# Regulamentul (CE) nr. 2787/2000 al Comisiei din 15 decembrie 2000 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal ComunitarText cu relevanță pentru SEE.

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32000R2787
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** Inactiv
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32000R2787/regulament-ue-2000-2787
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32000R2787/regulament-ue-2000-2787.md
- **Subiecte:** legislație vamală, regim vamal al UE, tarif vamal comun, taxe corespunzătoare Tarifului Vamal Comun

## Articole

### Articolul 1

> Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se modifică după cum urmează:
>
> 1. În partea I titlul I capitolul 3, se adaugă următorul articol 4c: „Articolul 4c Pentru programele de testare care folosesc procedee informatice și au ca scop testarea posibilităților de simplificare, autoritățile vamale pot, în perioada strict necesară pentru realizarea programului, să renunțe la solicitarea următoarelor informații: (a) declarația prevăzută la articolul 178 alineatul (1); (b) prin derogare de la dispozițiile articolului 222 alineatul (1), datele referitoare la unele casete din Documentul Administrativ Unic care nu sunt necesare identificării mărfii și care nu reprezintă elemente pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export. Aceste informații trebuie totuși să poată fi prezentate la cerere, în cadrul unei operațiuni de control. Valoarea drepturilor de import care trebuie percepute în timpul perioadei acoperite de o derogare acordată în conformitate cu primul paragraf nu este mai mică decât cea care ar fi aplicată în absența derogării. Statele membre care doresc să se angajeze în astfel de programe vor prezenta în prealabil Comisiei toate detaliile despre programul de testare propus, inclusiv durata prevăzută. De asemenea, vor informa Comisia în legătură cu aplicarea acestuia și rezultatele. Comisia trebuie să informeze toate celelalte state membre cu privire la aceasta.”
>
> 2. La articolul 215 alineatul (1) al doilea paragraf, cifrele „(1, 4, 5 și 7)” se înlocuiesc cu „(1, 4 și 5)”.
>
> 3. La articolul 263 prima liniuță, cuvintele „articolele 406-409” se înlocuiesc cu „articolele 406, 407 și 408”.
>
> 4. În partea II, titlul din titlul II se înlocuiește cu următorul text: „STATUTUL VAMAL AL MĂRFURILOR ȘI TRANZITUL”
>
> 5. Capitolele 1 și 2 din titlul II al părții II se elimină.
>
> 6. Articolul 313 alineatul (2) se modifică după cum urmează: (a) la primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității în conformitate cu articolul 37 din Cod. Totuși, în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din Cod, mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității sunt considerate mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care s-a stabilit că ele nu au statut comunitar: — în cazul în care, atunci când este vorba de transportul aerian, sunt îmbarcate sau transbordate într-un aeroport situat pe teritoriul vamal al Comunității cu destinația spre un alt aeroport situat pe teritoriul vamal al Comunității, în măsura în care transportul este efectuat cu un titlu de transport unic întocmit într-un stat membru sau — în cazul în care, atunci când este vorba de transportul maritim, sunt transportate între porturi situate pe teritoriul vamal al Comunității pe o linie regulată autorizată, în conformitate cu articolele 313a și 313b.”; (b) al doilea paragraf se elimină.
>
> 7. Articolul 313b se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) La cererea companiei maritime care stabilește linia, autoritățile vamale ale unui stat membru pe teritoriul căruia este stabilită această companie maritimă pot autoriza crearea unei linii regulate, în acord cu celelalte state membre interesate. (2) Cererea trebuie să cuprindă următoarele informații: (a) porturile respective; (b) numele navelor afectate liniei regulate și (c) orice altă informație cerută de autoritățile vamale, în special orarele liniei regulate.”; (b) la alineatul (3), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text: „(a) care sunt stabilite în Comunitate și ale căror evidențe sunt accesibile autorităților vamale competente; (b) care nu au comis infracțiuni grave sau repetate în ceea ce privește funcționarea unei linii regulate.”; (c) la alineatul (6), ultima teză, cuvintele „conform procedurii prevăzute în alineatul (4)” se elimină și se adaugă următoarea teză: „În cazul în care se modifică informațiile prevăzute în alineatul (2) litera (a), se aplică procedura prevăzută în alineatul (4).”
>
> 8. Articolul 314 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), în teza introductivă, „în alineatul (2)” se înlocuiește cu „în articolul 314c alineatul (1)”; (b) alineatul (2) se elimină; (c) la alineatul (3), „în alineatul (2)” se înlocuiește cu „la articolul 314c alineatul (1)”; (d) alineatul (4) se suprimă.
>
> 9. După articolul 314 se introduce următorul text: „Articolul 314a Administrațiile vamale ale statelor membre își acordă reciproc asistență pentru controlul autenticității și acurateței documentelor, precum și al conformității modalităților care, potrivit dispozițiilor prezentului titlu, sunt utilizate în scopul justificării statutului comunitar al mărfurilor. Secțiunea 2 Dovada statutului comunitar Articolul 314b În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin «birou competent» autoritățile vamale competente pentru atestarea statutului comunitar al mărfurilor. Articolul 314c (1) Fără a aduce atingere mărfurilor plasate sub regimul tranzitului comunitar intern, dovada statutului comunitar al mărfurilor nu poate fi stabilită decât printr-unul din următoarele mijloace: (a) prin unul din documentele prevăzute la articolele 315-317b; (b) în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolele 319-323; (c) prin documentul de însoțire prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2719/92 al Comisiei (12); (d) prin documentul prevăzut la articolul 325; (e) prin eticheta prevăzută la articolul 462a alineatul (2); (f) prin documentul prevăzut la articolul 816, care atestă statutul comunitar al mărfurilor; (g) prin exemplarul de control T5 în sensul articolului 843. (2) Atunci când documentele sau modalitățile prevăzute în alineatul (1) sunt utilizate pentru mărfurile comunitare care sunt puse în ambalaje care nu au statut comunitar, documentul de atestare a statutului comunitar al mărfurilor poartă una dintre următoarele mențiuni: — envases N — N-emballager — N-Umschließungen — Συσκευασία Ν — N packaging — emballages N — imballagi N — N-verpakking — embalagens N — N-pakkaus — N förpackning. (3) În măsura în care se îndeplinesc condițiile de eliberare, documentele prevăzute la articolele 315-323 se pot elibera ulterior. În acest caz, ele trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni înscrise cu roșu: — Expedido a posteriori — Udstedt efterfølgende — Nachträglich ausgestellt — Εκδοθέν εκ των υστέρων — Issued retroactively — Délivré a posteriori — Rilasciato a posteriori — Achteraf afgegeven — Emitido a posteriori — Annettu jälläkäteen — Utfärdat i efterhand. Subsecțiunea 1 Document T2L
>
> 10. Articolul 315 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 315 (1) Dovada statului comunitar al mărfurilor se face prin prezentarea unui document T2L. Acest document se întocmește în conformitate cu alineatele (3)-(5). (2) Dovada statului comunitar al mărfurilor destinate sau provenind dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității unde nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE se face prin prezentarea unui document T2LF. Alineatele (3)-(5) din prezentul articol și articolele 316-324f se aplică mutatis mutandis documentului T2LF. (3) Documentul T2L se întocmește pe un formular conform cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 din modelul din anexele 31 și 32. Acest formular poate fi însoțit, dacă este cazul, de unul sau mai multe formulare suplimentare conforme cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 din modelul din anexele 33 și 34. Atunci când statele membre nu autorizează utilizarea formularelor suplimentare în cazul în care se folosește un sistem informatizat de prelucrare a declarațiilor prin imprimarea acestora din urmă, acest formular este însoțit de unul sau mai multe formulare conforme cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 din modelul de formular din anexele 31 și 32. (4) Persoana interesată aplică sigla «T2L» în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei nr. 1 din formular și sigla «T2La» în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei nr. 1 din formularele suplimentare folosite. (5) Se pot utiliza liste de încărcare, întocmite în conformitate cu modelul din anexa 45 și completate în conformitate cu anexa 44a, în locul formularelor suplimentare, ca parte descriptivă a documentului T2L.”
