# Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32007R0708
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** În vigoare
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32007R0708/regulament-ue-2007-708
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32007R0708/regulament-ue-2007-708.md
- **Subiecte:** acvacultură, biodiversitate, conservarea resurselor, echilibru ecologic, protecția faunei, specii marine

## Recitale

### (1)

> În conformitate cu articolul 6 din tratat, cerințele de protecție a mediului trebuie să fie integrate în definiția și punerea în aplicare a politicilor și a activităților comunitare, în special în vederea promovării dezvoltării durabile.

### (2)

> Acvacultura este un sector în plină dezvoltare care încurajează inovația și explorarea de noi debușeuri. Diversificarea speciilor crescute este importantă pentru industria acvaculturii, în vederea adaptării producției la condițiile de piață.

### (3)

> În trecut acvacultura a avut de câștigat din punct de vedere economic în urma introducerii speciilor exotice și în urma transferului speciilor absente la nivel local (de exemplu, păstrăvul curcubeu, stridia de Pacific și somonul), iar viitorul obiectiv politic este optimizarea câștigurilor asociate cu introducerea și transferul, evitând în același timp deteriorarea ecosistemelor, împiedicând interacționarea biologică negativă, inclusiv modificarea genetică, cu populațiile indigene și restricționând răspândirea speciilor nevizate și impacturile în detrimentul habitatelor naturale.

### (4)

> Speciile exotice invadatoare au fost identificate ca una dintre cauzele principale de pierdere a speciilor indigene și de distrugere a biodiversității. În conformitate cu articolul 8 litera (h) din Convenția privind diversitatea biologică (CDB), din care face parte și Comunitatea, fiecare parte contractuală trebuie, pe cât posibil și după caz, să prevină introducerea, să controleze sau să eradicheze acele specii exotice care pun în pericol ecosistemele, habitatele sau alte specii. În special, Conferința părților la CDB a adoptat Decizia VI/23 privind speciile exotice care amenință ecosistemele, habitatele sau alte specii, în a cărei anexă sunt prevăzute principiile directoare pentru prevenirea, introducerea și atenuarea impacturilor acestor specii exotice.

### (5)

> Transferul speciilor din arealul lor natural în zone în care acestea sunt absente la nivel local din motive biogeografice specifice poate prezenta riscuri pentru ecosistemele din zonele respective și trebuie să fie de asemenea reglementat prin prezentul regulament.

### (6)

> Prin urmare, Comunitatea trebuie să își dezvolte propriul cadru pentru a garanta protecția corespunzătoare a habitatelor acvatice față de riscurile asociate cu utilizarea în acvacultură a speciilor neindigene. Acest cadru trebuie să includă proceduri pentru analizarea eventualelor riscuri, luarea de măsuri pe baza principiilor preventive și adoptarea unor planuri de intervenție, unde este cazul. Aceste proceduri trebuie să se bazeze pe experiența acumulată prin cadrele voluntare existente și, în special, pe Codul de conduită al Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) privind introducerile și transferurile de organisme marine și pe Codul de conduită al Comisiei Europene Consultative pentru Pescuitul în Apele Interioare (EIFAC) și Manualul de proceduri pentru analizarea introducerii și a transferului de organisme marine și de apă dulce.

### (7)

> Măsurile prevăzute în prezentul regulament trebuie să nu aducă atingere Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (2), Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (3), Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (4) și Directivei 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (5).

### (8)

> Eventualele riscuri, care pot fi extinse în unele cazuri, sunt inițial mai evidente la nivel local. Caracteristicile mediilor acvatice locale de pe teritoriul Comunității sunt foarte diverse, iar statele membre dispun de cunoștințele și expertiza corespunzătoare pentru a evalua și administra riscurile care amenință mediile acvatice aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor. Prin urmare, se impune ca punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament să intre în primul rând în responsabilitatea statelor membre.

### (9)

> Trebuie luat în considerare faptul că mutarea speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local care are loc în instalații închise pentru acvacultură, care sunt sigure și care prezintă un risc scăzut de evadare, nu trebuie supusă unui studiu prealabil de evaluare a riscului asupra mediului.

