurilor internaționale relevante, precum Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora („Convenția privind armele chimice” sau „CWC”) și Convenția cu privire la interzicerea perfecționării, producției și stocării armelor bacteriologice (biologice) și cu toxine și la distrugerea lor („Convenția cu privire la armele biologice și cu toxine” sau „BWC”) și în conformitate cu angajamentele convenite în cadrul regimurilor multilaterale de control al exporturilor.

### (5)

> Prin urmare, este necesar un sistem comun și eficace de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare pentru a asigura respectarea angajamentelor și responsabilităților statelor membre și ale Uniunii pe plan internațional, în special în ceea ce privește neproliferarea, pacea regională, securitatea și stabilitatea, precum și respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar.

### (6)

> Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă din 12 decembrie 2003 (denumită în continuare „Strategia UE privind ADM”) subliniază angajamentul Uniunii în vederea efectuării de controale naționale stricte ale exporturilor și coordonate la nivel internațional.

### (7)

> Contribuția exportatorilor, a intermediarilor, a furnizorilor de asistență tehnică sau a altor părți interesate relevante la obiectivul general de control al comerțului este esențială. Pentru ca aceștia să poată acționa în conformitate cu prezentul regulament, evaluarea riscurilor legate de tranzacțiile vizate de prezentul regulament trebuie efectuată prin intermediul unor măsuri de examinare a tranzacțiilor, cunoscute și ca principiul obligației de diligență, ca parte a unui program intern de conformitate (PIC). În această privință, atunci când se elaborează și se pun în aplicare PIC, trebuie să fie luate în considerare în special dimensiunea și structura organizatorică a exportatorilor.

### (8)

> Pentru a limita riscul ca anumite produse de supraveghere cibernetică neincluse pe listă exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii să fie utilizate în mod abuziv de persoane complice sau responsabile de orchestrarea ori de comiterea unor încălcări grave ale drepturilor omului sau ale dreptului internațional umanitar, este oportun să se controleze exportul unor astfel de produse. Riscurile asociate se referă, în special, la cazurile în care produsele de supraveghere cibernetică sunt special concepute pentru a permite intruziunea sau inspecția detaliată a pachetelor în sistemele informatice și de telecomunicații pentru a efectua supravegherea sub acoperire a persoanelor fizice prin monitorizarea, extragerea, colectarea sau analizarea datelor, inclusiv a datelor biometrice, din respectivele sisteme. În general, se consideră că produsele utilizate exclusiv în scopuri comerciale, cum ar fi facturarea, comercializarea, serviciile de calitate, satisfacția utilizatorilor sau securitatea rețelei, nu implică astfel de riscuri.

### (9)

> În vederea consolidării controlului eficace al exporturilor de produse de supraveghere cibernetică neincluse pe listă, este esențial să se armonizeze în continuare aplicarea procedurii ”catch-all” în respectivul domeniu. În acest scop, statele membre se angajează să sprijine astfel de controale prin schimbul de informații între ele și cu Comisia, în special în ceea ce privește evoluțiile tehnologice ale produselor de supraveghere cibernetică și prin exercitarea vigilenței în aplicarea unor astfel de controale pentru a promova un schimb la nivelul Uniunii.

### (10)

> Pentru a permite Uniunii să reacționeze rapid la utilizarea abuzivă gravă a tehnologiilor existente sau la noile riscuri asociate tehnologiilor emergente, ar trebui introdus un mecanism care să permită statelor membre să își coordoneze reacțiile atunci când se identifică un nou risc. O astfel de coordonare ar trebui să fie urmată de inițiative de introducere a unor controale echivalente la nivel multilateral pentru a extinde capacitatea de reacție la riscul identificat.

### (11)

> De asemenea, este necesar să se controleze transmiterea de produse software și de tehnologii cu dublă utilizare către destinații din afara teritoriului vamal al Uniunii prin mijloace de comunicare electronice, fax sau telefon. Pentru a limita sarcina administrativă a exportatorilor și a autorităților competente ale statelor membre, ar trebui prevăzute licențe generale sau globale sau interpretări armonizate ale dispozițiilor pentru anumite transmisii, cum ar fi transmisiile în cloud.

### (12)

> Având în vedere rolul important al autorităților vamale în aplicarea controalelor la export, termenii utilizați în prezentul regulament ar trebui, în măsura posibilului, să fie în concordanță cu definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („Codul vamal al Uniunii ”).

### (13)

> În exportul produselor cu dublă utilizare pot fi implicate diverse categorii de persoane, inclusiv persoane fizice precum furnizori de servicii, cercetători, consultanți și persoane care transmit prin mijloace electronice produse cu dublă utilizare. Este esențial ca toate aceste persoane să fie conștiente de riscurile asociate exportului și furnizării de asistență tehnică în ceea ce privește produsele sensibile. În special, instituțiile academice și de cercetare se confruntă cu provocări distincte în ceea ce privește controlul exporturilor, printre altele, din cauza angajamentului lor general față de schimbul liber de idei, a faptului că activitatea lor de cercetare implică adesea tehnologii de vârf, a structurilor lor organizatorice și a naturii internaționale a schimburilor lor științifice. Statele membre și Comisia ar trebui, atunci când este necesar, să sensibilizeze comunitatea academică și de cercetare și să le ofere îndrumări specifice pentru a aborda respectivele provocări distincte. În conformitate cu regimurile multilaterale de control al exporturilor, implementarea controalelor ar trebui să asigure, în măsura posibilului, o abordare comună cu privire la anumite dispoziții, în special în ceea ce privește notele de exceptare de la control pentru „cercetare științifică fundamentală” și „din domeniul public” care privesc în special mediul academic.

### (14)

> Ar trebui revizuită definiția termenului „intermediar”, pentru a include persoanele juridice și parteneriatele care nu sunt rezidente sau stabilite într-un stat membru și care furnizează servicii de intermediere de pe teritoriul vamal al Uniunii.

### (15)

> Tratatul de la Lisabona clarifică faptul că furnizarea de asistență tehnică ce implică circulația transfrontalieră intră în sfera de competență a Uniunii. Prin urmare, este oportun să se introducă o definiție a asistenței tehnice și să se specifice controalele aplicabile furnizării acesteia. În plus, din motive de eficacitate și coerență, controalele privind furnizarea de asistență tehnică ar trebui armonizate.

### (16)

> La fel ca în Regulamentul (CE) nr. 428/2009, ar trebui să fie posibil ca autoritățile statelor membre să interzică tranzitul produselor cu dublă utilizare neunionale în anumite circumstanțe, în cazul în care, prin intermediul informațiilor operative sau al altor surse, acestea au motive întemeiate de a suspecta că aceste produse sunt sau ar putea fi destinate, integral sau parțial, unei utilizări finale militare într-o țară supusă unui embargo de arme sau destinate proliferării armelor de distrugere în masă sau a vectorilor purtători de asemenea arme.

### (17)

> Condițiile și cerințele de autorizare ar trebui armonizate, după caz, pentru a se evita denaturarea concurenței și pentru a se asigura aplicarea consecventă și eficace a controalelor pe întreg teritoriul vamal al Uniunii. În acest sens, este de asemenea necesar ca autoritățile competente ale statelor membre să fie clar identificate în toate situațiile în care se impune controlul. Responsabilitatea de a decide cu privire la autorizațiile de export individuale, globale sau generale naționale, la autorizațiile pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistență tehnică, la tranzitul produselor cu dublă utilizare neunionale și la autorizațiile de transfer pe teritoriul vamal al Uniunii al produselor cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa IV revine autorităților naționale.

### (18)

> Ar trebui introduse orientări pentru programele interne de conformitate, care să contribuie la realizarea unor condiții de concurență echitabile între exportatori și la îmbunătățirea aplicării eficace a controalelor. Astfel de orientări ar trebui să ia în considerare diferențele în ceea ce privește dimensiunile, resursele, domeniile de activitate și alte caracteristici și condiții ale exportatorilor și ale filialelor acestora, cum ar fi structurile și standardele de conformitate intragrup, evitând astfel o abordare de tipul „un model unic pentru toți” și ajutând fiecare exportator să găsească propriile soluții pentru conformitate și competitivitate. Exportatorii care utilizează autorizații globale de export ar trebui să pună în aplicare un PIC, cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră că acest lucru nu este necesar datorită altor circumstanțe pe care le-a luat în considerare la prelucrarea cererii de autorizație globală de export depusă de exportator.

### (19)

> Ar trebui introduse autorizații generale de export ale Uniunii suplimentare, pentru a se reduce sarcina administrativă a companiilor, în special a IMM-urilor, și a autorităților, asigurând în același timp un nivel corespunzător de control al produselor relevante către destinațiile relevante. În cazul în care este necesar, statele membre pot oferi îndrumări exportatorilor în ceea ce privește aplicarea autorizațiilor generale. De asemenea, statele membre pot introduce autorizații generale naționale de export pentru exporturile cu risc scăzut, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar. De asemenea, ar trebui introdusă o autorizație pentru proiecte de mare anvergură, pentru a se adapta condițiile de autorizare la necesitățile specifice ale industriei.

### (20)

> Comisia, consultându-se îndeaproape cu statele membre și cu părțile interesate, ar trebui să elaboreze orientări și/sau recomandări privind cele mai bune practici pentru a sprijini aplicarea concretă a controalelor. Atunci când elaborează orientările și/sau recomandările, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de necesitatea de acces la informație a IMM-urilor.