>
> 11. Se introduce următorul articol 315a: „Articol 315a Autoritățile vamale pot autoriza orice persoană care îndeplinește condițiile din articolul 373 să folosească drept liste de încărcare liste care nu îndeplinesc toate condițiile din anexele 44a și 45. Articolul 385 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis.”
>
> 12. Articolul 316 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 316 (1) Sub rezerva dispozițiilor din articolul 324f, documentul T2L se întocmește într-un singur exemplar. (2) Documentul T2L și, dacă este cazul, formularele suplimentare folosite sau listele de încărcare folosite sunt vizate de către biroul competent, la cererea persoanei interesate. Viza trebuie să cuprindă următoarele date care, pe cât posibil, trebuie să apară în caseta «C. Birou de plecare» a respectivelor documente: (a) în cazul documentului T2L, numele și ștampila biroului competent, semnătura unui funcționar din acest birou, data vizei și fie un număr de înregistrare, fie numărul declarației de expediere, dacă o astfel de declarație este necesară; (b) în cazul formularului suplimentar sau al listei de încărcare, numărul care apare pe documentul T2L, care trebuie aplicat fie prin intermediul unei ștampile care cuprinde numele biroului competent, fie scris de mână; în acest din urmă caz, numărul este însoțit de ștampila oficială a respectivului birou. Aceste documentele se înmânează persoanei interesate.”
>
> 13. După articolul 316 se introduce următorul text: „Subsecțiunea 2 Documente comerciale”.
>
> 14. La articolul 317, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Factura sau documentul de transport menționat în alineatul (1) trebuie să cuprindă cel puțin numele și adresa completă a expeditorului sau a persoanei interesate atunci când aceasta nu este expeditorul, numărul, natura, marcajele și numerele coletelor, descrierea mărfurilor, precum și greutatea brută în kilograme și, dacă este cazul, numerele containerelor. Persoana interesată trebuie să aplice clar pe documentul respectiv sigla «T2L», însoțită de semnătura sa olografă. (3) Factura sau documentul de transport completat corect și semnat de către persoana interesată se vizează, la cererea sa, de către biroul competent. Această viză trebuie să cuprindă numele și ștampila biroului competent, semnătura unui funcționar din acest birou, data vizei și fie un număr de înregistrare, fie numărul declarației de expediere, dacă o astfel de declarație este necesară. (4) Dacă valoarea totală a mărfurilor comunitare menționate în factură sau în documentul de transport completat și semnat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol sau cu articolul 224 nu depășește 10 000 EUR, persoana interesată este scutită de prezentarea acestui document pentru a fi vizat de către biroul competent. În acest caz, factura sau documentul de transport trebuie să cuprindă, în plus față de informațiile menționate în alineatul (2), pe cele ale biroului competent.”
>
> 15. Articolul 317a se modifică după cum urmează: (a) alineatul (2) al doilea paragraf se modifică după cum urmează: (i) litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) descrierea mărfurilor după denumirea lor comercială obișnuită care să conțină datele necesare identificării lor;”; (ii) litera (f) se înlocuiește cu următorul text: „(f) următoarele informații privind statutul mărfurilor: — sigla «C» (echivalentă cu «T2L») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat; — sigla «F» (echivalentă cu «T2LF») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat, cu destinația spre sau provenind dintr-o anumită parte a teritoriului vamal al Comunității unde nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE; — sigla «N» pentru celelalte mărfuri.”; (b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Manifestul completat corect și semnat de către compania maritimă se vizează, la cererea acesteia, de către biroul competent. Această viză trebuie să cuprindă numele și ștampila biroului competent, semnătura unui funcționar din acest birou și data andorsării.”
>
> 16. Se introduce articolul 317b: „Articolul 317b Atunci când se folosesc procedurile simplificate de tranzit comunitar prevăzute la articolele 444 și 448, dovada statutului comunitar al mărfurilor se face prin aplicarea siglei «C» (echivalentă cu «T2L») pe documentul de transport, în dreptul articolelor respective.”
>
> 17. Articolul 318 se elimină și se introduce următorul text: „Subsecțiunea 3 Alte dovezi pentru unele operațiuni”.
>
> 18. La articolul 319 alineatul (1) prima teză, „și sub rezerva dispozițiilor din articolul 314 alineatul (2)” se elimină.
>
> 19. La articolul 320, litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) în celelalte cazuri, în conformitate cu modalitățile menționate la articolele 315-319 și 321-323”.
>
> 20. La articolul 321, „articolele 315-318” se înlocuiește cu „articolele 315-317b”.