### (10)

> Cu toate acestea, în cazurile în care riscurile nu sunt neglijabile și pot afecta alte state membre, trebuie să existe un sistem comunitar pentru consultarea părților interesate și validarea permiselor înainte de acordarea lor de către statele membre. Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (6), trebuie să ofere recomandări științifice în cursul consultării, iar Comitetul consultativ pentru pescuit și acvacultură înființat prin Decizia 1999/478/CE a Comisiei (7) trebuie să acorde consultanță părților interesate în domeniul acvaculturii și al protecției mediului.

### (11)

> Anumite specii exotice au fost utilizate în acvacultură pe o perioadă lungă în anumite părți ale Comunității. Prin urmare, activitățile aferente trebuie să beneficieze de un tratament diferențial care să faciliteze dezvoltarea acestora fără nici o altă obligație administrativă suplimentară, cu condiția ca sursa să furnizeze rezerve în care nu sunt prezente specii nevizate. Statelor membre care doresc să restricționeze utilizarea pe termen lung a acestor specii pe teritoriul lor trebuie să li se permită acest lucru.

### (12)

> Niciuna dintre dispozițiile prezentului regulament nu împiedică statele membre să reglementeze prin regulamente interne conservarea speciilor exotice sau absente la nivel local în acvarii private sau iazuri de grădină.

### (13)

> Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (8).

### (14)

> Din motive de eficiență, procedura aplicabilă pentru amendamentele la anexele I, II, III și IV la prezentul regulament, necesare pentru adaptarea acestora la progresul tehnic și științific, este procedura de gestionare prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002,


## Articole

### Articolul 1 — Obiectul

> Prezentul regulament stabilește un cadru de guvernare a practicilor în sectorul acvaculturii în privința speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local, în vederea evaluării și a reducerii la minimum a unui posibil impact al acestora și al oricăror alte specii conexe nevizate asupra habitatelor acvatice, și contribuie în acest fel la dezvoltarea durabilă a sectorului.

### Articolul 2 — Domeniul de aplicare

> (1) Prezentul regulament se aplică acțiunilor de introducere a speciilor exotice și de transfer al speciilor absente la nivel local în scopul utilizării acestora în acvacultură în cadrul Comunității, care au loc după data intrării în vigoare a prezentului regulament în temeiul articolului 25 alineatul (1).
>
> (2) Prezentul regulament nu se aplică acțiunilor de transfer al speciilor absente la nivel local în cadrul statelor membre, cu excepția cazului în care, în baza unor recomandări științifice, există pericolul ca transferul respectiv să prezinte riscuri pentru mediu. În cazul în care a fost numit un comitet consultativ în temeiul articolului 5, acesta va fi responsabil de evaluarea riscurilor.
>
> (3) Prezentul regulament se aplică tuturor activităților de acvacultură amplasate în jurisdicția statelor membre, indiferent de suprafața sau de caracteristicile acestora. Acesta se aplică tuturor organismelor acvatice de cultură, atât celor exotice, cât și celor absente la nivel local. Se aplică în sectorul acvaculturii care utilizează orice formă de mediu acvatic.
>
> (4) Prezentul regulament nu se aplică deținerii de animale sau plante acvatice ornamentale în magazine de animale de companie, în grădini, în iazuri de grădină sau acvarii care intră sub incidența articolului 6 din Decizia 2006/656/CE a Comisiei din 20 septembrie 2006 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare aplicabile importului de pește pentru scopuri ornamentale (9) sau în spații care sunt dotate cu sisteme de tratare a efluenților care îndeplinesc obiectivele prevăzute la articolul 1.
>
> (5) Prezentul regulament, cu excepția articolelor 3 și 4, nu se aplică speciilor enumerate în anexa IV. Studiul de evaluare a riscurilor de la articolul 9 nu se aplică speciilor enumerate în anexa IV, cu excepția cazului în care statele membre doresc să ia măsuri de restricționare a utilizării speciilor respective pe teritoriul lor.
>
> (6) Mutarea speciilor exotice sau a speciilor absente la nivel local care urmează să aibă loc în instalații închise pentru acvacultură nu va fi supusă unui studiu de evaluare a riscului asupra mediului, cu excepția cazului în care statele membre doresc să ia măsurile corespunzătoare.
>
> (7) Acțiunile de introducere și de transfer în „instalațiile închise pentru acvacultură” pot fi scutite ulterior de cerința de permis menționată în capitolul III, în baza unor informații și a unor recomandări științifice. Se preconizează evoluții în cunoștințele științifice din domeniul biosecurității sistemelor moderne închise, inter alia, prin intermediul fondurilor comunitare de cercetare privind speciile exotice. Decizia va fi luată până la 31 martie 2009 cel târziu, prin aplicarea procedurii prevăzute la articolul 24.

