# Decizia Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene > Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent. - **Identificator:** CELEX 32004D0752 - **Jurisdicție:** Uniunea Europeană - **Status:** Inactiv - **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32004D0752/decizie-ue-2004-752 - **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32004D0752/decizie-ue-2004-752.md - **Subiecte:** funcție publică europeană, funcționare instituțională, Tribunalul Funcției Publice ## Articole ### Articolul 1 > Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene îi este adăugată o cameră jurisdicțională competentă să se pronunțe în contenciosul funcției publice a Uniunii Europene, denumită în continuare „Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene”. Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene are sediul pe lângă Tribunalul de Primă Instanță. ### Articolul 2 > Protocolul privind Statutul Curții de Justiție se modifică după cum urmează: > > 1. se adaugă următorul titlu: „TITLUL IVa CAMERELE JURISDICȚIONALE Articolul 62a Dispozițiile referitoare la competența, compunerea, organizarea și procedura camerelor jurisdicționale constituite în temeiul articolului 225a din Tratatul CE și al articolului 140b din Tratatul CEEA sunt stabilite în anexa la prezentul statut.” > > 2. Se adaugă anexa I, astfel cum a fost prevăzută în anexa la prezenta decizie. ### Articolul 62a > Dispozițiile referitoare la competența, compunerea, organizarea și procedura camerelor jurisdicționale constituite în temeiul articolului 225a din Tratatul CE și al articolului 140b din Tratatul CEEA sunt stabilite în anexa la prezentul statut.” ### Articolul 3 > (1) Primul președinte al Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene este numit pentru o perioadă de trei ani în aceleași condiții ca și judecătorii, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște să se aplice procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, astfel cum a fost prevăzută în anexa la prezenta decizie. > > (2) De îndată ce toți judecătorii Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene au depus jurământul, președintele Consiliului desemnează, prin tragere la sorți, trei judecători din cadrul Tribunalului ale căror atribuții încetează, prin derogare de la articolul 2 al doilea paragraf prima teză din anexa I la Statutul Curții, la expirarea primilor trei ani ai mandatului. > > (3) Cauzele prevăzute la articolul 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție cu privire la care Tribunalul de Primă Instanță este sesizat la data la care articolul intră în vigoare, dar în care procedura scrisă prevăzută la articolul 52 din regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță nu a fost încheiată încă, sunt înaintate Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene. > > (4) Până la intrarea în vigoare a regulamentului său de procedură, Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene aplică mutatis mutandis regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, cu excepția dispozițiilor referitoare la judecătorul unic. ### Articolul 4 > Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu excepția articolului 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, astfel cum este prevăzută în anexa la prezenta decizie. > > Articolul 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a hotărârii președintelui Curții de Justiție prin care se ia act de constituirea legală a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene. ### Articolul 1 > Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene, denumit în continuare «Tribunalul Funcției Publice», exercită în primă instanță competențe în litigiile dintre Comunități și funcționarii acestora în temeiul articolului 236 din Tratatul CE și al articolului 152 din Tratatul CEEA, inclusiv în litigiile dintre orice organisme sau agenții și funcționarii acestora pentru care competența este atribuită Curții de Justiție. ### Articolul 2 > Tribunalul Funcției Publice este alcătuit din șapte judecători. La cererea Curții de Justiție, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să mărească numărul de judecători. > > Judecătorii sunt numiți pentru o perioadă de șase ani. Judecătorii al căror mandat se încheie pot fi numiți din nou. > > Orice post vacant este completat prin numirea unui nou judecător pe o perioadă de șase ani. ### Articolul 3 > (1) Judecătorii sunt numiți de Consiliu, hotărând în conformitate cu articolul 225a al patrulea paragraf din Tratatul CE și cu articolul 140b al patrulea paragraf din Tratatul CEEA, după consultarea comitetului prevăzut de prezentul articol. La numirea judecătorilor, Consiliul asigură o componență cât mai echilibrată a tribunalului pe criteriul geografic cât mai extins posibil dintre resortisanții statelor membre și în ceea ce privește sistemele juridice naționale reprezentate. > > (2) Orice persoană care este cetățean al Uniunii Europene și îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 225a al patrulea paragraf din Tratatul CE și la articolul 140b al patrulea paragraf din Tratatul CEEA își poate prezenta candidatura. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Curții, determină condițiile și modalitățile de depunere și de prelucrare a acestor candidaturi. > > (3) Se constituie un comitet alcătuit din șapte persoane selectate dintre foști membri ai Curții de Justiție și ai Tribunalului de Primă Instanță și dintre juriști recunoscuți pentru competențele lor. Desemnarea membrilor comitetului și normele de funcționare sunt determinate de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea președintelui Curții de Justiție. > > (4) Comitetul își dă avizul asupra caracterului corespunzător al candidaților de a exercita funcția de judecător al Tribunalului Funcției Publice. Comitetul atașează avizului său o listă de candidați care dețin cea mai potrivită experiență de nivel înalt. O astfel de listă conține numele a cel puțin de două ori mai mulți candidați față de numărul judecătorilor ce urmează a fi numiți de Consiliu. ### Articolul 4 > (1) Judecătorii aleg dintre ei președintele Tribunalului Funcției Publice pentru un mandat de trei ani. Președintele poate fi reales. > > (2) Tribunalul Funcției Publice judecă în camere formate din trei judecători. În anumite cazuri prevăzute de regulamentul său de procedură, poate delibera în adunare plenară sau într-o cameră alcătuită din cinci judecători sau un singur judecător. > > (3) Președintele Tribunalului Funcției Publice prezidează plenul și camera formată din cinci judecători. Președinții camerelor formate din trei judecători sunt desemnați în condițiile precizate la alineatul (1). În cazul în care președintelui Tribunalului Funcției Publice i se repartizează o cameră formată din trei judecători, acesta prezidează această cameră. > > (4) Competențele plenului și cvorumul necesar, precum și compunerea camerelor și repartizarea cauzelor sunt reglementate prin regulamentul de procedură. ### Articolul 5 > Articolele 2-6, 14, 15, articolul 17 primul, al doilea și al cincilea paragraf, precum și articolul 18 din Statutul Curții de Justiție se aplică Tribunalului Funcției Publice și membrilor acestuia. > > Jurământul la care se face referire la articolul 2 din Statut este depus în fața Curții de Justiție, iar hotărârile prevăzute la articolele 3, 4 și 6 sunt adoptate de Curtea de Justiție, după consultarea Tribunalului Funcției Publice. ### Articolul 6 > (1) Tribunalul Funcției Publice este sprijinit de serviciile din cadrul Curții de Justiție și Tribunalului de Primă Instanță. Președintele Curții de Justiție sau, după caz, președintele Tribunalului de Primă Instanță stabilește, de comun acord cu președintele Tribunalului Funcției Publice, condițiile în care funcționarii și ceilalți agenți de pe lângă Curtea de Justiție sau Tribunalul de Primă Instanță își aduc contribuția la funcționarea Tribunalului Funcției Publice. Anumiți funcționari sau alți agenți sunt subordonați grefierului Tribunalului Funcției Publice, sub autoritatea președintelui Tribunalului menționat. > > (2) Tribunalul Funcției Publice numește grefierul și stabilește statutul acestuia. Articolul 3 al patrulea paragraf și articolele 10, 11 și 14 din Statutul Curții de Justiție se aplică grefierului Tribunalului. ### Articolul 7 > (1) Procedura în fața Tribunalului Funcției Publice este reglementată de titlul III din Statutul Curții de Justiție, cu excepția articolelor 22 și 23. În măsura în care este necesar, procedura este completată și detaliată în regulamentul de procedură. > > (2) Dispozițiile referitoare la regimul lingvistic al Tribunalului de Primă Instanță se aplică și Tribunalului Funcției Publice. > > (3) Faza scrisă a procedurii cuprinde prezentarea cererii și a întâmpinării, cu excepția cazului în care Tribunalul Funcției Publice hotărăște că este necesar un al doilea schimb de memorii scrise. Atunci când are loc un al doilea schimb de memorii, Tribunalul Funcției Publice poate, cu acordul părților, pronunța o hotărâre fără faza orală. > > (4) În toate etapele procedurii, inclusiv în momentul depunerii cererii, Tribunalul Funcției Publice poate examina posibilitățile unei soluționări pe cale amiabilă a litigiului și poate încerca facilitarea unei asemenea soluționări. > > (5) Tribunalul Funcției Publice se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată. Sub rezerva dispozițiilor specifice din regulamentul de procedură, orice parte care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se dispune în acest sens. ### Articolul 8 > (1) Atunci când o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului Funcției Publice este depus din greșeală la grefierul Curții de Justiție sau al Tribunalului de Primă Instanță, acesta va fi transmis de îndată de grefierul respectiv grefierului Tribunalului Funcției Publice. De asemenea, atunci când o cerere sau un alt act de procedură adresat Curții de Justiție sau Tribunalului de Primă Instanță este depus din greșeală la grefierul Tribunalului Funcției Publice, acesta va fi trimis de îndată de grefierul respectiv grefierului Curții de Justiție sau celui al Tribunalului de Primă Instanță. > > (2) Atunci când Tribunalul Funcției Publice constată că nu are competența să judece o acțiune care este de competența Curții de Justiție sau a Tribunalului de Primă Instanță, Tribunalul Funcției Publice trimite cauza Curții de Justiție sau Tribunalului de Primă Instanță. De asemenea, atunci când Curtea de Justiție sau Tribunalul de Primă Instanță constată că o cauză este de competența Tribunalului Funcției Publice, instanța sesizată trimite cauza Tribunalului Funcției Publice, care nu-și mai poate declina competența. > > (3) Atunci când Tribunalul Funcției Publice și Tribunalul de Primă Instanță sunt sesizate în cauze în care se ridică aceeași chestiune de interpretare sau în care este pusă în discuție validitatea aceluiași act, Tribunalul Funcției Publice, după audierea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii de către Tribunalul de Primă Instanță. > > Atunci când Tribunalul Funcției Publice și Tribunalul de Primă Instanță sunt sesizate în cauze care au același obiect, Tribunalul Funcției Publice își declină competența, astfel încât Tribunalul de Primă Instanță să se poată pronunța în aceste cauze. ### Articolul 9 > Se poate formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță în termen de două luni de la notificarea hotărârii atacate împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice care ăun capăt procedurii și a hotărârilor acestuia care soluționează parțial litigiul în fond sau care pun capăt unui incident de procedură referitoare la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate. > > Un asemenea recurs poate fi formulat de oricare dintre părți care cade, în tot sau în parte, în pretenții. Cu toate acestea, intervenienții, alții decât statele membre și instituțiile Comunităților, pot formula recurs numai atunci când hotărârea Tribunalului Funcției Publice îi afectează în mod direct. ### Articolul 10 > (1) Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunalul Funcției Publice poate formula recurs la Tribunalul de Primă Instanță în termen de două săptămâni de la notificarea hotărârii de respingere a cererii. > > (2) Părțile la procedură pot formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice adoptate în temeiul articolului 242 sau 243 sau al articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE și al articolului 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA în termen de două luni de la notificarea acesteia. > > (3) Președintele Tribunalului de Primă Instanță poate să se pronunțe asupra recursurilor formulate în conformitate cu alineatele (1) și (2), conform unei proceduri sumare care derogă, după cum este necesar, de la unele dintre normele conținute în prezenta anexă și care va fi prevăzută de regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță. ### Articolul 11 > (1) Un recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță este limitat la chestiuni de drept. Acesta poate fi fondat pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice, pe încălcarea procedurii în fața tribunalului care aduce atingere intereselor părții în cauză, cât și pe încălcarea dreptului comunitar de către Tribunalul Funcției Publice. > > (2) Recursul nu poate privi numai cheltuielile de judecată sau partea obligată să le plătească. ### Articolul 12 > (1) Fără a aduce atingere articolelor 242 și 243 din Tratatul CE și articolelor 157 și 158 din Tratatul CEEA, recursul în fața Tribunalului de Primă Instanță nu are efect suspensiv. > > (2) În cazul unui recurs împotriva unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice, procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță constă dintr-o fază scrisă și o fază orală. În conformitate cu condițiile prevăzute de regulamentul de procedură, Tribunalul de Primă Instanță poate, după audierea părților, renunța la faza orală. ### Articolul 13 > (1) Atunci când recursul este întemeiat, Tribunalul de Primă Instanță casează hotărârea Tribunalului Funcției Publice și se pronunță el însuși asupra litigiului. Acesta retrimite cauza Tribunalului Funcției Publice spre judecare în cazul în care litigiul nu este în stare de judecată. > > (2) Atunci când cauza este retrimisă Tribunalului Funcției Publice, acesta este ținut de dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea Tribunalului de Primă Instanță.”