>
> 21. Articolele 323a și 324 se elimină și se introduce următoarea subsecțiune 4: „Subsecțiunea 4 Dovada statutului comunitar al mărfurilor furnizată de un expeditor desemnat Articolul 324a (1) Autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană, denumită în continuare «expeditor desemnat», care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 373 și care intenționează să justifice statutul comunitar al mărfurilor printr-un document T2L, în conformitate cu articolul 315, sau printr-unul din documentele prevăzute la articolele 317-317b, denumite în continuare «documente comerciale», să folosească aceste documente fără a fi necesar să le prezinte pentru viza biroului competent. (2) Dispozițiile articolelor 374-378 se aplică mutatis mutandis autorizației prevăzute în alineatul (1). Articolul 324b Autorizația stabilește în special: (a) biroul împuternicit cu preautentificarea, în sensul articolului 324c alineatul (1) litera (a), formularelor utilizate în scopul întocmirii documentelor respective; (b) condițiile în care expeditorul desemnat trebuie să justifice utilizarea formularelor respective; (c) categoriile sau circulația mărfurilor excluse; (d) termenul și condițiile în care expeditorul desemnat informează biroul competent cu scopul de a i se permite eventual efectuarea unui control înaintea plecării mărfurilor. Articolul 324c (1) Autorizația prevede că pe prima pagină a documentelor comerciale respective sau la rubrica «C. Birou de plecare» care se află pe prima pagină a formularelor folosite în scopul întocmirii documentului T2L și, dacă este necesar, pe prima pagină a documentului (documentelor) suplimentare: (a) se aplică în prealabil ștampila biroului prevăzut la articolul 324b litera (a) și semnătura unui funcționar din acest birou sau (b) se ștampilează de către expeditorul desemnat cu ștampila specială din metal acceptată de autoritățile vamale și în conformitate cu modelul din anexa 62. Amprenta ștampilei poate fi preimprimată pe formulare în cazul în care imprimarea se încredințează unei tipografii desemnate în acest scop. Dispozițiile articolului 401 se aplică mutatis mutandis. (2) Până în momentul expedierii mărfurilor expeditorul desemnat este obligat să completeze formularul și să-l semneze. El trebuie de asemenea să indice în rubrica «D. Control efectuat de biroul de plecare» din documentul T2L sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat numele biroului competent, data întocmirii documentului, precum și una dintre următoarele informații: — Expedidor autorizado — Godkendt afsender — Zugelassener Versender — Εγκεκριμένος αποστολέας — Authorised consignor — Expéditeur agréé — Speditore autorizzato — Toegelaten afzender — Expedidor autorizado — Hyväksytty lähettäjä — Godkänd avsändare. Articolul 324d (1) Expeditorul desemnat poate fi autorizat să nu aplice semnătura pe documentele T2L sau pe documentele comerciale utilizate, care poartă amprenta ștampilei speciale menționate în anexa 62 și care au fost întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizație poate fi acordată cu condiția ca expeditorul desemnat să fi predat, în prealabil, autorităților respective un angajament scris prin care se recunoaște ca fiind răspunzător de consecințele juridice ale întocmirii tuturor documentelor T2L sau ale documentelor comerciale care poartă amprenta ștampilei speciale. (2) Documentele T2L sau documentele comerciale întocmite conform dispozițiilor din alineatul (1) trebuie să conțină în locul semnăturii expeditorului desemnat una dintre următoarele informații: — Dispensa de firma — Fritaget for underskrift — Freistellung von der Unterschriftsleistung — Δεν απαιτείται υπογραφή — Signature waived — Dispense de signature — Dispensa dalla firma — Van ondertekening vrijgesteld — Dispensada a assinatura — Vapautettu allekirjoituksesta — Befriad från underskrift. Articolul 324e (1) Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza companiile maritime să nu întocmească manifestul care servește ca justificare a statutului comunitar al mărfurilor până în ziua următoare plecării navei și, în orice caz, înainte de sosirea navei în portul de destinație. (2) Autorizația menționată în alineatul (1) nu se acordă decât companiilor internaționale maritime care: (a) îndeplinesc condițiile din articolul 373; totuși, prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile pot să nu fie stabilite în cadrul Comunității dacă au un birou regional pe teritoriul acesteia și (b) utilizează sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informațiile între porturile de plecare și de destinație în cadrul Comunității și (c) operează un număr important de călătorii între statele membre pe itinerarii recunoscute. (3) De îndată ce a fost primită cererea, autoritățile vamale ale statului membru în care este stabilită compania maritimă notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora sunt situate porturile de plecare sau de destinație prevăzute. În cazul în care nu se primește nici o obiecție în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale acordă procedura simplificată menționată în alineatul (4). Această autorizație este valabilă în statele membre interesate și nu se aplică decât operațiilor efectuate între porturile prevăzute de respectiva autorizație. (4) Simplificarea se aplică după cum urmează: (a) manifestul din portul de plecare se transmite prin sistem electronic de schimb de date la portul de destinație; (b) compania maritimă aplică pe manifest informațiile din articolul 317a alineatul (2); (c) un exemplar tipărit pe hârtie al manifestului transmis prin sistem electronic de schimb de date se prezintă, la cerere, până în ziua lucrătoare următoare plecării navei, autorităților vamale ale portului de plecare și, în orice caz, înainte de sosirea navei în portul de destinație; (d) un exemplar tipărit pe hârtie al manifestului transmis prin schimb de date se prezintă autorităților vamale din portul de destinație. (5) Articolul 448 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis. Articolul 324f Expeditorul desemnat trebuie să întocmească o copie din fiecare document T2L sau din fiecare document comercial eliberat în conformitate cu prezenta subsecțiune. Autoritățile vamale stabilesc modalitățile conform cărora această copie este prezentată în scopul controlului și păstrată timp de cel puțin doi ani.”
>
> 22. În rubrica „Secțiunea 2 – Dispoziții particulare privind produsele de pescuit maritim și celelalte produse obținute din mare de nave” din capitolul 3 titlul II din partea II, „Secțiunea 2” se înlocuiește cu „Subsecțiunea 5”.
>
> 23. La articolul 325 alineatul (1), în teza introductivă, „prezentei secțiuni” se înlocuiește cu „prezentei subsecțiuni”.
>
> 24. Articolul 337 se elimină.
>
