# Decizia (PESC) 2017/1428 a Consiliului din 4 august 2017 în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Maputo pentru punerea în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32017D1428
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** Inactiv
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32017D1428/decizie-ue-2017-1428
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32017D1428/decizie-ue-2017-1428.md
- **Subiecte:** ajutor pentru victimele dezastrelor, armă antipersonal, controlul armamentelor, convenție internațională, distrugerea armelor, luptă împotriva minelor, neproliferarea armelor, program de acțiune

## Recitale

### (1)

> Uniunea Europeană ar trebui să depună eforturi pentru a obține un nivel ridicat de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale, între altele pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în conformitate cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite.

### (2)

> La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat o Strategie europeană de securitate care identifică provocările și amenințările la nivel mondial și promovează instaurarea unei ordini internaționale guvernate de lege, bazate pe un multilateralism eficace și pe instituții internaționale funcționale.

### (3)

> Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”) a intrat în vigoare la 1 martie 1999. Aceasta constituie singurul instrument internațional cuprinzător care abordează toate aspectele legate de minele antipersonal, inclusiv utilizarea, stocarea, producerea, comercializarea, deminarea acestora și asistența acordată victimelor. Începând cu 1 iunie 2013, toate statele membre sunt parte la convenție, iar la 1 septembrie 2016, 162 de state își exprimaseră consimțământul de a-și asuma obligații în temeiul acesteia.

### (4)

> La 23 iunie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/487/PESC (1) în sprijinul universalizării și al punerii în aplicare a convenției.

### (5)

> La 3 decembrie 2009, în cadrul celei de a doua conferințe de revizuire a convenției, statele părți la convenție au adoptat Planul de acțiune 2010-2014 de la Cartagena privind universalizarea și punerea în aplicare a tuturor aspectelor convenției. Acestea au adoptat, de asemenea, „Directiva statelor părți către Unitatea de sprijin pentru punere în aplicare”, prin care statele părți au convenit ca Unitatea de sprijin pentru punerea în aplicare a convenției (ISU) să ofere consiliere și sprijin tehnic statelor părți cu privire la punerea în aplicare și la universalizarea convenției, să faciliteze comunicarea în rândul statelor părți și să promoveze comunicarea și schimbul de informații cu privire la convenție atât în direcția statelor care nu sunt părți la convenție, cât și a publicului. La cea de a paisprezecea reuniune a lor în 2015, statele părți au adoptat o decizie privind consolidarea guvernanței și transparenței financiare în cadrul ISU, stabilind condițiile în care ISU întreprinde activități sau proiecte care nu figurează în bugetul său anual, inclusiv la invitația statelor părți sau a statelor nesemnatare.

### (6)

> La 13 noiembrie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/700/PESC (2) de sprijinire a punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena.

### (7)

> În cadrul celei de a treia conferințe de revizuire a convenției, care a avut loc la Maputo, Mozambic, în iunie 2014, statele părți au adoptat Planul de acțiune de la Maputo vizând obținerea unor progrese semnificative și durabile în materie de punere în aplicare a convenției în perioada premergătoare următoarei conferințe de revizuire (2014-2019) și au făcut o declarație comună prin care își afirmă dorința de a îndeplini obiectivele convenției „în cea mai mare măsură posibilă până în 2025”.

### (8)

> În concluziile sale din 16-17 iunie 2014 de la cea de a treia conferință de revizuire a convenției, Consiliul Uniunii Europene a reamintit că Uniunea este unită în urmărirea obiectivelor convenției, toate cele 28 de state membre fiind în prezent state părți, și că Uniunea și statele sale membre au o tradiție îndelungată în materie de sprijin pentru deminare și distrugerea stocurilor de mine antipersonal, precum și de acordare de asistență victimelor minelor antipersonal. Concluziile au reiterat sprijinul de neclintit al Uniunii pentru statele părți în punerea în aplicare deplină și eficace a convenției, precum și angajamentul Uniunii de a promova universalizarea acesteia, de a asigura resursele necesare pentru a finanța acțiunile de luptă împotriva minelor și de a furniza asistență concretă și durabilă victimelor minelor antipersonal, familiilor și comunităților acestora,