### Articolul 3 — Definiții

> În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:
>
> 1. „acvacultură” înseamnă activitatea definită la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European de Pescuit (10);
>
> 2. „instalație deschisă pentru acvacultură” înseamnă o instalație în care se desfășoară activități de acvacultură, într-un mediu acvatic care nu este separat de mediul acvatic sălbatic prin bariere care să împiedice evadarea specimenelor sau a materialelor biologice de cultură, care pot supraviețui și se pot reproduce ulterior;
>
> 3. „instalație închisă pentru acvacultură” înseamnă o instalație în care se desfășoară activități de acvacultură, într-un mediu acvatic care implică recircularea apei și care este separat de mediul acvatic sălbatic prin bariere care împiedică evadarea specimenelor sau a materialelor biologice de cultură, care pot supraviețui și se pot reproduce ulterior;
>
> 4. „organisme acvatice” înseamnă toate speciile care trăiesc în apă și care aparțin regnului animal, vegetal sau protista, inclusiv orice componente, gameți, semințe, ouă sau propagule ale acestora, care pot supraviețui și se pot reproduce ulterior;
>
> 5. „organisme poliploide” înseamnă organisme tetraploide induse artificial (4N). Acestea sunt organisme acvatice al căror număr de cromozomi din celule a fost dublat prin tehnici de manipulare celulară;
>
> 6. „specii exotice” înseamnă: (a) speciile sau subspeciile de organisme acvatice care trăiesc în afara arealului lor natural și a ariei lor de dispersie potențială; (b) organismele poliploide și speciile hibride fertile în mod artificial, indiferent de arealul lor natural sau de aria lor de dispersie potențială;
>
> 7. „speciile absente la nivel local” înseamnă speciile sau subspeciile de organisme acvatice care lipsesc la nivel local într-o zonă din arealul lor natural din motive biogeografice;
>
> 8. „specii nevizate” înseamnă speciile sau subspeciile de organisme acvatice care sunt susceptibile de a fi dăunătoare mediului acvatic și care sunt deplasate în mod accidental împreună cu organismele acvatice care sunt introduse sau transferate și care nu includ organismele care cauzează maladii, care sunt reglementate de Directiva 2006/88/CE;
>
> 9. „mutare” înseamnă introducere și/sau transfer;
>
> 10. „introducere” înseamnă procesul prin care o specie exotică este mutată în mod intenționat într-un mediu din afara arealului său natural pentru a fi utilizată în acvacultură;
>
> 11. „transfer” înseamnă procesul prin care o specie absentă la nivel local este mutată în mod intenționat în arealul său natural, pentru a fi utilizată în acvacultură într-o zonă în care nu exista anterior datorită unor motive biogeografice;
>
> 12. „diseminare pilot” înseamnă introducerea de specii exotice sau transferul de specii absente la nivel local, la o scară limitată, pentru a evalua interacțiunea din punct de vedere ecologic cu speciile indigene și cu habitatele, pentru a evalua astfel ipotezele cu privire la riscuri;
>
> 13. „solicitant” înseamnă o persoană sau o entitate fizică sau juridică care propune să desfășoare activități de introducere sau de transfer de organisme acvatice;
>
> 14. „carantină” înseamnă procesul prin care organismele acvatice și oricare dintre organismele lor asociate pot fi conservate în izolare completă de mediul înconjurător;
>
> 15. „instalație de carantină” înseamnă o instalație în care pot fi conservate organismele acvatice și oricare dintre organismele lor asociate, în izolare completă de mediul înconjurător;
>
> 16. „mutare ordinară” înseamnă mutarea organismelor acvatice dintr-o sursă cu risc scăzut de transfer al speciilor nevizate și care, datorită caracteristicilor organismelor acvatice și/sau metodei de acvacultură utilizată, de exemplu, sistemele închise prevăzute la punctul 3, nu dă naștere unor efecte ecologice adverse;
>
> 17. „mutare excepțională” înseamnă orice mutare de organisme acvatice care nu îndeplinește criteriile unei mutări ordinare;
>
> 18. „stat membru destinatar” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se introduc speciile exotice sau se transferă speciile absente la nivel local;
>
> 19. „stat membru expeditor” înseamnă statul membru de pe teritoriul căruia se introduc speciile exotice sau se transferă speciile absente la nivel local.