> 25. Capitolele 4-6a din titlul II din partea II se înlocuiesc cu următorul text: „CAPITOLUL 4 Tranzit comunitar Secțiunea 1 Dispoziții generale Articolul 340a Ce excepția situației în care există indicații contrare, dispozițiile prezentului capitol se aplică tranzitului comunitar extern și tranzitului comunitar intern. Mărfurile care prezintă riscuri crescute de fraudă sunt menționate în anexa 44c. Atunci când o dispoziție din prezentul regulament face trimitere la această anexă, măsurile referitoare la mărfurile care sunt menționate în aceasta nu se aplică decât atunci când cantitatea de aceste mărfuri depășește cantitatea minimă corespunzătoare. Anexa 44c se revizuiește cel puțin în fiecare an. Articolul 340b În sensul prezentului capitol se înțelege prin: 1. «birou de plecare»: biroul vamal unde se acceptă declarația de plasare sub regim de tranzit comunitar; 2. «birou de tranzit»: (a) biroul vamal de la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității atunci când transportul părăsește acest teritoriu în cursul unei operațiuni de tranzit via o frontieră dintre un stat membru și o țară terță alta decât o țară AELS sau (b) biroul vamal de la punctul de intrare pe teritoriul vamal al Comunității atunci când mărfurile au traversat teritoriul unei țări terțe în cursul unei operațiuni de tranzit; 3. «birou de destinație»: biroul vamal unde mărfurile plasate sub regim de tranzit comunitar trebuie prezentate pentru încheierea regimului; 4. «birou de garanție»: biroul stabilit de autoritățile vamale din fiecare stat membru unde se constituie o garanție prin garant; 5. «țară AELS»: orice țară membră AELS sau orice țară care a aderat la Convenția privind regimul de tranzit comun din 20 mai 1987. (13) Articolul 340c (1) Se plasează sub regim de tranzit comunitar intern mărfurile comunitare atunci când se expediază: (a) dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE către o altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile menționate anterior; (b) dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE către o altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care se aplică dispozițiile menționate anterior; (c) dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE către altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile menționate anterior. (2) Sub rezerva alineatului (3), mărfurile comunitare care sunt expediate dintr-un punct în altul al teritoriului vamal al Comunității, prin tranzitarea uneia sau mai multor țări din AELS în conformitate cu Convenția privind regimul de tranzit comun, se plasează sub regimul de tranzit comunitar intern. Pentru mărfurile menționate în primul paragraf, care se transportă exclusiv pe cale maritimă sau aeriană, plasarea sub regimul de tranzit comunitar intern nu este obligatorie. (3) Atunci când se exportă mărfuri comunitare către o țară AELS sau atunci când se exportă și tranzitează una sau mai multe țări din AELS, în conformitate cu Convenția privind regimul de tranzit comun, ele se plasează sub regimul de tranzit comunitar extern în următoarele condiții: (a) în cazul în care au făcut obiectul formalităților vamale de export în vederea acordării de restituiri la exportul către terțe țări în cadrul politicii agricole comune sau (b) în cazul în care provin din stocuri de intervenție și sunt supuse măsurilor de control în ceea ce privește folosirea și/sau destinația și au făcut obiectul formalităților vamale la exportul lor către terțe țări în cadrul politicii agricole comune sau (c) în cazul în care beneficiază de rambursarea sau remiterea drepturilor la import, cu condiția ca ele să fie exportate în afara teritoriul vamal al Comunității sau (d) în cazul în care, sub forma produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeași stare, ele au făcut obiectul formalităților la exportul către țări terțe ca încheiere a regimului de perfecționare activ, a sistemului cu restituire, în vederea rambursării sau remiterii drepturilor. Articolul 340d Transportul mărfurilor cărora li se aplică regimul de tranzit comunitar între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității prin teritoriul unei alte țări terțe decât o țară membră AELS se poate efectua sub regimul de tranzit comunitar în măsura în care tranzitul prin țara terță respectivă se desfășoară cu un singur document de transport întocmit într-un stat membru; în această situație, efectul regimului respectiv se suspendă pe teritoriul țării terțe. Articolul 340e (1) Regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe cale aeriană numai în cazul în care sunt încărcate sau transbordate într-un aeroport al Comunității. (2) Fără a aduce atingere articolului 91 alineatul (1) din Cod, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe cale maritimă în cazul în care sunt transportate pe o linie regulată autorizată în conformitate cu articolele 313a și 313b. Articolul 341 Dispozițiile capitolelor 1 și 2 din titlul VII din Cod și dispozițiile din prezentul titlu se aplică mutatis mutandis celorlalte impuneri în sensul articolului 91 alineatul (1) litera (a) din Cod. Articolul 342 (1) Garanția furnizată de principalul obligat este valabilă pe tot teritoriul Comunității. (2) Atunci când garanția se constituie printr-un garant, garantul trebuie să aleagă domiciliul sau să desemneze un mandatar în fiecare din statele membre. (3) Trebuie furnizată o garanție pentru a acoperi operațiunile de tranzit comunitar efectuate de către societățile de cale ferată ale statelor membre, conform unei alte proceduri decât procedura simplificată menționată la articolul 372 alineatul (1) litera (g) punctul (i). Articolul 343 Fiecare stat membru comunică Comisiei, în formatul prevăzut, lista, precum și numărul de identificare, atribuțiile, zilele și orele de funcționare a birourilor competente pentru operațiunile de tranzit comunitar. Orice modificare a acestor informații se notifică Comisiei. Comisia comunică aceste informații celorlalte state membre. Articolul 344 Caracteristicile formularelor altele decât documentul administrativ unic utilizat în cadrul regimului de tranzit comunitar sunt descrise în anexa 44b. Secțiunea 2 Funcționarea regimului Subsecțiunea 1 Garanția individuală Articolul 345 (1) Garanția individuală trebuie să acopere în totalitate valoarea datoriei vamale care ar putea apărea, calculată pe baza celor mai ridicate rate aferente mărfurilor respective în statul membru de plecare. Totuși, ratele care trebuie luate în considerare la calcularea garanției individuale nu pot fi mai mici decât o rată minimă atunci când o asemenea rată este inclusă în a cincea coloană din anexa 44c. (2) Garanția individuală prin depozit în numerar se constituie la biroul de plecare. Ea se rambursează atunci când regimul este închis. (3) Garanția individuală constituită printr-un garant poate să se bazeze pe folosirea titlurilor de garanție individuală de o valoare de 7 000 EUR, emise de garant pentru persoanele care vor să acționeze ca principal obligat. Răspunderea garantului se angajează până la valoarea de 7 000 EUR pe titlu. Articolul 346 (1) Garanția individuală prin garant trebuie să facă obiectul unui act de cauțiune în conformitate cu modelul din anexa 49. Atunci când biroul de plecare este diferit de biroul de garanție, acesta din urmă păstrează o copie a actului prin care a acceptat angajamentul garantului. Originalul este prezentat de principalul obligat biroului de plecare unde este păstrat. Dacă este necesar, acest birou poate cere traducerea în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului respectiv. (2) Atunci când dispozițiile legale, de reglementare și administrative naționale sau uzanțele necesită acest lucru, fiecare stat membru poate să subscrie actul de cauțiune prevăzut în alineatul (1) sub o formă diferită, în măsura în care el comportă efecte identice cu cele ale actului prevăzut în model. Articolul 347 (1) În cazul prevăzut la articolul 345 alineatul (3), garanția individuală trebuie să facă obiectul unui act de cauțiune în conformitate cu modelul din anexa 50. Articolul 346 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis. (2) Titlul de garanție individuală se întocmește pe un formular în conformitate cu modelul din anexa 54. Garantul indică pe titlu data limită de utilizare, care nu poate depăși termenul de un an de la întocmirea sa. (3) Garantul poate elibera titluri de garanție individuală care nu sunt valabile pentru o operațiune de tranzit comunitar cu mărfuri care figurează în lista din anexa 44c. În acest scop, garantul marchează pe titlul (titlurile) de garanție individuală pe care le eliberează, în diagonală, una dintre următoarele informații: — Validez limitada — Begrænset gyldighed — Beschränkte Geltung — Περιορισμένη ισχύς — Limited validity — Validité limitée — Validità limitata — Beperkte geldigheid — Validade limitada — Voimassa rajoitetusti — Begränsad giltighet. (4) Principalul obligat trebuie să pună la dispoziția biroului de plecare numărul de titluri de garanție individuală corespunzătoare multiplului de 7 000 EUR necesar pentru a acoperi valoarea integrală prevăzută la articolul 345 alineatul (1). Aceste titluri se păstrează la biroul de plecare. Articolul 348 (1) Biroul de garanție revocă decizia prin care a acceptat angajamentul garantului atunci când nu se mai îndeplinesc condițiile impuse la întocmire. Garantul poate de asemenea să rezilieze angajamentul în orice moment. (2) Revocarea sau rezilierea intră în vigoare în a șaisprezecea zi de la notificarea sa, după caz, garantului sau biroului de garanție. De la data de intrare în vigoare a revocării sau rezilierii, titlurile de garanție individuală emise anterior nu se mai pot utiliza pentru plasarea mărfurilor sub regim de tranzit comunitar. (3) Revocarea sau rezilierea și data de intrare în vigoare se notifică imediat Comisiei de statul membru de care aparține biroul de garanție. Comisia informează celelalte state cu privire la aceasta. Subsecțiunea 2 Mijloace de transport și declarații Articolul 349 (1) Nu pot face obiectul aceleiași declarații de tranzit decât mărfurile încărcate sau care trebuie încărcate într-un mijloc de transport unic și destinate a fi transportate din același birou de plecare spre același birou de destinație. În scopul aplicării prezentului articol, se consideră ca alcătuind un mijloc de transport unic, cu condiția ca mărfurile transportate să fie expediate împreună: (a) un vehicul rutier însoțit de remorcă (remorci) sau semiremorcă (semiremorci); (b) o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri; (c) navele care formează un singur convoi; (d) containerele încărcate pe un mijloc de transport unic în sensul prezentului articol. (2) Se poate folosi un mijloc de transport unic pentru încărcarea mărfurilor la mai multe birouri de plecare și pentru descărcarea la mai multe birouri de destinație. Articolul 350 Se pot utiliza liste de încărcare întocmite în conformitate cu anexa 44a și cu modelul din anexa 45 în locul formularelor suplimentare, ca parte descriptivă a declarației de tranzit din care fac parte integrantă. Articolul 351 În cazul transporturilor care cuprind atât mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar extern, cât și mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar intern, formularul de declarație de tranzit care poartă sigla «T» este însoțit: (a) fie de formulare suplimentare care poartă siglele «T1a», «T2a» sau «T2Fa»; (b) fie de liste de încărcare care poartă siglele «T1», «T2» sau «T2F». Articolul 352 În cazul în care sigla «T1», «T2» sau «T2F» nu a fost aplicată în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei nr. 1 din declarația de tranzit, sau atunci când, în cazul transporturilor care cuprind atât mărfuri plasate sub regim de tranzit comunitar intern, cât și mărfuri plasate sub regim de tranzit comunitar extern, dispozițiile articolului 351 nu au fost respectate, se consideră că mărfurile au fost puse sub regimul de tranzit comunitar extern. Totuși, pentru aplicarea drepturilor de export sau a măsurilor prevăzute pentru export în cadrul politicii comerciale comune, se consideră că aceste mărfuri circulă sub regimul de tranzit comunitar intern. Articolul 353 (1) Prin derogare de la articolul 222 alineatul (1), declarația de tranzit prin procedeu informatic prevăzută la articolul 4a alineatul (1) litera (a) este conformă cu structura și indicațiile din anexa 37a. (2) Autoritățile vamale pot admite, în condițiile și modalitățile pe care le stabilesc și în conformitate cu principiile prevăzute de reglementarea vamală, utilizarea unei liste de încărcare ca parte descriptivă a declarației de tranzit prin procedeu informatic. Articolul 354 Autoritățile vamale pot admite, în condițiile și modalitățile pe care le stabilesc și în conformitate cu principiile prevăzute de reglementarea vamală, ca declarația de tranzit sau unele din elementele sale să fie depuse sub formă de disc sau bandă magnetică sau prin intermediul unui schimb de informații prin mijloace similare, dacă este cazul, sub formă codificată. Subsecțiunea 3 Formalități care trebuie îndeplinite la biroul de plecare Articolul 355 (1) Mărfurile plasate sub regimul de tranzit comunitar trebuie să fie transportate la biroul de destinație pe o rută justificată din punct de vedere economic. (2) Fără a aduce atingere articolului 387, pentru mărfurile care figurează pe lista din anexa 44c sau atunci când autoritățile vamale sau principalul obligat consideră necesar, biroul de plecare stabilește un itinerar obligatoriu, indicând cel puțin în caseta 44 din declarația de tranzit statele membre pe care le traversează, ținând seama de elementele pe care principalul obligat le comunică. Articolul 356 (1) Biroul de plecare stabilește data limită la care mărfurile trebuie să fie prezentate biroului de destinație luând în considerare traseul care trebuie urmat, dispozițiile de reglementare a transportului și alte reglementări aplicabile și, dacă este cazul, elementele comunicate de principalul obligat. (2) Termenul stabilit de biroul de plecare este obligatoriu pentru autoritățile vamale ale statelor membre pe al căror teritoriu se intră în timpul unei operațiuni de tranzit comunitar și nu poate fi modificat de către aceste autorități. (3) Atunci când mărfurile se prezintă la biroul de destinație după expirarea termenului stabilit de către biroul de plecare iar nerespectarea termenului se datorează unor circumstanțe temeinic justificate și acceptate de biroul de destinație și nu sunt imputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul prevăzut. Articolul 357 (1) Fără a aduce atingere alineatului (4), acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care trebuie plasate sub regimul de tranzit comunitar este condiționată de sigilarea lor. (2) Se sigilează: (a) spațiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport a fost desemnat pe baza altor reglementări sau recunoscut de către biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare; (b) fiecare colet, în celelalte cazuri. Sigiliile trebuie să prezinte caracteristicile care figurează în anexa 46a. (3) Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca adecvate pentru sigilare cu condiția ca: (a) sigiliile să poată fi aplicate în mod simplu și eficient; (b) să fie realizate astfel încât mărfurile să nu poată fi extrase sau introduse fără a lăsa urme vizibile de intervenție sau fără violarea sigiliilor; (c) să nu cuprindă spații secrete în care să poată fi ascunse mărfurile; (d) spațiile rezervate pentru încărcătură să fie ușor accesibile pentru verificarea de către autoritățile vamale. Orice vehicul rutier, remorcă, semiremorcă sau container desemnat pentru transportul de mărfuri care trebuie să poarte un sigiliu vamal în conformitate cu dispozițiile unui acord internațional la care Comunitatea este parte contractantă este considerat adecvat pentru sigilare. (4) Biroul de plecare poate acorda scutirea de obligația de sigilare atunci când, luând în considerare alte eventuale măsuri de identificare, descrierea mărfurilor în declarația de tranzit sau în documentele suplimentare permite identificarea lor. Se consideră că descrierea mărfurilor poate permite identificarea lor atunci când este suficient de detaliată pentru a permite recunoașterea cu ușurință a cantității și naturii lor. Atunci când acordă scutirea de obligația de sigilare, biroul de plecare indică în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare» din declarația de tranzit, la rubrica referitoare