## Articole

### Articolul 1

> (1) Pentru a contribui la securitatea umană prin sprijinirea punerii în aplicare a Planului de acțiune 2014-2019 de la Maputo, adoptat de statele părți în cadrul celei de a treia conferințe de revizuire a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”), în cadrul Strategiei europene de securitate și în conformitate cu deciziile relevante ale comunității internaționale, Uniunea Europeană urmărește următoarele obiective: (a) sprijinirea eforturilor statelor părți la convenție de a pune în aplicare aspectele legate de deminare din cadrul Planului de acțiune de la Maputo; (b) sprijinirea eforturilor statelor părți la convenție de a pune în aplicare aspectele legate de asistența acordată victimelor din cadrul Planului de acțiune de la Maputo; (c) promovarea universalizării convenției; (d) sprijinirea eforturilor statelor părți la convenție de a pune în aplicare aspectele legate de distrugerea stocurilor din cadrul Planului de acțiune de la Maputo; (e) demonstrarea angajamentului permanent al Uniunii și al statelor sale membre față de convenție și a hotărârii lor de a coopera cu statele care au nevoie de sprijin în îndeplinirea angajamentelor lor în temeiul convenției și de a spori asistența față de acestea, precum și consolidarea rolului de frunte al Uniunii în urmărirea viziunii convenției în legătură cu o încetare definitivă a suferințelor și a vătămărilor provocate de minele antipersonal.
>
> (2) Toate obiectivele menționate la alineatul (1) sunt urmărite în așa fel încât să consolideze cultura consacrată a convenției de parteneriat și colaborare între state, organizații neguvernamentale și de altă natură, inclusiv reprezentanți ai comunităților afectate de mine. Toate acțiunile includ aspecte de gen și diversitate la nivelurile de concepere, gestionare și punere în aplicare.
>
> (3) Pentru realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1), Uniunea sprijină următoarele proiecte: (a) deminare: oferind sprijin pentru punerea în aplicare a acțiunii III din Planul de acțiune de la Maputo, inclusiv prin facilitarea și consolidarea planificării naționale și a raportării în cel mult cinci state părți care au fost afectate și care au termene viitoare de deminare în 2018, 2019, 2020 și în anii următori; (b) asistența acordată victimelor: oferind sprijin pentru punerea în aplicare a acțiunilor privind asistența acordată victimelor din Planul de acțiune de la Maputo în cel mult cinci state părți afectate. Proiectul sprijină statele părți în includerea aspectelor legate de asistența acordată victimelor din Planul de acțiune de la Maputo într-o politică integrată corelată cu politicile naționale privind drepturile omului și drepturile persoanelor cu handicap. Proiectul vizează emanciparea victimelor minelor pentru ca acestea să devină agenți activi ai propriei dezvoltări; (c) pentru a promova universalizarea convenției, proiectul va sprijini președinția convenției și un grup operativ la nivel înalt pentru implicarea, la un nivel înalt, a statelor care nu sunt părți la convenție. Studiul privind securitatea frontierelor inițiat în temeiul Deciziei 2012/700/PESC va fi dezvoltat în continuare; (d) distrugerea stocurilor: sprijin pentru punerea în aplicare a acțiunilor privind distrugerea stocurilor din Planul de acțiune de la Maputo; (e) pentru a demonstra angajamentul Uniunii și a asigura vizibilitatea acestuia, va avea loc un eveniment de lansare pentru promovarea deciziei și a sprijinului Uniunii pentru acțiunea de luptă împotriva minelor în general, precum și un eveniment de încheiere pentru a face cunoscute activitățile prevăzute în prezenta decizie și rezultatele acestora, subliniind prin aceasta contribuția Uniunii.
>
> (4) Pentru a atinge obiectivele menționate la alineatul (1), o descriere detaliată a măsurilor care urmează să fie luate figurează în anexă.

### Articolul 2

> (1) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”) răspunde de punerea în aplicare a prezentei decizii.
>
> (2) Punerea în aplicare tehnică a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (3) este realizată de ISU, reprezentată de Centrul internațional pentru deminare umanitară de la Geneva (GICHD).
>
> (3) ISU îndeplinește aceste sarcini sub responsabilitatea Înaltului Reprezentant. În acest scop, Înaltul Reprezentant încheie acordurile necesare cu GICHD.

### Articolul 3

> (1) Valoarea de referință financiară pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 1 alineatul (3) este de 2 303 274,47 EUR.
>
> (2) Cheltuielile finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) se gestionează în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Uniunii.
>
> (3) Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor menționate la alineatul (1). În acest scop, aceasta încheie un acord de finanțare cu GICHD care prevede obligația ISU de a asigura contribuției Uniunii o vizibilitate corespunzătoare importanței acesteia.
>
> (4) Comisia depune eforturi în vederea încheierii acordului de finanțare menționat la alineatul (3) în cel mai scurt timp după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Comisia informează Consiliul cu privire la orice dificultate survenită în decursul acestui proces și cu privire la data încheierii acordului de finanțare.
>
> (5) ISU îndeplinește sarcinile menționate la articolul 2 în conformitate cu decizia privind consolidarea guvernanței și transparenței financiare în cadrul ISU, adoptată la cea de a paisprezecea reuniune a statelor părți la convenție în 2015 (3).

### Articolul 4

> Înaltul Reprezentant raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii pe baza unor rapoarte periodice pregătite de ISU. Rapoartele respective stau la baza evaluării de către Consiliu. Comisia furnizează informații privind aspectele financiare ale punerii în aplicare a prezentei decizii.

### Articolul 5

> Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
>
> Expiră la 36 de luni de la data încheierii acordului de finanțare menționat la articolul 3 alineatul (3) sau la șase luni de la data adoptării sale în cazul în care niciun acord de finanțare nu a fost încheiat în termenul menționat.