### (21)

> Listele comune de produse cu dublă utilizare, destinațiile și orientările sunt elemente esențiale pentru un regim eficient de control al exporturilor.

### (22)

> Statele membre care stabilesc liste de control naționale în temeiul prezentului regulament ar trebui să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la astfel de liste. Statele membre ar trebui, de asemenea, să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la toate deciziile de refuz al unei autorizații de export pentru care este necesară o autorizație pe baza unei liste naționale de control.

### (23)

> Pentru a permite o reacție rapidă a Uniunii la schimbarea circumstanțelor în ceea ce privește evaluarea sensibilității exporturilor care fac obiectul autorizațiilor generale de export ale Uniunii, precum și la evoluțiile tehnologice și comerciale, ar trebui să îi fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în ceea ce privește modificarea anexelor I, II și IV la prezentul regulament. Deciziile referitoare la actualizarea listei comune de produse cu dublă utilizare care fac obiectul controalelor la export prevăzute în anexa I ar trebui să fie în conformitate cu obligațiile și angajamentele pe care statele membre sau Uniunea le-au acceptat în calitate de membre ale acordurilor internaționale de neproliferare relevante și de membre ale regimurilor multilaterale de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în materie. Atunci când modificarea anexei I privește produsele cu dublă utilizare care sunt incluse și pe lista din anexa II sau pe lista din anexa IV, respectivele anexe ar trebui modificate în consecință. Deciziile referitoare la actualizarea listelor comune de produse și destinații prevăzute în anexa II secțiunile A-H ar trebui adoptate ținându-se seama de criteriile de evaluare stabilite în prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

### (24)

> Comisia ar trebui să publice actualizările anexei I prin intermediul actelor delegate în toate limbile oficiale ale Uniunii.

### (25)

> Comisia ar trebui să publice și să actualizeze o compilație a listelor naționale de control în vigoare în statele membre în toate limbile oficiale ale Uniunii.

### (26)

> Dispozițiile și deciziile naționale care au incidență asupra exporturilor de produse cu dublă utilizare ar trebui adoptate în cadrul politicii comerciale comune și, în special, al Regulamentului (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Aplicarea eficace și consecventă a controalelor pe întregul teritoriu vamal al Uniunii ar trebui asigurată prin schimburi de informații și prin consultări corespunzătoare cu privire la dispozițiile și deciziile naționale.

### (27)

> Existența unui sistem de control comun reprezintă o condiție prealabilă pentru instituirea liberei circulații a produselor cu dublă utilizare pe teritoriul vamal al Uniunii.

### (28)

> În temeiul și în limitele articolului 36 din TFUE și în conformitate cu obligațiile internaționale asumate, statele membre își mențin dreptul de a efectua controale asupra transferurilor anumitor produse cu dublă utilizare pe teritoriul vamal al Uniunii pentru a salvgarda ordinea publică sau siguranța publică. Lista produselor care fac obiectul controalelor la transfer în interiorul Uniunii prevăzută în anexa IV ar trebui să fie reexaminată periodic, luându-se în considerare evoluția ulterioară a obligațiilor internaționale subiacente, precum și evoluțiile tehnologice și comerciale în ceea ce privește evaluarea sensibilității transferurilor. Deciziile de actualizare a listei comune de produse cu dublă utilizare care fac obiectul controalelor la export prevăzute în anexa IV ar trebui adoptate luându-se în considerare articolul 36 din TFUE, și anume interesele în materie de ordine publică și de siguranță publică ale statelor membre.

### (29)

> La 22 septembrie 1998, statele membre și Comisia au semnat protocoale adiționale la acordurile respective de garanție, semnate între statele membre, Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, în conformitate cu care, pe lângă alte măsuri, statele membre au obligația de a furniza informații despre transferul echipamentelor și materialelor nenucleare specificate. Controalele la transfer în interiorul Uniunii ar trebui să permită Uniunii și statelor sale membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul respectivelor acorduri.

### (30)

> Pentru a realiza o aplicare uniformă și armonizată a controalelor pe întreg teritoriul Uniunii, este oportună lărgirea domeniului consultărilor și al schimburilor de informații între statele membre și Comisie, precum și introducerea unor instrumente de sprijinire a dezvoltării unei rețele comune de control al exporturilor la nivelul întregii Uniuni, cum ar fi proceduri electronice de autorizare, grupuri de experți tehnici și instituirea unui mecanism de coordonare a aplicării legii. Este deosebit de important să se asigure că exportatorii, intermediarii, furnizorii de asistență tehnică și alte părți interesate relevante vizate de prezentul regulament, inclusiv industria și organizațiile societății civile, sunt consultați, după caz, de Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare și de grupurile de experți tehnici.

### (31)

> Deși autoritățile vamale împărtășesc anumite informații cu alte autorități vamale utilizând un sistem de gestionare a riscurilor în conformitate cu normele vamale ale Uniunii, este oportună, de asemenea, asigurarea unei cooperări strânse între autoritățile care acordă autorizațiile și autoritățile vamale.

### (32)

> Este oportun să se clarifice faptul că, în măsura în care se referă la date cu caracter personal, prelucrarea și schimbul de informații ar trebui să respecte normele aplicabile privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date prevăzute în Regulamentele (UE) 2016/679 (7) și (UE) 2018/1725 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

### (33)

> Statele membre și Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta protecția informațiilor confidențiale în special în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (9) și (UE, Euratom) 2015/444 (10) ale Comisiei și cu Acordul dintre statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecția informațiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene (11). Acestea includ, în special, obligația de a nu clasifica la un nivel de clasificare inferior sau de a nu declasifica informații clasificate fără acordul scris prealabil al emitentului. Orice informație neclasificată sensibilă sau care este furnizată cu titlu confidențial ar trebui să fie tratată ca atare de către autorități.

### (34)

> Activitățile de informare și sensibilizare a sectorului privat, în special a IMM-urilor, și transparența sunt elemente esențiale pentru un regim eficace de control al exporturilor. Prin urmare, este oportun să se prevadă dezvoltarea în continuare a unor orientări, după caz, în sprijinul aplicării prezentului regulament, precum și publicarea unui raport anual al Uniunii privind implementarea controalelor.

### (35)

> Raportul anual al Uniunii privind implementarea controalelor ar trebui să includă informații relevante privind acordarea de autorizații și aplicarea controalelor în temeiul prezentului regulament, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a asigura protecția confidențialității anumitor date, în special în cazul în care publicarea datelor privind autorizațiile ar putea afecta interesele în materie de securitate națională semnalate de statele membre sau ar putea periclita confidențialitatea comercială și ar permite furnizorilor din afara Uniunii să submineze deciziile restrictive de acordare a autorizațiilor luate de statele membre.

### (36)

> Pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament, fiecare stat membru ar trebui să ia măsuri prin care să confere atribuții corespunzătoare autorităților competente.

### (37)

> În conformitate cu Strategia UE privind ADM, fiecare stat membru ar trebui să stabilească sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare care să se aplice în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament. De asemenea, este oportun să se introducă dispoziții care să sprijine aplicarea eficace a controalelor, printre altele, prin intermediul unui mecanism de coordonare a aplicării legii.

### (38)

> Codul vamal al Uniunii prevede, printre altele, dispoziții referitoare la exportul și reexportul mărfurilor. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu limitează competențele conferite prin sau în temeiul Codului vamal al Uniunii și al dispozițiilor de punere în aplicare a acestuia.

### (39)

> Controlul exporturilor contribuie la securitatea internațională și are un impact asupra comerțului cu țările terțe. Prin urmare, este oportun să se dezvolte dialogul și cooperarea cu țările terțe pentru a sprijini crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel global și îmbunătățirea securității internaționale. În special, statele membre și Comisia ar trebui să își consolideze contribuția la activitățile regimurilor multilaterale de control al exporturilor. Statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să sprijine respectivele regimuri în dezvoltarea unor controale riguroase ale exporturilor ca bază și model global pentru cele mai bune practici internaționale, precum și ca un instrument important pentru asigurarea păcii și stabilității internaționale. Ar trebui aduse contribuții atunci când toate statele membre identifică un nou risc în domeniul produselor de supraveghere cibernetică, pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel multilateral.

### (40)

> Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Deciziei delegate a Comisiei din 15 septembrie 2015 de completare a Deciziei nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), care stabilește norme specifice privind controlul exportului de produse pentru serviciul public reglementat (PRS) din cadrul programului Galileo.

### (41)

> Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,


## Articole

### Articolul 1

> Prezentul regulament instituie un regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare.