### Articolul 4 — Măsuri de evitare a efectelor adverse

> Statele membre garantează că iau toate măsurile corespunzătoare pentru a evita efectele adverse asupra biodiversității și, în special, asupra speciilor, a habitatelor și a funcțiilor ecosistemelor care pot apărea din operațiunile de introducere sau de transfer al organismelor acvatice și al speciilor nevizate în acvacultură și din răspândirea acestor specii în natură.

### Articolul 5 — Procesul de luare a deciziilor și organismele consultative

> Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente responsabilă (responsabile) să asigure respectarea cerințelor prezentului regulament („autoritatea sau autoritățile competente”). Fiecare autoritate competentă poate numi un comitet consultativ pentru a-i acorda asistență, care include expertiza științifică corespunzătoare („comitetul consultativ”). În cazul în care un stat membru nu numește un comitet consultativ, atunci autoritatea competentă sau autoritățile competente își vor asuma sarcinile desemnate comitetului consultativ în conformitate cu prezentul regulament.

### Articolul 6 — Solicitarea unui permis

> (1) Operatorii din sectorul acvaculturii care intenționează să efectueze operații de introducere a speciilor exotice sau de transfer al speciilor absente la nivel local, care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (5), solicită permisul de la autoritatea competentă a statului membru destinatar. Solicitările pot fi depuse pentru mutări multiple, care urmează să aibă loc pe o perioadă care să nu depășească șapte ani.
>
> (2) Pe lângă cerere, solicitantul depune un dosar, în conformitate cu liniile orientative listate în anexa I. Comitetul consultativ își exprimă opinia dacă cererea conține toate informațiile necesare pentru a evalua dacă mutarea propusă este ordinară sau excepțională și, prin urmare, dacă este admisibilă și informează autoritatea competentă cu privire la opinia sa.
>
> (3) La sfârșitul perioadei permisului, se poate depune o altă cerere de permis prin trimitere la permisul anterior. În cazul în care nu au avut loc efecte adverse documentate asupra mediului, mutarea propusă este clasată drept mutare ordinară.

### Articolul 7 — Tipuri de mutări propuse

> Comitetul consultativ își formulează avizul cu privire la măsura în care mutarea propusă este ordinară sau excepțională și dacă diseminarea trebuie precedată de carantină sau de o diseminare pilot și informează autoritatea competentă cu privire la opinia sa.

### Articolul 8 — Mutarea ordinară

> În cazul unor mutări ordinare, autoritatea competentă poate acorda un permis, indicând, unde este cazul, cerințele de carantină sau de diseminare pilot prevăzute în capitolele IV și V.