### Articolul 2

> În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
>
> 1. „produse cu dublă utilizare” înseamnă produse, inclusiv produse software și tehnologii, care pot avea o utilizare atât civilă, cât și militară, și care includ produsele care pot fi folosite pentru conceperea, dezvoltarea, producerea sau utilizarea de arme nucleare, chimice sau biologice, sau de vectori purtători de asemenea arme, inclusiv toate produsele care pot fi utilizate atât în scopuri neexplozive, cât și să contribuie în orice mod la fabricarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive;
>
> 2. „export” înseamnă: (a) un regim de export în sensul articolului 269 din Codul vamal al Uniunii; (b) un reexport în sensul articolului 270 din Codul vamal al Uniunii; un reexport are loc și în cazul în care, în timpul unui tranzit pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu punctul 11 din prezentul articol, trebuie depusă o declarație sumară de ieșire deoarece destinația finală a produselor a fost schimbată; (c) un regim de perfecționare pasivă în sensul articolului 259 din Codul vamal al Uniunii; sau (d) transmiterea de produse software sau de tehnologii prin mijloace de comunicare electronice, inclusiv fax, telefon, poștă electronică sau orice alt mijloc electronic spre o destinație din afara teritoriului vamal al Uniunii; aceasta include punerea la dispoziție în format electronic a unor astfel de produse software și tehnologii pentru persoane fizice sau juridice, sau pentru parteneriate din afara teritoriului vamal al Uniunii; este inclusă, de asemenea, transmisia orală de tehnologie atunci când tehnologia este descrisă printr-un mijloc de transmisie vocală;
>
> 3. „exportator” înseamnă: (a) orice persoană fizică sau juridică sau orice parteneriat care, în momentul în care este acceptată declarația de export sau declarația de reexport sau declarația sumară de ieșire, este titularul contractului încheiat cu destinatarul din țara terță și are autoritatea de a decide trimiterea produselor în afara teritoriului vamal al Uniunii; în cazul în care nu a fost încheiat niciun contract de export sau în cazul în care titularul contractului nu acționează în nume propriu, prin exportator se înțelege persoana care are autoritatea de a decide transmiterea produselor în afara teritoriului vamal al Uniunii; (b) orice persoană fizică sau juridică sau orice parteneriat care decide transmiterea de produse software sau de tehnologii prin mijloace de comunicare electronice, inclusiv fax, telefon, poștă electronică sau orice alt mijloc electronic către o destinație din afara teritoriului vamal al Uniunii, sau să pună la dispoziția unor persoane fizice sau juridice, sau unor parteneriate din afara teritoriului vamal al Uniunii, sub formă electronică, astfel de produse software și tehnologii. Atunci când, în temeiul unui contract în baza căruia se face exportul, de dreptul de a dispune de produsul cu dublă utilizare beneficiază o persoană rezidentă sau stabilită în afara Uniunii, se consideră ca exportator partea contractantă rezidentă sau stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii. (c) în cazul în care nu se aplică litera (a) sau (b), orice persoană fizică ce transportă produsele cu dublă utilizare pentru export, în cazul în care aceste produse cu dublă utilizare sunt transportate în bagajele personale ale persoanei respective în sensul articolului 1 punctul 19 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (13);
>
> 4. „declarația de export” înseamnă un act prin care orice persoană fizică sau juridică, sau orice parteneriat își exprimă, sub forma și în modul prevăzute, dorința de a plasa produsele cu dublă utilizare specificate la punctul 1 sub un regim de export;
>
> 5. „declarația de reexport” înseamnă un act în sensul articolului 5 punctul 13 din Codul vamal al Uniunii;
>
> 6. „declarația sumară de ieșire” înseamnă un act în sensul articolului 5 punctul 10 din Codul vamal al Uniunii;
>
> 7. „servicii de intermediere” înseamnă: (a) negocierea sau convenirea tranzacțiilor privind achiziționarea, vânzarea sau furnizarea de produse cu dublă utilizare dintr-o țară terță către o altă țară terță; sau (b) vânzarea sau cumpărarea de produse cu dublă utilizare care se află în țări terțe în vederea transferului lor către o altă țară terță. În înțelesul prezentului regulament, simpla prestare de servicii auxiliare este exclusă din prezenta definiție. Sunt servicii auxiliare transportul, serviciile financiare, asigurarea sau reasigurarea, sau orice formă de publicitate generală sau de promovare;
>
> 8. „intermediar” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, sau orice parteneriat care prestează servicii de intermediere de pe teritoriul vamal al Uniunii către teritoriul unei țări terțe;
>
> 9. „asistență tehnică” înseamnă orice sprijin tehnic legat de repararea, dezvoltarea, fabricarea, montajul, testarea, întreținerea sau orice alt serviciu tehnic, și poate lua forme precum instruirea, consilierea, formarea, transmiterea de cunoștințe practice ori competențe profesionale sau servicii de consultanță, inclusiv prin mijloace electronice, precum și prin telefon sau orice altă formă de asistență acordată pe cale verbală;
>
> 10. „ furnizor de asistență tehnică” înseamnă: (a) orice persoană fizică sau juridică sau orice parteneriat care furnizează asistență tehnică de pe teritoriul vamal al Uniunii către teritoriul unei țări terțe; (b) orice persoană fizică sau juridică, sau orice parteneriat rezident(ă) sau stabilit(ă) într-un stat membru care furnizează asistență tehnică pe teritoriul unei țări terțe; sau (c) orice persoană fizică sau juridică, sau orice parteneriat rezident sau stabilit într-un stat membru care furnizează asistență tehnică unui rezident al unei țări terțe aflat temporar pe teritoriul vamal al Uniunii;
>
> 11. „tranzit” înseamnă un transport de produse cu dublă utilizare neunionale care intră și trec prin teritoriul vamal al Uniunii, având o destinație situată în afara teritoriului vamal al Uniunii, în cazul în care respectivele produse: (a) sunt plasate sub un regim de tranzit extern în conformitate cu articolul 226 din Codul vamal al Uniunii și doar traversează teritoriul vamal al Uniunii; (b) sunt transbordate într-o zonă liberă sau direct reexportate dintr-o zonă liberă; (c) sunt depozitate temporar și sunt reexportate direct dintr-un spațiu de depozitare temporară; sau (d) au fost introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe aceeași navă sau aeronavă cu care vor părăsi teritoriul respectiv fără a fi descărcate;
>
> 12. „autorizație individuală de export” înseamnă o autorizație acordată unui anumit exportator pentru un utilizator final sau destinatar dintr-o țară terță, care se referă la unul sau mai multe produse cu dublă utilizare;
>
> 13. „autorizație globală de export“ înseamnă o autorizație acordată unui anumit exportator în ceea ce privește un tip sau o categorie de produse cu dublă utilizare, care poate fi valabilă pentru exporturile către unul sau mai mulți utilizatori finali specificați și/sau în una sau mai multe țări terțe specificate;
>
> 14. „autorizație pentru proiecte de mare anvergură” înseamnă o autorizație individuală de export sau o autorizație globală de export acordată unui anumit exportator, în ceea ce privește un tip sau o categorie de produse cu dublă utilizare, care poate fi valabilă pentru exporturile către unul sau mai mulți utilizatori finali specificați, dintr-una sau mai multe țări terțe specificate, pentru un anumit proiect de mare anvergură;
>
> 15. „autorizație generală de export a Uniunii” înseamnă o autorizație de export pentru exporturi către anumite țări de destinație care este disponibilă pentru toți exportatorii care îndeplinesc condițiile și cerințele menționate în anexa II secțiunile A-H;
>
> 16. „autorizație generală națională de export” înseamnă o autorizație de export definită de legislația națională în conformitate cu articolul 12 alineatul (6) și cu anexa III secțiunea C;
>
> 17. „teritoriul vamal al Uniunii ” înseamnă teritoriul vamal al Uniunii în sensul articolului 4 din Codul vamal al Uniunii;
>
> 18. „produse cu dublă utilizare neunionale” înseamnă produse care beneficiază de statutul de mărfuri neunionale în sensul articolului 5 punctul 24 din Codul vamal al Uniunii;
>
> 19. „embargo de arme” înseamnă un embargo de arme instituit printr-o decizie sau o poziție comună adoptată de Consiliu sau printr-o decizie a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) ori un embargo de arme impus printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;
>
> 20. „produse de supraveghere cibernetică” înseamnă produse cu dublă utilizare special concepute pentru a permite supravegherea sub acoperire a persoanelor fizice prin monitorizarea, extragerea, colectarea sau analizarea datelor din sistemele informatice și de telecomunicații;
>
> 21. „program intern de conformitate” sau „PIC” înseamnă politici și proceduri revizuite permanent, eficace, corespunzătoare și proporționale, adoptate de exportatori pentru a facilita respectarea dispozițiilor și obiectivelor prezentului regulament și a clauzelor și condițiilor autorizațiilor prevăzute de prezentul regulament, inclusiv, printre altele, măsuri de diligență necesară care evaluează riscurile legate de exportul produselor către utilizatorii finali și utilizările finale;
>
> 22. „tranzacție esențial identică” înseamnă o tranzacție care privește produse cu parametri sau caracteristici tehnice esențial identice și care implică același utilizator final sau același destinatar ca o altă tranzacție.

### Articolul 3

> (1) Pentru exportul produselor cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I este necesară o autorizație.
>
> (2) În temeiul articolului 4, 5, 9 sau 10, pentru exportul către toate destinațiile sau către anumite destinații, al anumitor produse cu dublă utilizare care nu sunt incluse pe lista din anexa I, poate fi de asemenea necesară o autorizație.

### Articolul 4

> (1) Pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt incluse pe lista din anexa I este necesară o autorizație de export în cazul în care exportatorul a fost informat de către autoritatea competentă că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial: (a) unei utilizări în legătură cu dezvoltarea, producerea, manipularea, funcționarea, întreținerea, depozitarea, detectarea, identificarea sau diseminarea armelor chimice, biologice ori nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive ori în legătură cu dezvoltarea, producerea, întreținerea sau depozitarea rachetelor capabile să poarte astfel de arme; (b) unei utilizări finale militare, dacă țara cumpărătoare sau țara de destinație este supusă unui embargo de arme; în înțelesul prezentului punct, „utilizare finală militară” înseamnă: (i) încorporarea în produsele militare incluse pe lista militară a statelor membre; (ii) utilizarea echipamentelor de producție, testare sau analiză și a componentelor aferente în vederea dezvoltării, producerii sau întreținerii produselor militare incluse pe lista militară a statelor membre; sau (iii) utilizarea într-o fabrică a oricăror produse semifabricate în vederea fabricării produselor militare incluse pe lista militară a statelor membre; (c) utilizării ca părți sau componente ale produselor militare incluse pe lista națională de produse militare care au fost exportate de pe teritoriul unui stat membru fără autorizația prevăzută de legislația internă a statului membru respectiv sau cu încălcarea acestei autorizații.
>
> (2) În cazul în care un exportator are cunoștință de faptul că produsele cu dublă utilizare pe care intenționează să le exporte, care nu sunt incluse pe lista din anexa I, sunt destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, acesta notifică autoritatea competentă. Autoritatea competentă respectivă decide cu privire la impunerea unei autorizații pentru exportul în cauză.
>
> (3) Un stat membru poate adopta sau menține în legislația națională măsuri care impun obținerea unei autorizații pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt incluse pe lista din anexa I în cazul în care exportatorul are motive să suspecteze că aceste produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.
>
> (4) Un stat membru care, în temeiul alineatului (1), (2) sau (3), impune obligația obținerii unei autorizații informează imediat autoritățile sale vamale și alte autorități naționale relevante și pune la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei informații relevante cu privire la obligația obținerii respectivei autorizații, în special în ceea ce privește produsele și utilizatorii finali în cauză, cu excepția cazului în care consideră că nu este oportun să procedeze astfel, date fiind natura tranzacției sau caracterul confidențial al informațiilor în cauză.
>
> (5) Statele membre țin seama pe deplin de informațiile primite în temeiul alineatului (4) și informează în această privință autoritățile lor vamale și alte autorități naționale relevante.
>
> (6) Pentru a permite evaluarea de către statele membre a tuturor refuzurilor în vigoare, articolul 16 alineatele (1), (2) și (5)-(7) se aplică cazurilor referitoare la produsele cu dublă utilizare care nu sunt incluse pe lista din anexa I.
>
> (7) Toate schimburile de informații necesare în temeiul prezentului articol se efectuează în conformitate cu cerințele legale privind protecția informațiilor cu caracter personal, a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial sau a informațiilor protejate din domeniul apărării, al politicii externe sau al securității naționale. Astfel de schimburi de informații au loc prin mijloace electronice securizate, inclusiv prin sistemul menționat la articolul 23 alineatul (6).
>
> (8) Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri naționale în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2015/479.

### Articolul 5

> (1) Pentru exportul produselor de supraveghere cibernetică care nu sunt incluse pe lista din anexa I este necesară o autorizație de export în cazul în care exportatorul a fost informat de către autoritatea competentă că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, unei utilizări legate de represiunea internă și/sau de comiterea de încălcări flagrante ale drepturilor omului sau ale dreptului internațional umanitar.
>
> (2) În cazul în care un exportator are cunoștință, conform constatărilor sale rezultate din îndeplinirea obligației de diligență, de faptul că produsele de supraveghere cibernetică pe care intenționează să le exporte, care nu sunt incluse pe lista din anexa I, sunt destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la alineatul (1) al prezentului articol, acesta informează autoritatea competentă. Autoritatea competentă respectivă decide cu privire la impunerea unei autorizații pentru exportul în cauză. Comisia și Consiliul pun la dispoziție orientări pentru exportatori, astfel cum se menționează la articolul 26 alineatul (1).
>
> (3) Un stat membru poate adopta sau menține în legislația națională măsuri care impun obținerea unei autorizații pentru exportul produselor de supraveghere cibernetică care nu sunt incluse pe lista din anexa I în cazul în care exportatorul are motive să suspecteze că aceste produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.
>
> (4) Un stat membru care, în temeiul alineatului (1), (2) sau (3), impune obligația obținerii unei autorizații informează imediat autoritățile sale vamale și alte autorități naționale relevante și pune la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei informații relevante cu privire la obligația obținerii respectivei autorizații și le pune la dispoziție informațiile relevante, în special în ceea ce privește produsele și beneficiarii în cauză, cu excepția cazului în care consideră că nu este oportun să procedeze astfel, date fiind natura tranzacției sau caracterul confidențial al informațiilor în cauză.
>
> (5) Statele membre țin seama pe deplin de informațiile primite în temeiul alineatului (4) și le analizează în funcție de criteriile stabilite la alineatul (1) în termen de 30 de zile lucrătoare. Acestea informează autoritățile lor vamale și alte autorități naționale relevante. În cazuri excepționale, oricare din statele membre poate solicita o prelungire a acelui termen de 30 de zile. Prelungirea nu depășește însă 30 de zile lucrătoare.
>
> (6) În cazul în care toate statele membre se informează reciproc și informează Comisia cu privire la faptul că ar trebui impusă obligația de obținere a unei autorizații pentru tranzacții esențial identice, Comisia publică în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene informații privind produsele de supraveghere cibernetică și, după caz, destinațiile care fac obiectul cerințelor de autorizare notificate de statele membre în scopul respectiv.
>
> (7) Statele membre reexaminează informațiile publicate în temeiul alineatului (6) cel puțin o dată pe an, pe baza informațiilor și analizelor relevante furnizate de Comisie. În cazul în care toate statele membre se informează reciproc și informează Comisia cu privire la faptul că publicarea obligației de obținere a unei autorizații ar trebui modificată sau reînnoită, Comisia modifică sau reînnoiește de îndată și în consecință informațiile publicate în temeiul alineatului (6) în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
>
> (8) Pentru a permite evaluarea de către statele membre a tuturor refuzurilor în vigoare, articolul 16 alineatele (1), (2), (5), (6) și (7) se aplică cazurilor referitoare la produsele de supraveghere cibernetică care nu sunt incluse pe lista din anexa I.
>
> (9) Toate schimburile de informații necesare în temeiul prezentului articol se efectuează în conformitate cu cerințele legale privind protecția informațiilor cu caracter personal, a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial sau a informațiilor protejate din domeniul apărării, al politicii externe sau al securității naționale. Astfel de schimburi de informații au loc prin mijloace electronice securizate, inclusiv prin sistemul menționat la articolul 23 alineatul (6).
>
> (10) Statele membre au în vedere promovarea includerii produselor publicate în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol în regimurile internaționale de neproliferare sau în acordurile de control al exporturilor corespunzătoare, în vederea extinderii controalelor. Comisia furnizează analize ale datelor relevante colectate în temeiul articolului 23 alineatul (2) și al articolului 26 alineatul (2).
>
> (11) Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri naționale în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2015/479.

### Articolul 6

> (1) O autorizație este necesară pentru furnizarea de servicii de intermediere de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I dacă intermediarul a fost informat de către autoritatea competentă că respectivele produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1).
>
> (2) În cazul în care un intermediar intenționează să furnizeze servicii de intermediere de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I și are cunoștință că acestea sunt destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1), intermediarul trimite o notificare autorității competente. Autoritatea competentă respectivă decide cu privire la impunerea sau nu a unei autorizații pentru serviciile de intermediere în cauză.
>
> (3) Un stat membru poate extinde aplicarea alineatului (1) la produsele cu dublă utilizare neincluse pe listă.
>
> (4) Un stat membru poate adopta sau menține în legislația națională măsuri care impun obligația obținerii unei autorizații pentru furnizarea de servicii de intermediere de produse cu dublă utilizare în cazul în care intermediarul are motive să suspecteze că respectivele produse sunt sau pot fi destinate oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1).
>
> (5) Articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) se aplică măsurilor naționale menționate la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol.

### Articolul 7

> (1) Tranzitul produselor cu dublă utilizare neunionale incluse pe lista din anexa I poate fi interzis în orice moment de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se află produsele dacă respectivele produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările prevăzute la articolul 4 alineatul (1).
>
> (2) Înainte de a decide dacă să interzică sau nu un anumit tranzit, autoritatea competentă poate impune, în cazuri speciale, o obligație de obținere a unei autorizații pentru tranzitul respectiv de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I dacă respectivele produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările prevăzute la articolul 4 alineatul (1). Dacă tranzitul are loc pe teritoriul mai multor state membre, autoritatea competentă a fiecărui stat membru vizat poate interzice tranzitul pe teritoriul său. Autoritatea competentă poate impune obligația de obținere a autorizației persoanei fizice sau juridice sau parteneriatului care este titularul contractului încheiat cu destinatarul din țara terță și are autoritatea de a decide trimiterea produselor ce traversează teritoriul vamal al Uniunii. În cazul în care persoana fizică sau juridică sau parteneriatul nu este rezident sau stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, autoritatea competentă poate impune obligația de obținere a autorizației: (a) declarantului în sensul articolului 5 punctul 15 din Codul vamal al Uniunii; (b) transportatorului în sensul articolului 5 punctul 40 din Codul vamal al Uniunii; sau (c) persoanei fizice care transportă produsele cu dublă utilizare aflate în tranzit în cazul în care respectivele produse cu dublă utilizare sunt transportate în bagajele personale ale persoanei respective.
>
> (3) Un stat membru poate extinde aplicarea alineatului (1) la produsele cu dublă utilizare neincluse pe listă.
>
> (4) Articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) se aplică măsurilor naționale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