### Articolul 9 — Mutarea excepțională

> (1) În cazul mutărilor excepționale, are loc un studiu de evaluare a riscurilor asupra mediului conform prevederilor de la anexa II. Autoritatea competentă decide dacă solicitantul sau un organism independent este responsabil de efectuarea unui studiu de evaluare a riscurilor asupra mediului și cine suportă costurile.
>
> (2) În baza studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului, comitetul consultativ informează autoritatea competentă cu privire la riscuri, prin utilizarea formularului de raport de sinteză prevăzut în anexa II partea 3. În cazul în care comitetul consultativ consideră că riscul este scăzut, autoritatea competentă poate acorda permisul fără îndeplinirea altor formalități.
>
> (3) În cazul în care comitetul consultativ consideră că riscul asociat cu mutarea propusă a organismelor acvatice este ridicat sau mediu în sensul anexei II partea 1, acesta analizează cererea consultându-se cu solicitantul pentru a constata dacă există proceduri de atenuare sau tehnologii disponibile de reducere a nivelului riscului la scăzut. Comitetul consultativ prezintă autorității competente rezultatele analizei sale, cu detalii privind nivelul riscului și cu specificații privind motivele de reducere a riscului, prin completarea formularului prevăzut în anexa II partea 3.
>
> (4) Autoritatea competentă poate emite permise pentru mutări ordinare doar în cazul în care studiul de evaluare a riscului, inclusiv măsurile de atenuare, prezintă un risc scăzut pentru mediu. Orice respingere a unei cereri de acordare a unui permis trebuie să fie motivată în mod corespunzător cu argumente științifice și, în cazurile în care informațiile științifice nu sunt suficiente, în temeiul principiului precauției.

### Articolul 10 — Perioada de decizie

> (1) Solicitantul este informat în scris într-o perioadă de timp rezonabilă cu privire la decizia de emitere sau de respingere a permisului și, în orice caz, în termen de cel mult șase luni de la data cererii, cu excepția cazului în care un solicitant furnizează informații suplimentare, în cazul în care comitetul consultativ le solicită.
>
> (2) Statele membre care sunt semnatare ale ICES pot solicita ca cererile și studiile de evaluare a riscului privind organismele marine să fie examinate de ICES înainte de emiterea unei opinii de către comitetul consultativ. În acest caz se acordă o perioadă suplimentară de șase luni.

### Articolul 11 — Mutări care afectează state membre învecinate

> (1) În cazul în care efectele potențiale sau confirmate asupra mediului ale mutării unor organisme marine, care fac obiectul unei cereri, sunt susceptibile de a afecta alte state membre, autoritatea competentă notifică statul sau statele membre respective și Comisia despre intenția sa de a acorda un permis. În acest scop, acestea transmit un proiect de decizie însoțit de o expunere de motive și o sinteză a studiului de evaluare a riscului în conformitate cu prevederile de la anexa II partea 3.
>
> (2) În termen de două luni de la data notificării, celelalte state membre implicate pot prezenta Comisiei observații scrise.
>
> (3) În termen de șase luni de la data notificării, după consultarea Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), înființat în temeiul articolului 33 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, și a Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură înființat prin Decizia 1999/478/CE, Comisia confirmă, respinge sau modifică decizia de acordare a permisului.
>
> (4) În termen de 30 de zile de la data deciziei Comisiei, statele membre implicate pot sesiza Consiliul în legătură cu decizia respectivă. După o perioadă suplimentară de 30 de zile, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită.

### Articolul 12 — Retragerea permisului

> Autoritatea competentă poate retrage în orice moment permisul, cu titlu temporar sau permanent, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute cu efecte negative asupra mediului sau a populațiilor indigene. Orice retragere a unei cereri de acordare a unui permis trebuie să fie motivată în mod corespunzător din punct de vedere științific, iar, în cazul în care informațiile științifice nu sunt suficiente, în temeiul principiului precauției și prin respectarea normelor administrative interne.

### Articolul 13 — Conformitatea cu alte dispoziții comunitare

> Un permis poate fi emis pentru o introducere, în conformitate cu prezentul regulament, doar în cazul în care este evident că dispozițiile din orice alt act legislativ pot fi respectate și, în special:
>
> (a) condițiile sanitare aplicabile animalelor prevăzute în Directiva 2006/88/CE privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură;
>
> (b) condițiile prevăzute în Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (11).