### Articolul 8

> (1) O autorizație este necesară pentru furnizarea de asistență tehnică legată de produsele cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I dacă furnizorul asistenței tehnice a fost informat de către autoritatea competentă că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1).
>
> (2) În cazul în care un furnizor de asistență tehnică intenționează să furnizeze asistență tehnică pentru produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I și are cunoștință că respectivele produse sunt destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1), furnizorul de asistență tehnică informează autoritatea competentă. Respectiva autoritate competentă decide cu privire la impunerea sau nu a unei autorizații pentru asistența tehnică în cauză.
>
> (3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care asistența tehnică: (a) este furnizată pe sau către teritoriul unei țări incluse pe lista din anexa II secțiunea A partea a 2-a sau către un rezident al unei țări incluse pe lista din anexa II secțiunea A partea a 2-a; (b) este sub forma unui transfer de informații din domeniul public sau din sfera cercetării științifice fundamentale în sensul notei generale privind tehnologia sau al notei privind tehnologia nucleară prevăzute în anexa I; (c) este furnizată de autoritățile sau agențiile unui stat membru în contextul atribuțiilor lor oficiale; (d) este furnizată forțelor armate ale unui stat membru în contextul atribuțiilor ce le revin; (e) este furnizată pentru un scop care este menționat în rândul excepțiilor aplicabile produselor din Regimul de control al tehnologiilor pentru rachete (tehnologia MTCR) din anexa IV; sau (f) reprezintă minimumul necesar pentru instalarea, operarea, întreținerea (verificarea) sau repararea acelor produse pentru care a fost eliberată o autorizație de export;
>
> (4) Un stat membru poate extinde aplicarea alineatului (1) la produsele cu dublă utilizare neincluse pe listă.
>
> (5) Un stat membru poate adopta sau menține în legislația națională măsuri care impun obligația obținerii unei autorizații pentru furnizarea de asistență tehnică în cazul în care un furnizor de asistență tehnică ce intenționează să furnizeze asistență tehnică pentru produse cu dublă utilizare are motive să suspecteze că respectivele produse sunt sau pot fi destinate oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1).
>
> (6) Articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) se aplică măsurilor naționale menționate la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol.

### Articolul 9

> (1) Din motive de siguranță publică, inclusiv de prevenire a actelor de terorism, sau din considerații legate de drepturile omului, un stat membru poate interzice exportul de produse cu dublă utilizare care nu sunt incluse pe lista din anexa I sau poate impune obligația obținerii unei autorizații pentru exportul acestora.
>
> (2) Statele membre notifică, fără întârziere, Comisiei și celorlalte state membre orice măsuri adoptate în temeiul alineatului (1) și precizează motivele pentru care au fost adoptate aceste măsuri. Dacă măsura constă în stabilirea unei liste de control naționale, statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la descrierea produselor controlate.
>
> (3) Statele membre notifică, fără întârziere, Comisiei și celorlalte state membre orice modificări aduse măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1), inclusiv orice modificări ale listelor lor de control naționale.
>
> (4) Comisia publică măsurile care i-au fost notificate în temeiul alineatelor (2) și (3) în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Comisia publică separat, fără întârziere și în toate limbile oficiale ale Uniunii, o compilație a listelor de control naționale în vigoare în statele membre. În urma notificării de către un stat membru a unei modificări a listei sale naționale de control, Comisia publică, fără întârziere și în toate limbile oficiale ale Uniunii, o actualizare a compilației listelor naționale de control în vigoare în statele membre.

### Articolul 10

> (1) Este necesară o autorizație pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt incluse pe lista din anexa I în cazul în care un alt stat membru impune obligația de obținere a unei autorizații pentru exportul produselor respective pe baza unei liste de control naționale a produselor adoptată de statul membru respectiv în temeiul articolului 9 și publicată de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (4) și în cazul în care exportatorul a fost informat de către autoritatea competentă că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, unor utilizări care prezintă riscuri pentru siguranța publică, inclusiv prevenirea actelor de terorism, sau la adresa drepturilor omului.
>
> (2) Un stat membru care refuză o autorizație necesară în temeiul alineatului (1) informează Comisia și celelalte state membre în consecință.
>
> (3) Un stat membru care, în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, impune obligația obținerii unei autorizații pentru exportul unui produs cu dublă utilizare care nu este inclus pe lista din anexa I, informează fără întârziere autoritățile sale vamale și alte autorități naționale relevante cu privire la obligația obținerii unei autorizații și, după caz, transmite celorlalte state membre și Comisiei informațiile relevante, în special în ceea ce privește produsele și utilizatorii finali în cauză. Celelalte state membre țin seama pe deplin de respectivele informații și le transmit autorităților lor vamale și altor autorități naționale relevante.

### Articolul 11

> (1) Pentru transferurile în interiorul Uniunii de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa IV este necesară o autorizație. Produsele cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa IV partea a 2-a nu fac obiectul unei autorizații generale.
>
> (2) Un stat membru poate impune obligația obținerii unei autorizații pentru transferul altor produse cu dublă utilizare de pe teritoriul său către alt stat membru, în cazul în care la data transferului: (a) operatorul sau autoritatea competentă știe că destinația finală a produselor în cauză se află în afara teritoriului vamal al Uniunii; (b) exportul produselor către această destinație finală face obiectul obligației de obținere a unei autorizații în temeiul articolului 3, 4, 5, 9 sau 10 în statul membru din care produsele urmează să fie transferate și un astfel de export efectuat direct de pe teritoriul său nu este autorizat printr-o autorizație generală sau globală; și (c) nicio transformare sau prelucrare, astfel cum sunt definite la articolul 60 alineatul (2) din Codul vamal al Uniunii, nu se realizează asupra produselor în statul membru în care urmează să fie transferate.
>
> (3) Autorizația de transfer menționată la alineatele (1) și (2) se solicită în statul membru din care urmează să fie transferate produsele cu dublă utilizare.
>
> (4) În cazurile în care exportul ulterior al produselor cu dublă utilizare a fost deja aprobat prin procedurile de consultare stabilite la articolul 14 de către statul membru din care urmează să fie transferate produsele, operatorului i se eliberează de îndată autorizația de transfer, cu condiția ca circumstanțele să nu se fi schimbat în mod considerabil.
>
> (5) Un stat membru care adoptă măsuri legislative ce impun obligația de obținere a unei autorizații, astfel cum se menționează la alineatul (2), informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile luate. Comisia publică respectivele informații în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
>
> (6) Aplicarea măsurilor adoptate în temeiul alineatelor (1) și (2) nu implică aplicarea de controale la frontierele interne de pe teritoriul vamal al Uniunii, ci doar controale efectuate ca parte a procedurilor normale de control aplicate în mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
>
> (7) Aplicarea măsurilor adoptate în temeiul alineatelor (1) și (2) nu poate avea ca rezultat supunerea transferurilor dintr-un stat membru în altul unor condiții mai restrictive decât cele impuse pentru exporturile acelorași produse către țări terțe.
>
> (8) Prin legislația internă, un stat membru poate solicita ca, pentru orice transfer în interiorul Uniunii din statul membru respectiv de produse incluse pe lista din partea a 2-a a categoriei 5 din anexa I și care nu sunt incluse pe lista din anexa IV, să fie furnizate autorității sale competente informații suplimentare cu privire la aceste produse.
>
> (9) În documentele comerciale relevante privind transferurile în interiorul Uniunii de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I, se indică cu claritate faptul că aceste produse sunt supuse controalelor dacă sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii. Astfel de documente includ, în special, orice contract de vânzare-cumpărare, confirmare de comandă, factură sau aviz de expediție.