### Articolul 14 — Diseminarea în instalații pentru acvacultură, în cazul introducerilor ordinare

> În cazul introducerilor ordinare, diseminarea organismelor acvatice în instalațiile deschise sau închise pentru acvacultură este permisă fără carantină sau diseminare pilot, cu excepția cazului în care autoritatea competentă decide în mod contrar, în baza unei recomandări făcute de comitetul consultativ. Mutările de la o instalație închisă pentru acvacultură la o instalație deschisă pentru acvacultură nu sunt considerate ordinare.

### Articolul 15 — Diseminarea în instalații deschise pentru acvacultură, în cazul introducerilor excepționale

> (1) În cazul introducerilor excepționale, diseminarea organismelor acvatice în instalații deschise pentru acvacultură se află sub rezerva, după caz, a condițiilor prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).
>
> (2) Organismele acvatice sunt plasate într-o instalație de carantină special amenajată pe teritoriul Comunității, în conformitate cu condițiile prevăzute în anexa III, în scopul constituirii unui stoc de material de reproducere.
>
> (3) Instalația de carantină poate fi localizată într-un alt stat membru decât statul membru destinatar, cu condiția ca toate statele membre implicate să fie de acord și ca această opțiune să fie inclusă în studiul de evaluare a riscului asupra mediului prevăzut la articolul 9.
>
> (4) După caz, doar descendenții organismelor acvatice introduse pot fi utilizați în instalațiile pentru acvacultură de pe teritoriul statului membru destinatar, cu condiția să nu fie descoperite specii nevizate în timpul procesului de carantină. Rezervele de organisme adulte pot fi eliberate în cazul în care organismele nu se reproduc în captivitate sau sunt complet sterile din punct de vedere reproductiv, cu condiția să se confirme absența speciilor nevizate dăunătoare.

### Articolul 16 — Diseminarea pilot în instalații deschise pentru acvacultură

> Autoritatea competentă poate solicita ca diseminarea organismelor acvatice în sistemele deschise de acvacultură să fie precedată de o diseminare pilot, sub rezerva unor limitări și a unor măsuri preventive în baza recomandărilor și a sugestiilor comitetului consultativ.

### Articolul 17 — Planuri de intervenție

> Pentru toate introducerile ordinare și diseminările pilot, solicitantul întocmește un plan de intervenție care este supus aprobării autorității competente, care include, inter alia, eliminarea speciilor introduse din mediu sau reducerea acestora în densitate, în cazul unor evenimente neprevăzute cu efecte negative asupra mediului sau asupra populațiilor indigene. În cazul apariției unui astfel de eveniment, planurile de intervenție sunt puse în aplicare imediat, iar permisul poate fi retras temporar sau permanent, conform articolului 12.

### Articolul 18 — Monitorizarea

> (1) După diseminarea lor în instalațiile deschise pentru acvacultură, speciile exotice sunt monitorizate pe o perioadă de doi ani sau pe parcursul unei întregi generații, dacă aceasta din urmă se întinde pe o perioadă mai lungă, astfel încât să se poată evalua dacă impacturile corespund sau nu previziunilor făcute sau dacă există impacturi suplimentare sau diferite. Nivelul de răspândire sau de limitare a speciei este studiat separat. Autoritatea competentă decide dacă solicitantul deține expertiza corespunzătoare sau dacă e nevoie de un alt organism care să efectueze monitorizarea.
>
> (2) Sub rezerva opiniei comitetului consultativ, autoritatea competentă poate solicita perioade de monitorizare mai lungi pentru a putea evalua efectele pe termen lung asupra ecosistemului, care nu pot fi detectate ușor în perioada prevăzută la alineatul (1).
>
> (3) Comitetul consultativ analizează rezultatele programului de monitorizare și notează în special orice eveniment care nu a fost anticipat corect în studiul de evaluare a riscului asupra mediului. Rezultatele acestei evaluări sunt transmise autorității competente care include rezumatul rezultatelor în registrul național înființat în temeiul articolului 23.