### Articolul 12

> (1) În temeiul prezentului regulament pot fi eliberate sau se stabilesc următoarele tipuri de autorizații pentru export: (a) autorizații individuale de export; (b) autorizații globale de export; (c) autorizații generale naționale de export; (d) autorizații generale de export ale Uniunii pentru exporturile de anumite produse către anumite destinații în condiții și cu cerințe specifice de utilizare, prevăzute în anexa II secțiunile A-H. Autorizațiile eliberate sau stabilite în temeiul prezentului regulament sunt valabile pe întregul teritoriu vamal al Uniunii.
>
> (2) Autorizațiile individuale și globale de export prevăzute de prezentul regulament se eliberează de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia este rezident sau stabilit exportatorul. Fără a aduce atingere articolului 2 punctul 3, în cazul în care exportatorul nu este rezident sau stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, autorizațiile individuale de export se eliberează în temeiul prezentului regulament de către autoritatea competentă a statului membru în care se află produsele cu dublă utilizare. Toate autorizațiile individuale și globale de export sunt eliberate, ori de câte ori este posibil, prin mijloace electronice, pe formulare care conțin cel puțin toate elementele din modelele care figurează în anexa III secțiunea A, în ordinea prevăzută în modelele respective.
>
> (3) Autorizațiile individuale de export și autorizațiile globale de export sunt valabile până la doi ani, dacă autoritatea competentă nu decide altfel. Durata de valabilitate a autorizațiilor pentru proiecte de mare anvergură este stabilită de autoritatea competentă, dar nu poate depăși patru ani, cu excepția unor cazuri justificate corespunzător pe baza duratei proiectului.
>
> (4) Exportatorii pun la dispoziția autorității competente toate informațiile relevante necesare pentru cererile lor de autorizații individuale și globale de export, astfel încât să furnizeze informații complete, în special despre utilizatorul final, țara de destinație și utilizarea finală a produsului exportat. Autorizațiile individuale de export sunt condiționate de o declarație de utilizare finală. Autoritatea competentă poate excepta anumite cereri de autorizație de la obligația de a furniza o declarație de utilizare finală. Autorizațiile globale de export pot fi condiționate, după caz, de o declarație de utilizare finală. Exportatorii care utilizează autorizații globale de export aplică un PIC, cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră că acest lucru nu este necesar datorită altor informații pe care le-a luat în considerare la prelucrarea cererii de autorizație globală de export transmisă de exportator. Cerințele de raportare și cele privind PIC referitoare la utilizarea autorizațiilor globale de export sunt definite de statele membre. La cererea exportatorilor, autorizațiile globale de export care conțin limite cantitative se fracționează.
>
> (5) Autoritățile competente ale statelor membre prelucrează cererile de autorizații individuale sau globale într-un termen care este stabilit prin legislația sau practica națională.
>
> (6) Autorizațiile generale naționale de export: (a) exclud din domeniul lor de aplicare produsele incluse pe lista din anexa II secțiunea I; (b) sunt definite prin legislația sau practica națională; acestea pot fi folosite de toți exportatorii, rezidenți sau stabiliți în statul membru care eliberează respectivele autorizații, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute în prezentul regulament și în legislația națională complementară; autorizațiile se eliberează în conformitate cu indicațiile prevăzute în anexa III secțiunea C; (c) nu sunt folosite dacă exportatorul a fost informat de autoritatea competentă că respectivele produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia dintre utilizările menționate la articolul 4 alineatul (1) sau dacă exportatorul are cunoștință că produsele sunt destinate unor astfel de utilizări. Autorizațiile generale naționale de export se pot aplica, de asemenea, produselor și destinațiilor incluse pe listele din anexa II secțiunile A-H. Statele membre notifică de îndată Comisiei eliberarea sau modificarea oricărei autorizații generale naționale de export. Comisia publică astfel de notificări în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
>
> (7) Autoritatea competentă a statului membru în care exportatorul este rezident sau stabilit poate interzice exportatorului să utilizeze autorizații generale de export ale Uniunii, în cazul în care există bănuieli întemeiate cu privire la capacitatea exportatorului de a se conforma condițiilor autorizației sau unei dispoziții din legislația privind controlul exporturilor. Autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații privind exportatorii cărora li s-a interzis să utilizeze o autorizație generală de export a Uniunii, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a statului în care exportatorul este rezident sau stabilit consideră că acesta nu va încerca să exporte produse cu dublă utilizare prin intermediul unui alt stat membru. Schimburile de informații se efectuează utilizând sistemul electronic menționat la articolul 22 alineatul (6).

### Articolul 13

> (1) Autorizațiile pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistență tehnică în conformitate cu prezentul regulament se acordă de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia este rezident sau stabilit intermediarul sau furnizorul de asistență tehnică. În cazul în care intermediarul sau furnizorul de asistență tehnică nu este rezident sau stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, autorizațiile pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistența tehnică în temeiul prezentului regulament sunt acordate de autoritatea competentă a statului membru de unde vor fi furnizate serviciile de intermediere sau asistența tehnică.
>
> (2) Autorizațiile pentru furnizarea de servicii de intermediere se acordă pentru o cantitate stabilită de produse specifice și identifică cu precizie localizarea produselor în țara terță de origine, utilizatorul final și localizarea exactă a utilizatorului final. Autorizațiile pentru furnizarea de asistență tehnică identifică cu precizie utilizatorul final și localizarea sa exactă. Autorizațiile sunt valabile pe întreg teritoriul vamal al Uniunii.
>
> (3) Intermediarii și furnizorii de asistență tehnică pun la dispoziția autorității competente toate informațiile relevante necesare cu privire la cererea lor de autorizație în conformitate cu prezentul regulament, în special detalii privind localizarea produselor cu dublă utilizare, o descriere clară a produselor și cantitatea acestora, părțile terțe implicate în tranzacție, țara de destinație, utilizatorul final din respectiva țară și localizarea exactă a acestuia.
>
> (4) Autoritățile competente ale statelor membre prelucrează cererile de autorizații pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistență tehnică într-un termen care urmează să fie stabilit prin legislația sau practica națională.
>
> (5) Toate autorizațiile pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistență tehnică sunt eliberate, ori de câte ori este posibil, prin mijloace electronice, pe formulare care conțin cel puțin toate elementele din modelele care figurează în anexa III secțiunea B, în ordinea prevăzută în modelele respective.

### Articolul 14

> (1) În cazul în care produsele cu dublă utilizare, pentru care s-a transmis o cerere pentru o autorizație individuală de export către o destinație care nu este inclusă pe lista din anexa II secțiunea A partea a 2-a sau către orice destinație în cazul produselor cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa IV, se află sau se vor afla în unul sau mai multe state membre, altele decât cel în care a fost depusă cererea, acest fapt este specificat în cerere. Autoritatea competentă din statul membru în care a fost depusă cererea de autorizare consultă de îndată autoritățile competente din statul sau statele membre în cauză și furnizează informațiile relevante. Respectiva consultare poate avea loc prin sistemul electronic menționat la articolul 23 alineatul (6). Statele membre consultate fac cunoscute, în termen de 10 zile lucrătoare, eventualele obiecții cu privire la acordarea unei astfel de autorizații, care obligă statul membru în care a fost depusă cererea. În cazul în care nu se primește nicio obiecție timp de 10 zile lucrătoare, se consideră că statele membre consultate nu au nicio obiecție. În cazuri excepționale, oricare din statele membre consultate poate solicita o prelungire a termenului respectiv de 10 zile. Cu toate acestea, prelungirea nu poate depăși 30 de zile lucrătoare.
>
> (2) În cazul în care un export riscă să aducă atingere intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru, acesta poate solicita altui stat membru să nu acorde autorizația de export sau, în cazul în care autorizația a fost acordată, să ceară anularea, suspendarea, modificarea sau revocarea acesteia. Statul membru care primește o astfel de cerere inițiază de îndată consultări fără caracter obligatoriu cu statul membru solicitant, care trebuie încheiate în termen de 10 zile lucrătoare. În cazul în care statul membru care primește cererea decide să acorde autorizația, respectivul stat membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta prin sistemul electronic menționat la articolul 23 alineatul (6).

### Articolul 15

> (1) Pentru a decide cu privire la acordarea sau refuzul unei autorizații ori pentru a interzice un tranzit în temeiul prezentului regulament, statele membre țin cont de toate considerațiile relevante, inclusiv: (a) obligațiile și angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor membre, în special obligațiile și angajamentele pe care fiecare stat le-a acceptat ca membru al regimurilor internaționale de neproliferare și al acordurilor de control al exporturilor relevante sau prin ratificarea tratatelor internaționale în materie; (b) obligațiile lor care decurg din sancțiunile impuse printr-o decizie sau poziție comună adoptată de Consiliu sau printr-o decizie a OSCE ori printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite; (c) considerații de politică externă și de securitate națională, inclusiv cele reglementate prin Poziția comună 2008/944/PESC; (d) considerații privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare de la aceasta.
>
> (2) Pe lângă criteriile stabilite la alineatul (1), atunci când evaluează o cerere de autorizație globală de export, statele membre iau în considerare punerea în aplicare a unui PIC de către exportator.

### Articolul 16

> (1) Autoritatea competentă, acționând în conformitate cu prezentul regulament, poate refuza să acorde o autorizație de export și poate anula, suspenda, modifica sau revoca o autorizație de export pe care a acordat-o deja. Atunci când autoritatea competentă refuză, anulează, suspendă, limitează considerabil sau revocă o autorizație de export sau când a stabilit că exportul propus nu va primi o autorizație, aceasta informează autoritățile competente din celelalte state membre și Comisia cu privire la acest fapt și face schimb de informații relevante cu celelalte state membre și cu Comisia. În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru a suspendat o autorizație de export, evaluarea finală este comunicată autorităților competente din celelalte state membre și Comisiei la încheierea perioadei de suspendare.
>
> (2) Autoritățile competente din statele membre reexaminează refuzurile de a acorda autorizații, notificate în temeiul alineatului (1), în termen de trei ani de la notificarea acestora și le revocă, le modifică sau le reînnoiesc. Autoritățile competente din statele membre notifică rezultatele reexaminării autorităților competente din celelalte state membre și Comisiei cât mai devreme posibil. Refuzurile care nu au fost revocate rămân valabile și sunt reexaminate din trei în trei ani. La cea de-a treia revizuire, statul membru în cauză are obligația de a explica motivele menținerii unui astfel de refuz.
>
> (3) Autoritatea competentă notifică fără întârziere autorităților competente din celelalte state membre și Comisiei deciziile lor de a interzice tranzitul produselor cu dublă utilizare, decizii luate în temeiul articolului 7. Aceste notificări cuprind toate informațiile relevante, inclusiv clasificarea produselor, parametrii tehnici ai acestora, țara de destinație și utilizatorul final.
>
> (4) Alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se aplică și în cazul autorizațiilor pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistență tehnică menționate la articolul 13.
>
> (5) Înainte ca autoritatea competentă dintr-un stat membru să decidă cu privire la acordarea sau refuzul unei autorizații ori interzicerea unui tranzit în conformitate cu prezentul regulament, aceasta examinează toate refuzurile în vigoare sau toate deciziile de a interzice un tranzit de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I, luate în temeiul prezentului regulament, pentru a stabili dacă o autorizație sau un tranzit a fost refuzat(ă) de autoritățile competente dintr-un alt stat membru în cazul unei tranzacții esențial identice. Aceasta consultă autoritățile competente ale statelor membre care au refuzat autorizarea sau care au luat decizia de a interzice tranzitul, astfel cum se prevede la alineatele (1), (3) și (4) din prezentul articol. Autoritățile competente ale statelor membre consultate fac cunoscut, în termen de 10 zile lucrătoare, dacă consideră sau nu tranzacția în cauză a fi o tranzacție esențial identică. În cazul în care nu s-a primit niciun răspuns în termen de 10 zile lucrătoare, se consideră că autoritățile competente ale statelor membre consultate nu consideră tranzacția în cauză a fi o tranzacție esențial identică. Dacă sunt necesare mai multe informații pentru a evalua corect tranzacția în cauză, autoritățile competente ale statelor membre în cauză convin asupra prelungirii respectivei perioade de 10 zile. Prelungirea nu depășește însă 30 de zile lucrătoare. În cazul în care, după consultări, autoritatea competentă decide să acorde autorizația sau să permită tranzitul, ea informează autoritățile competente din celelalte state membre și Comisia cu privire la acest fapt, furnizând toate informațiile relevante care să justifice această decizie.
>
> (6) Toate notificările necesare în temeiul prezentului articol se transmit prin mijloace electronice securizate, inclusiv prin sistemul menționat la articolul 23 alineatul (6).
>
> (7) Toate informațiile comunicate în temeiul prezentului articol sunt în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) referitoare la confidențialitatea acestor informații.

### Articolul 17

> (1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica lista de produse cu dublă utilizare prevăzută în anexele I și IV, după cum urmează: (a) lista de produse cu dublă utilizare prevăzută în anexa I se modifică în conformitate cu obligațiile și angajamentele relevante și cu modificările acestora, pe care statele membre și, după caz, Uniunea le-au acceptat în calitate de membre ale regimurilor internaționale de neproliferare și ale acordurilor de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în materie; (b) în cazul în care modificarea anexei I se referă la produse cu dublă utilizare care sunt incluse, de asemenea, pe lista din anexa II sau pe lista din anexa IV, anexele respective se modifică în consecință.
>
> (2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica anexa II prin eliminarea de produse și prin adăugarea sau eliminarea de destinații din domeniul de aplicare al autorizațiilor generale de export ale Uniunii, în consultare cu Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare instituit în temeiul articolului 24 și luând în considerare obligațiile și angajamentele asumate în cadrul regimurilor internaționale de neproliferare relevante și al acordurilor de control al exporturilor relevante, cum ar fi modificările listelor de control, precum și evoluțiile geopolitice pertinente. Atunci când, din motive imperative de urgență, este necesară eliminarea anumitor destinații din domeniul de aplicare al unei autorizații generale de export a Uniunii, actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat li se aplică procedura prevăzută la articolul 19.

### Articolul 18

> (1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
>
> (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 17 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 9 septembrie 2021. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
>
> (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 17 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
>
> (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
>
> (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
>
> (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

### Articolul 19

> (1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.
>
> (2) Atât Parlamentul European, cât și Consiliul pot formula obiecții cu privire la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat după ce Parlamentul European sau Consiliul își notifică decizia de a formula obiecții.

### Articolul 20

> Lista de produse cu dublă utilizare prevăzută în anexa IV, care este un subset al anexei I, este actualizată ținându-se cont de articolul 36 din TFUE, și anume de interesele statelor membre în materie de ordine publică și de siguranță publică.

### Articolul 21

> (1) Atunci când îndeplinește formalitățile pentru exportul produselor cu dublă utilizare la biroul vamal responsabil pentru prelucrarea declarației de export, exportatorul face dovada că au fost obținute toate autorizațiile de export necesare.
>
> (2) Exportatorului i se poate solicita traducerea documentelor furnizate ca dovadă, într-o limbă oficială a statului membru în care este prezentată declarația de export.
>
> (3) Fără a aduce atingere competențelor care îi sunt conferite în temeiul Codului vamal al Uniunii și în conformitate cu acesta, un stat membru poate, de asemenea, pe parcursul unei perioade care să nu depășească perioadele menționate la alineatul (4) să suspende procedura de export de pe teritoriul său sau, dacă este necesar, să împiedice într-un alt mod ca produsele cu dublă utilizare care fac sau nu fac obiectul unei autorizații de export valabile să părăsească Uniunea de pe teritoriul său, în cazul în care: (a) are motive să suspecteze că: (i) la acordarea autorizației nu au fost luate în considerare informații importante; sau (ii) circumstanțele s-au schimbat considerabil de la acordarea autorizației; sau (b) deține informații relevante cu privire la posibila aplicare a măsurilor în temeiul articolului 4 alineatul (1).
>
> (4) În cazurile menționate la alineatul (3) din prezentul articol, statul membru menționat la alineatul respectiv consultă fără întârziere autoritatea competentă a statului membru care a acordat autorizația de export sau care poate lua măsuri în temeiul articolului 4 alineatul (1), pentru ca autoritatea competentă să poată lua măsuri în temeiul articolului 4 alineatul (1) sau al articolului 16 alineatul (1). Dacă respectiva autoritate competentă decide să mențină autorizația sau să nu ia măsuri în temeiul articolului 4 alineatul (1), ea răspunde în termen de 10 zile lucrătoare, termen care, la cererea sa, poate fi prelungit până la 30 de zile lucrătoare în circumstanțe excepționale. Într-un astfel de caz sau dacă nu se primește niciun răspuns în decurs de 10 sau 30 de zile lucrătoare, după caz, produsele cu dublă utilizare se eliberează imediat. Autoritatea competentă a statului membru care a acordat autorizația informează autoritățile competente ale celorlalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.
>
> (5) Comisia, în cooperare cu statele membre, poate elabora îndrumări pentru a sprijini cooperarea interinstituțională între autoritățile care acordă autorizațiile și autoritățile vamale.

### Articolul 22

> (1) Statele membre pot prevedea ca formalitățile vamale pentru exportul produselor cu dublă utilizare să fie îndeplinite numai la birourile vamale împuternicite în acest sens.
>
> (2) Statele membre care optează pentru posibilitatea prevăzută la alineatul (1) informează Comisia cu privire la birourile vamale împuternicite corespunzător. Comisia publică aceste informații în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

### Articolul 23

> (1) Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv: (a) o listă a autorităților competente ale statelor membre împuternicite: — să acorde autorizații de export pentru produsele cu dublă utilizare, — să acorde autorizații în conformitate cu prezentul regulament pentru furnizarea de servicii de intermediere și de asistență tehnică, — să interzică tranzitul produselor cu dublă utilizare neunionale în conformitate cu prezentul regulament; (b) măsurile menționate la articolul 25 alineatul (1). Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre și publică informațiile în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
>
> (2) Statele membre, în colaborare cu Comisia, iau toate măsurile corespunzătoare pentru a stabili o cooperare directă și un schimb de informații între autoritățile competente în vederea consolidării eficienței regimului de control al exporturilor din Uniune și în vederea asigurării unei implementări și aplicări eficace și consecvente a controalelor pe întreg teritoriul Uniunii. Schimbul de informații poate cuprinde: (a) date relevante privind autorizarea, furnizate pentru fiecare autorizație eliberată (de exemplu, valoarea și tipurile autorizațiilor, precum și destinațiile aferente, numărul de utilizatori ai autorizațiilor generale); (b) informații suplimentare referitoare la aplicarea controalelor, inclusiv informații privind aplicarea criteriilor prevăzute la articolul 15 alineatul (1), numărul de operatori care au un PIC și, dacă sunt disponibile, date privind exporturile de produse cu dublă utilizare efectuate în alte state membre; (c) informații privind analiza care stă la baza completărilor sau a completărilor planificate pe listele de control naționale în conformitate cu articolul 9; (d) informații referitoare la aplicarea controalelor, inclusiv audituri bazate pe analiza de risc, detalii cu privire la exportatorii privați de dreptul de a utiliza autorizații generale de export naționale sau ale Uniunii, și, dacă este disponibil, numărul de încălcări, confiscări și aplicări ale altor sancțiuni; (e) date privind utilizatorii finali sensibili, actorii implicați în activități de achiziții suspecte și, dacă sunt disponibile, itinerariile folosite.
>
> (3) Schimbul de date privind autorizarea are loc cel puțin o dată pe an, în conformitate cu orientările care urmează să fie elaborate de Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare instituit în temeiul articolului 24 și ținând seama în mod corespunzător de cerințele legale privind protecția informațiilor cu caracter personal, a informațiilor comerciale sensibile sau a informațiilor protejate din domeniul apărării, al politicii externe sau al securității naționale.
>
> (4) Statele membre și Comisia examinează periodic punerea în aplicare a articolului 15 pe baza informațiilor transmise în temeiul prezentului regulament și a analizelor acestor date. Toți participanții la aceste schimburi respectă confidențialitatea discuțiilor.
>
> (5) Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (14) și în special dispozițiile sale privind confidențialitatea informațiilor se aplică mutatis mutandis.
>
> (6) Un sistem securizat și criptat este dezvoltat de către Comisie, în consultare cu Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare instituit în temeiul articolului 24, pentru a sprijini schimbul de informații și cooperarea directă între autoritățile competente din statele membre și, după caz, Comisie. Dacă este posibil, sistemul este conectat de Comisie la sistemele electronice de autorizare ale autorităților competente ale statelor membre, în măsura în care acest lucru este necesar pentru facilitarea acestei cooperări directe și a schimbului de informații. Parlamentul European este informat cu privire la bugetul, dezvoltarea și funcționarea sistemului.
>
> (7) Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725.