### Articolul 19 — Conformitatea cu alte dispoziții comunitare

> Un permis pentru un transfer poate fi emis în conformitate cu prezentul regulament doar în cazul în care este evident că dispozițiile din orice alt act legislativ pot fi respectate și, în special:
>
> (a) condițiile sanitare aplicabile animalelor prevăzute în Directiva 2006/88/CE;
>
> (b) condițiile prevăzute în Directiva 2000/29/CE.

### Articolul 20 — Transferul excepțional în instalații deschise pentru acvacultură

> În cazul transferurilor excepționale în instalații deschise pentru acvacultură, autoritatea competentă poate solicita ca diseminarea organismelor acvatice să fie precedată de o diseminare pilot, cu limitări și măsuri preventive specifice în baza recomandărilor și a sugestiilor comitetului consultativ.

### Articolul 21 — Carantina

> Statul membru destinatar poate solicita carantina în cazuri excepționale și sub rezerva aprobării Comisiei, în temeiul articolului 15 alineatele (2), (3) și (4), înainte de diseminarea speciilor din mutări excepționale în instalații deschise pentru acvacultură. Cererea de aprobare adresată Comisiei indică motivele pentru care se solicită carantina. Comisia răspunde acestor cereri în termen de 30 de zile.

### Articolul 22 — Monitorizarea în urma transferului

> În urma unui transfer excepțional, speciile sunt monitorizate în conformitate cu articolul 18.

### Articolul 23 — Registrul

> Statele membre țin evidența introducerilor și a transferurilor într-un registru care conține în ordine cronologică toate cererile făcute și documentația aferentă colectată înainte de emiterea unui permis și pe durata perioadei de monitorizare.
>
> Registrul este pus gratuit la dispoziția statelor membre și a publicului în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (12).
>
> În vederea facilitării schimbului de informații conținute în registrele statelor membre, se prevede instituirea unui sistem de informații specific, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

### Articolul 24 — Normele metodologice și adaptarea la progresul tehnic

> (1) Amendamentele la anexele I, II, III și IV și dispozițiile respective necesare pentru adaptarea lor la progresul tehnic și științific se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.
>
> (2) Pentru ca o specie să fie inclusă în anexa IV, organismul acvatic trebuie să fi fost utilizat în acvacultură o perioadă lungă de timp (cu relevanță pentru ciclul său de viață) în anumite părți din Comunitate, fără efecte adverse, iar introducerile și transferurile trebuie să poată avea loc fără mutarea simultană a unor specii nevizate dăunătoare.
>
> (3) Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, normele care pun în aplicare condițiile necesare pentru includerea speciilor în anexa IV conform dispozițiilor de la alineatul (2).
>
> (4) După adoptarea de către Comisie a normelor de punere în aplicare menționate la alineatul (3), statele membre pot solicita Comisiei adăugarea de specii în anexa IV, prin utilizarea procedurii menționate la alineatul (1). Statele membre pot furniza date științifice pentru a dovedi compatibilitatea cu criteriile relevante de adăugare a speciilor în anexa IV. Comisia decide în termen de cinci luni de la primirea cererilor în privința conformității acestora, cu excepția cazului în care statul membru furnizează informații suplimentare, în cazul în care Comisia solicită acest lucru.
>
> (5) Cu toate acestea, cererile statelor membre de adăugare a unor specii în anexa IV primite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sunt soluționate înainte de 1 ianuarie 2009.
>
> (6) Statele membre respective pot propune în privința regiunilor lor ultraperiferice, astfel cum se menționează la articolul 299 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ca adăugarea de specii să fie inclusă într-o parte separată în anexa IV.

### Articolul 25 — Intrarea în vigoare

> (1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică după șase luni de la intrarea în vigoare a regulamentului Comisiei privind normele de punere în aplicare menționate la articolul 24 alineatul (3), dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2009.
>
> (2) Cu toate acestea, dispozițiile de la capitolul I și capitolul II și, de asemenea, de la articolul 24 intră în aplicare de la data intrării în vigoare a regulamentului.