### Articolul 24

> (1) Se instituie un Grup de coordonare pentru produse cu dublă utilizare, prezidat de un reprezentant al Comisiei. Fiecare stat membru își desemnează un reprezentant în acest grup. Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare examinează orice chestiune privind aplicarea prezentului regulament, care poate fi semnalată fie de președinte, fie de un reprezentant al unui stat membru.
>
> (2) Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare consultă, ori de câte ori consideră necesar, exportatorii, intermediarii, furnizorii de asistență tehnică și alte părți interesate vizate de prezentul regulament.
>
> (3) Atunci când este cazul, Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare instituie grupuri de experți tehnici formate din experți din statele membre, care să examineze aspecte specifice legate de implementarea controalelor, inclusiv aspecte legate de actualizarea listelor de control ale Uniunii prevăzute în anexa I. Atunci când este cazul, grupurile de experți tehnici consultă exportatorii, intermediarii, furnizorii de asistență tehnică și alte părți interesate vizate de prezentul regulament.
>
> (4) Comisia sprijină un program al Uniunii de consolidare a capacităților în materie de autorizare și de aplicare a legii, inclusiv prin elaborarea, în consultare cu Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare, a unor programe comune de formare pentru personalul statelor membre.

### Articolul 25

> (1) Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament. Fiecare stat membru stabilește în special sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament sau ale celor adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia. Sancțiunile respective trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
>
> (2) Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare instituie un mecanism de coordonare a aplicării legii pentru a sprijini schimbul de informații și cooperarea directă între autoritățile competente și autoritățile însărcinate cu aplicarea legii din statele membre („mecanismul de coordonare a aplicării legii”). În cadrul mecanismului de coordonare a aplicării legii, statele membre și Comisia fac schimb de informații relevante, dacă sunt disponibile, inclusiv cu privire la aplicarea, natura și efectul măsurilor, luate în temeiul alineatului (1), privind aplicarea celor mai bune practici și exporturile neautorizate de produse cu dublă utilizare și/sau încălcările prezentului regulament și/sau ale legislației naționale relevante. În cadrul mecanismului de coordonare a aplicării legii, statele membre și Comisia fac, de asemenea, schimb de informații cu privire la cele mai bune practici ale autorităților naționale de aplicare a legii în ceea ce privește auditurile bazate pe analiza de risc, depistarea și urmărirea penală a exporturilor neautorizate de produse cu dublă utilizare și/sau a altor posibile încălcări ale prezentului regulament și/sau ale legislației naționale relevante. Schimbul de informații în cadrul mecanismului de coordonare a aplicării legii este confidențial.

### Articolul 26

> (1) Atunci când este cazul, Comisia și Consiliul pun la dispoziție orientări și/sau recomandări cu privire la cele mai bune practici pentru chestiunile reglementate de prezentul regulament în vederea asigurării eficienței regimului de control al exporturilor din Uniune și a implementării consecvente a acestuia. Furnizarea de orientări și/sau recomandări pentru cele mai bune practici exportatorilor, intermediarilor și furnizorilor de asistență tehnică este responsabilitatea statelor membre în care aceștia sunt rezidenți sau stabiliți. În aceste orientări și/sau recomandări pentru cele mai bune practici se ține seama în special de necesitatea de acces la informație a IMM-urilor.
>
> (2) După consultarea Grupului de coordonare pentru produse cu dublă utilizare, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport anual referitor la punerea în aplicare a prezentului regulament, precum și la activitățile, analizele și consultările Grupului de coordonare pentru produse cu dublă utilizare. Respectivul raport anual este public. Raportul anual include informații privind autorizațiile, în special numărul și valoarea pe tipuri de produse și pe destinații la nivelul Uniunii și al statelor membre, privind refuzurile și interdicțiile în temeiul prezentului regulament. Raportul anual include și informații privind administrarea (în special efectivele de personal, activitățile de asigurare a conformității și de informare și sensibilizare, instrumentele specifice de autorizare sau de clasificare) precum și aplicarea controalelor (în special numărul de încălcări și sancțiuni). În ceea ce privește produsele de supraveghere cibernetică, raportul anual include informații specifice privind autorizațiile, în special legate de numărul de cereri primite pe produse, statul membru emitent și destinațiile vizate de cererile respective, precum și privind deciziile luate cu privire la cererile respective. Informațiile cuprinse în raportul anual sunt prezentate în conformitate cu principiile stabilite la alineatul (3). Comisia și Consiliul pun la dispoziție orientări privind metodologia de colectare și prelucrare a datelor pentru pregătirea raportului anual, inclusiv stabilirea tipurilor de produse și disponibilitatea datelor legate de aplicare.
>
> (3) Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile corespunzătoare pentru pregătirea raportului, acordând atenția cuvenită cerințelor legale privind protecția informațiilor cu caracter personal, a informațiilor comerciale sensibile sau a informațiilor protejate din domeniul apărării, al politicii externe sau al securității naționale. Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15) privind statisticile europene se aplică informațiilor comunicate sau publicate în temeiul prezentului articol.
>
> (4) Între 10 septembrie 2026 și 10 septembrie 2028, Comisia realizează o evaluare a acestuia și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări. După 10 septembrie 2024, Comisia realizează o evaluare a articolului 5 și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări.

### Articolul 27

> (1) Exportatorii de produse cu dublă utilizare țin registre sau evidențe detaliate ale exporturilor, în conformitate cu legislația sau practica națională în vigoare în statul membru în cauză. Astfel de registre sau evidențe includ, în special, documente comerciale cum ar fi facturi, liste privind încărcăturile, documente de transport și alte documente de expediere ce conțin suficiente informații pentru a permite identificarea: (a) unei descrieri a produselor cu dublă utilizare; (b) cantității de produse cu dublă utilizare; (c) numelui și adresei exportatorului și a destinatarului; (d) atunci când se cunosc, utilizării finale și utilizatorului final al produselor cu dublă utilizare.
>
> (2) În conformitate cu legislația sau practica în vigoare în statul membru în cauză, intermediarii și furnizorii de asistență tehnică țin registre sau evidențe ale serviciilor de intermediere sau de asistență tehnică pentru a fi în măsură să dovedească, la cerere, descrierea produselor cu dublă utilizare care au făcut obiectul serviciilor de intermediere sau asistenței tehnice, perioada în cursul căreia produsele au făcut obiectul unor astfel de servicii, destinația unor astfel de produse și servicii și țările vizate de respectivele servicii.
>
> (3) Registrele sau evidențele și documentele menționate la alineatele (1) și (2) se păstrează cel puțin cinci ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc exportul sau în care au fost furnizate serviciile de intermediere sau asistența tehnică. Acestea se prezintă, la cerere, autorității competente.
>
> (4) Documentele și evidențele transferurilor în interiorul Uniunii de produse cu dublă utilizare incluse pe lista din anexa I se păstrează cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc transferul și se prezintă, la cerere, autorității competente a statului membru din care au fost transferate aceste produse.

### Articolul 28

> Pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a permite autorităților sale competente:
>
> (a) să adune informații despre orice comandă sau tranzacție cu privire la produse cu dublă utilizare;
>
> (b) să stabilească dacă măsurile de control al exporturilor au fost aplicate corect, ceea ce poate include în special dreptul de a pătrunde în sediul persoanelor care au un interes într-o tranzacție de export sau al intermediarilor care furnizează servicii de intermediere în circumstanțele stabilite la articolul 6 sau al furnizorilor de asistență tehnică în circumstanțele stabilite la articolul 8.

### Articolul 29

> (1) Atunci când este cazul, Comisia și statele membre întrețin dialoguri cu țări terțe în vederea promovării convergenței globale a controalelor. Dialogurile pot sprijini cooperarea regulată și reciprocă cu țările terțe, inclusiv schimbul de informații și de bune practici, precum și consolidarea capacităților și activitățile de informare și sensibilizare a țărilor terțe. Dialogurile pot încuraja și aderarea țărilor terțe la controale riguroase ale exporturilor elaborate de regimurile multilaterale de control al exporturilor, ca model pentru cele mai bune practici internaționale.
>
> (2) Fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la acordurile sau protocoalele de asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal încheiate între Uniune și țări terțe, Consiliul poate autoriza Comisia să negocieze cu țări terțe cu privire la acorduri care să prevadă recunoașterea reciprocă a controalelor la export ale produselor cu dublă utilizare care fac obiectul prezentului regulament. Respectivele negocieri se poartă în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 207 alineatul (3) din TFUE și în Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, după caz.

### Articolul 30

> Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Deciziei delegate a Comisiei din 15 septembrie 2015 de completare a Deciziei nr. 1104/2011/UE.

### Articolul 31

> Regulamentul (CE) nr. 428/2009 se abrogă.
>
> Cu toate acestea, pentru cererile de autorizații depuse înainte de 9 septembrie 2021, se aplică în continuare dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 428/2009.
>
> Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

### Articolul 32

> Prezentul regulament intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.