la «Sigilii aplicate», una dintre următoarele informații: — Dispensa — Fritaget — Befreiung — Απαλλαγή — Waiver — Dispense — Dispensa — Vrijstelling — Dispensa — Vapautettu — Befrielse. Articolul 358 (1) Atunci când declarația de tranzit este prelucrată la biroul de plecare cu sisteme informatice, exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit se înlocuiesc cu documentul de însoțire de tranzit ale cărui model și conținut se află în anexa 45a. (2) Documentul de însoțire de tranzit este, dacă este cazul, însoțit de o listă de articole ale căror model și conținut figurează în anexa 45b sau de o listă de încărcare. Aceste liste fac parte integrantă din documentul de însoțire de tranzit. (3) În cazul prevăzut în alineatul (1), biroul de plecare păstrează declarația de tranzit și acordă liberul de vamă predând documentul de însoțire de tranzit principalului obligat. (4) Cu ajutorul unei autorizații, documentul de însoțire de tranzit poate fi întocmit prin sistemul informatic al principalului obligat. (5) Atunci când dispozițiile prezentului titlu fac trimitere la exemplarele declarației de tranzit care însoțesc transportul, aceste dispoziții se aplică, mutatis mutandis, documentului de însoțire de tranzit. Subsecțiunea 4 Formalități de îndeplinit în cursul transportului Articolul 359 (1) Transportul de mărfuri plasate sub regimul de tranzit comunitar se efectuează cu exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit restituite principalului obligat de către biroul de plecare. Transportul, precum și exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit se prezintă fiecărui birou de tranzit. (2) Transportatorul prezintă un aviz de tranzit, întocmit pe un formular în conformitate cu modelul din anexa 46, fiecărui birou de tranzit, care îl păstrează. (3) Atunci când transportul se efectuează printr-un alt birou de tranzit decât cel care figurează pe exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit, acest birou de tranzit trimite imediat avizul de tranzit biroului de tranzit prevăzut inițial. Articolul 360 (1) Transportatorul este obligat să adnoteze exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit și să le prezinte împreună cu transportul autorităților vamale din statul membru pe teritoriul căruia se află mijlocul de transport în următoarele cazuri: (a) în caz de schimbare a itinerarului obligatoriu, atunci când se aplică dispozițiile articolului 355 alineatul (2); (b) în caz de rupere a sigiliului în cursul transportului din motive independente de voința transportatorului; (c) în caz de transbordare a mărfurilor pe un alt mijloc de transport; această transbordare trebuie să aibă loc sub supravegherea autorităților vamale, dar acestea pot să o autorizeze și fără această supraveghere; (d) în caz de pericol iminent care necesită descărcarea imediată, parțială sau totală, a mijlocului de transport; (e) cu ocazia oricărui eveniment, incident sau accident care poate avea influență asupra respectării obligațiilor principalului obligat sau transportator. (2) În cazul în care consideră că operațiunea de tranzit comunitar poate continua normal, și după ce au luat, dacă este cazul, măsurile necesare, autoritățile vamale vizează exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit. Subsecțiunea 5 Formalitățile de îndeplinit la biroul de destinație Articolul 361 (1) Mărfurile și exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit sunt prezentate biroului de destinație. (2) Biroul de destinație înregistrează exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit, menționează pe ele data de sosire și le adnotează în funcție de controlul efectuat. (3) La cererea principalului obligat, pentru a fi folosit ca dovadă la încheierea regimului în conformitate cu articolul 365 alineatul (2), biroul de destinație vizează un exemplar nr. 5 suplimentar și o copie a exemplarului nr. 5 a declarației de tranzit pe care indică una dintre următoarele informații: — Prueba alternativa — Alternativt bevis — Alternativnachweis — Εναλλακτική απόδειξη — Alternative proof — Preuve alternative — Prova alternativa — Alternatief bewijs — Prova alternativa — Vaihtoehtoinen todiste — Alternativt bevis. (4) Operațiunea de tranzit se poate încheia într-un alt birou decât cel prevăzut în declarația de tranzit. Acest birou devine astfel biroul de destinație. Atunci când noul birou de destinație aparține unui stat membru diferit de cel de care aparține biroul prevăzut inițial, noul birou de destinație trebuie să înscrie în caseta «I. Control efectuat de biroul de destinație» din exemplarul nr. 5 al declarației de tranzit, în plus față de mențiunile obișnuite ale biroului de destinație, una dintre următoarele informații: — Diferencias: mercancías presentadas en la oficina (nombre y país) — Forskelle: det sted, hvor varerne blev frembudt (navn og land) — Unstimmigkeiten: Stelle, bei der die Gestellung erfolgte (Name und Land) — Διαφορές: εμπορεύματα προσκομισθέντα στο τελωνείο (Όνομα και χώρα) — Differences: office where goods were presented (name and country) — Différences: marchandises présentées au bureau (nom et pays) — Differenze: ufficio al quale sono state presentate le merci (nome e paese) — Verschillen: kantoor waar de goederen zijn aangebracht (naam en land) — Diferenças: mercadorias apresentadas na estãncia (nome e país) — Muutos: toimipaikka, jossa tavarat esitetty (nimi ja maa) — Avvikelse: varorna uppvisade för kontor (namn, land). Articolul 362 (1) Biroul de destinație eliberează o adeverință la cererea persoanei care prezintă exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit. (2) Formularul pe care e întocmită adeverința trebuie să fie conform cu modelul din anexa 47. În lipsa acestuia, adeverința poate fi întocmită după modelul care figurează în partea de jos a părții verso din exemplarul nr. 5 al declarației de tranzit. (3) Adeverința trebuie să fie completată în prealabil de persoana interesată. Ea poate conține, în afară de cadrul rezervat biroului de destinație, alte indicații privind transportul. Adeverința nu poate servi drept probă la încheierea regimului în sensul articolului 365 alineatul (2). Articolul 363 Autoritățile vamale ale statului membru de destinație trimit de îndată exemplarul nr. 5 al declarației de tranzit autorităților vamale ale statului membru de plecare într-un termen de o lună cel mult de la încheierea regimului. Articolul 364 Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu crearea birourilor centralizatoare responsabile de centralizarea primirii și transmiterii documentelor, cu tipul de documente respective și cu competențele atribuite acestor birouri. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. Subsecțiunea 6 Controlul încheierii regimului Articolul 365 (1) În cazul în care exemplarul 5 din declarația de tranzit nu este restituit autorităților vamale ale statului membru de plecare în termen de două luni de la data acceptării declarației de tranzit, aceste autorități informează principalul obligat cu privire la aceasta solicitându-i să aducă dovada încheierii regimului. (2) Dovada menționată în alineatul (1) poate fi adusă, la cererea autorităților vamale, prin prezentarea unui document certificat de autoritățile vamale ale statului membru de destinație, care să cuprindă identificarea mărfurilor respective și să stabilească faptul că ele au fost prezentate biroului de destinație sau, în cazul aplicării articolului 406, destinatarului desemnat. (3) Regimul de tranzit comunitar este de asemenea considerat ca încheiat dacă principalul obligat prezintă, la cererea autorităților vamale, un document vamal de plasare sub o destinație vamală dintr-o țară terță sau copia acestuia sau fotocopia care să cuprindă identificarea mărfurilor respective. Copia sau fotocopia acestui document trebuie să fie certificată ca fiind conformă fie de organismul care a vizat documentul original, fie de serviciile oficiale ale țării terțe interesate, fie de serviciile oficiale ale unui stat membru. Articolul 366 (1) Atunci când, în termen de patru luni de la data de acceptare a declarației de tranzit, autoritățile vamale ale statului membru de plecare nu dispun de dovada de încheiere a regimului, ele inițiază imediat o procedură de cercetare cu scopul de a colecta informațiile necesare încheierii regimului sau, în lipsa acestora, de a stabili condițiile de apariție a datoriei vamale, de a identifica debitorul și a determina autoritățile competente să facă înscrierea în evidența contabilă. Această procedură este inițiată imediat dacă autoritățile vamale sunt informate din timp că regimul nu a fost încheiat sau când ele au îndoieli în legătură cu aceasta. (2) Procedura de cercetare este inițiată de asemenea în cazul în care se constată ulterior că dovada de încheiere a regimului a fost falsificată și că folosirea acestei proceduri este necesară pentru a atinge obiectivele din alineatul (1). (3) Pentru a iniția o procedură de cercetare, autoritățile vamale ale statului membru de plecare adresează o cerere însoțită de toate informațiile necesare autorităților vamale din statul membru de destinație. (4) Autoritățile vamale din statul membru de destinație și, dacă este cazul, birourile de tranzit care sunt solicitate să intervină în cadrul unei proceduri de cercetare răspund imediat cererii. (5) Atunci când procedura de cercetare permite stabilirea faptului că regimul a fost încheiat corect, autoritățile vamale ale statului de plecare informează de îndată principalul obligat în legătură cu aceasta, precum și, dacă este cazul, autoritățile vamale care ar fi inițiat o acțiune de recuperare a datoriei vamale în conformitate cu articolele 217-232 din Cod. Subsecțiunea 7 Dispoziții suplimentare aplicabile în caz de schimb de date referitoare la tranzit între autoritățile vamale prin intermediul tehnologiei informației și al rețelelor informatice Articolul 367 (1) Fără a aduce atingere împrejurărilor speciale și dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar care, dacă este cazul, se aplică mutatis mutandis, schimburile de informații între autoritățile vamale menționate în prezenta subsecțiune se efectuează prin intermediul utilizării tehnologiei informației și al rețelelor informatice. (2) Dispozițiile din prezenta subsecțiune nu se aplică procedurilor simplificate destinate unor moduri de transport prevăzute la articolul 372 alineatul (1) litera (g). Articolul 368 (1) În plus față de cerințele de securitate menționate la articolul 4a alineatul (2), autoritățile vamale stabilesc și mențin modalitățile de securitate corespunzătoare referitoare la funcționarea eficientă, fiabilă și sigură a sistemului complet de tranzit. (2) Pentru a garanta nivelul de securitate menționat anterior, fiecare introducere, modificare și ștergere a datelor se înregistrează indicând scopul acestei prelucrări, momentul precis și persoana care a efectuat prelucrarea. În plus față de aceasta, datele originale sau orice dată care a făcut obiectul acestei prelucrări se păstrează pe o perioadă de cel puțin trei ani calendaristici de la sfârșitul anului la care se referă aceste date sau pe o perioadă mai lungă dacă acest lucru este prevăzut de alte dispoziții. (3) Autoritățile vamale controlează periodic securitatea. (4) Autoritățile vamale respective se informează reciproc în legătură cu orice bănuială de violare a securității. Articolul 369 Biroul de plecare informează biroul de destinație declarat în legătură cu operațiunea de tranzit comunitar, la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, printr-un mesaj «aviz anticipat de sosire». Acest mesaj este întocmit pe baza datelor, dacă este cazul, rectificate, care sunt incluse în declarația de tranzit, și trebuie completat corect. El este conform cu structura și caracteristicile stabilite de comun acord de autoritățile vamale. Articolul 370 (1) Biroul de destinație păstrează documentul de însoțire de tranzit, informează biroul de plecare de sosirea mărfurilor, chiar în ziua prezentării lor la biroul de destinație, prin mesajul «aviz de sosire». Acest mesaj nu poate servi drept dovadă a încheierii regimului în sensul articolului 365 alineatul (2). (2) Ce excepția unor situații temeinic justificate, biroul de destinație comunică mesajul «rezultatele controlului» biroului de plecare, până în ziua lucrătoare următoare zilei în care mărfurile sunt prezentate biroului de destinație. (3) Mesajele care trebuie folosite sunt conforme cu structura și caracteristicile stabilite de comun acord de autoritățile vamale. Articolul 371 Verificarea mărfurilor se face în special pe baza mesajului «aviz anticipat de sosire» primit de la biroul de plecare. Secțiunea 3 Simplificări Subsecțiunea 1 Dispoziții generale în domeniul simplificărilor Articolul 372 (1) La cererea principalului obligat sau a destinatarului, după caz, autoritățile vamale pot autoriza următoarele simplificări: (a) utilizarea unei garanții globale sau a unei scutiri de garanție; (b) utilizarea listelor de încărcare speciale; (c) utilizarea sigiliilor cu un model special; (d) scutirea de efectuare a unui itinerar obligatoriu; (e) statutul de expeditor desemnat; (f) statutul de destinatar desemnat; (g) aplicarea de proceduri simplificate caracteristice transporturilor de mărfuri: (i) pe calea ferată sau în containere mari; (ii) pe calea aerului; (iii) pe cale maritimă; (iv) prin conducte; (h) aplicarea altor proceduri simplificate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) din Cod. (2) Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în prezenta secțiune sau în autorizație, atunci când se acordă simplificările prevăzute în alineatul (1) literele (a), (b) și (g), ele se aplică în toate statele membre. Atunci când se acordă simplificările prevăzute în alineatul (1) literele (c), (d) și (e), ele nu se aplică decât operațiunilor de tranzit comunitar care încep în statul membru în care a fost acordată autorizația. Atunci când se acordă simplificarea prevăzută în alineatul (1) litera (f), ea nu se aplică decât în statul membru în care a fost acordată autorizația. Articolul 373 (1) Autorizația prevăzută la articolul 372 alineatul (1) nu se acordă decât persoanelor care: (a) sunt stabilite în Comunitate; totuși, autorizația de utilizare a unei garanții globale nu poate fi acordată decât persoanelor stabilite în statul membru în care s-a constituit garanția; (b) recurg frecvent la regimul de tranzit comunitar sau ale căror autorități vamale știu că ele sunt în măsură să îndeplinească obligațiile legate de acest regim sau, atunci când este vorba de simplificarea prevăzută la articolul 372 alineatul (1) litera (f), primesc frecvent mărfuri plasate sub regimul de tranzit comunitar și (c) nu au comis infracțiuni grave sau repetate împotriva legislației vamale sau fiscale. (2) Pentru a garanta gestionarea corectă a simplificărilor, autorizația nu se acordă decât în cazul în care: (a) autoritățile vamale pot asigura supravegherea și controlul regimului vamal fără a fi necesară crearea unui dispozitiv administrativ disproporționat în raport cu nevoile persoanelor respective și (b) persoanele păstrează evidențe care permit autorităților să efectueze un control eficient. Articolul 374 (1) Cererea de autorizare a folosirii simplificărilor, denumită în continuare «cerere», se întocmește în scris. Ea este datată și semnată. (2) Cererea trebuie să cuprindă elemente care să permită autorităților vamale să se asigure de respectarea condițiilor de acordare a simplificărilor solicitate. Articolul 375 (1) Cererea se depune la autoritățile vamale ale statului membru în care este stabilit solicitantul. (2) Autorizația este eliberată sau cererea este respinsă în termen de cel mult trei luni de la data primirii cererii de către autoritățile vamale. Articolul 376 (1) Originalul datat și semnat al autorizației și una sau mai multe copii sunt înmânate titularului. (2) Autorizația precizează condițiile în care se folosesc simplificările și stabilește modalitățile de funcționare și control. Ea intră în vigoare la data eliberării. (3) În cazul simplificărilor prevăzute la articolul 372 alineatul (1) literele (c), (d) și (g), se prezintă autorizația la orice solicitare a biroului de plecare. Articolul 377 (1) Titularul autorizației este obligat să informeze autoritățile vamale despre orice eveniment intervenit după acordarea autorizației și care poate avea impact asupra menținerii sale sau a conținutului. (2) Data intrării în vigoare trebuie indicată pe decizia de revocare sau de modificare a autorizației. Articolul 378 (1) Autoritățile vamale păstrează cererile și documentele anexate acestora, precum și o copie a autorizațiilor eliberate. (2) În cazul în care o cerere este respinsă sau o autorizație este anulată sau revocată, cererea și, după caz, decizia de anulare a cererii sau de anulare sau de revocare și diferitele documente care sunt anexate se păstrează timp de cel puțin trei ani de la încheierea anului calendaristic în care a fost respinsă cererea sau autorizația a fost anulată sau revocată. Subsecțiunea 2 Garanția globală și dispensa de garanție Articolul 379 (1) Principalul obligat folosește garanția globală sau dispensa de garanție în limita unei valori de referință. (2) Valoarea de referință corespunde valorii datoriei vamale care ar putea apărea cu privire la mărfurile plasate de principalul obligat sub regimul de tranzit comunitar pe o perioadă de cel puțin o săptămână. Aceasta este stabilită de biroul de garanție împreună cu partea interesată pe baza datelor referitoare la mărfurile transportate în trecut și a unei estimări a volumului operațiunilor de tranzit comunitar care trebuie efectuate, care rezultă în special din documentația comercială și contabilă a părții interesate. Pentru stabilirea valorii de referință se iau în calcul ratele cele mai ridicate aferente mărfurilor în statul membru al biroului de garanție. (3) Biroul de garanție efectuează o verificare anuală a valorii de referință, în special în funcție de informațiile obținute de la biroul (birourile) de plecare și, dacă este cazul, modifică această valoare. (4) Principalul obligat se asigură că valoarea angajată, ținând seama de operațiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu depășește valoarea de referință. Principalul obligat trebuie să informeze biroul de garanție atunci când valoarea de referință se dovedește insuficientă pentru a acoperi operațiile de tranzit comunitar. Articolul 380 (1) Valoarea care trebuie acoperită prin garanția globală este egală cu valoarea de referință prevăzută la articolul 379. (2) Valoarea garanției globale poate fi redusă: (a) la 50 % din valoarea de referință când principalul obligat demonstrează că are o situație financiară sigură și că are o experiență suficientă în utilizarea regimului de tranzit comunitar; (b) la 30 % din valoarea de referință când principalul obligat demonstrează că are o situație financiară sigură, că are o experiență suficientă în utilizarea regimului de tranzit comunitar și că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale. (3) Se poate acorda o dispensă de garanție atunci când principalul obligat demonstrează că respectă regulile de fiabilitate menționate în alineatul (2) litera (b), că are controlul operațiilor de transport și că are o bună capacitate financiară, suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile. (4) În vederea aplicării alineatelor (2) și (3), statele membre iau în considerare criteriile enunțate în anexa 46b. Articolul 381 (1) În cazul mărfurilor prevăzute în anexa 44c, pentru a fi autorizat să furnizeze o garanție globală, principalul obligat trebuie să demonstreze, în afară de faptul că îndeplinește condițiile din articolul 373, că beneficiază de o situație financiară sigură, că posedă o experiență suficientă în utilizarea regimului de tranzit comunitar și fie că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale, fie că are controlul operațiilor de transport. (2) Valoarea garanției globale prevăzute în alineatul (1) poate fi redusă: (a) la 50 % din valoarea de referință atunci când principalul obligat demonstrează că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale și că are controlul operațiilor de transport; (b) la 30 % din valoarea de referință atunci când principalul obligat demonstrează că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale, că are controlul operațiilor de transport și că are o bună capacitate financiară, suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile. (3) În vederea aplicării alineatelor (1) și (2), autoritățile vamale iau în considerare criteriile enunțate în anexa 46b. (4) Modalitățile de aplicare referitoare la interdicția temporară de utilizare a garanției globale cu o valoare redusă sau a garanției globale prevăzute la articolul 94 alineatele (6) și (7) din Cod figurează în anexa 47a. Articolul 382 Garanția globală se constituie de un garant. Ea trebuie să facă obiectul unui act de cauțiune în conformitate cu modelul din anexa 48. Dispozițiile articolului 346 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis. Articolul 383 (1) Pe baza autorizației, autoritățile vamale eliberează principalului obligat unul sau mai multe certificate de garanție globală sau de dispensă de garanție, denumite în continuare certificate, întocmite pe un formular în conformitate cu modelul din anexa 51 sau din anexa 51a, după caz, și completat în conformitate cu anexa 51b, care îi permit să facă dovada fie a unei garanții globale, fie a unei dispense de garanție. (2) Certificatul trebuie să fie prezentat biroului de plecare. Declarația de tranzit trebuie să facă trimitere la certificat. (3) Durata de valabilitate a unui certificat este limitată la doi ani. Această durată poate totuși beneficia de o singură prelungire din partea biroului de garanție, prelungire care nu va depăși doi ani. Articolul 384 (1) Articolul 348 alineatele (1) și (2) primul paragraf se aplică mutatis mutandis revocării și rezilierii garanției globale. (2) Începând cu data de intrare în vigoare a revocării autorizației de garanție globală sau de dispensă de garanție de către autoritățile vamale sau a revocării deciziei prin care biroul de garanție a acceptat angajamentul garantului sau a rezilierii angajamentului de către garant, certificatele emise anterior nu mai pot fi folosite pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit comunitar și trebuie să fie restituite imediat biroului de garanție de către principalul obligat. (3) Fiecare stat membru comunică Comisiei elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite. Comisia informează celelalte state cu privire la aceasta. (4) Alineatul (3) se aplică de asemenea certificatelor care au fost declarate furate, pierdute sau falsificate. Subsecțiunea 3 Listele speciale de încărcare Articolul 385 (1) Autoritățile vamale pot autoriza principalul obligat să utilizeze, ca liste de încărcare, liste care nu îndeplinesc toate condițiile din anexele 44a și 45. Utilizarea acestor liste nu este autorizată decât dacă acestea: (a) sunt întocmite de întreprinderi ale căror evidențe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor; (b) sunt concepute și completate astfel încât să poată fi folosite fără dificultate de autoritățile vamale; (c) menționează, pentru fiecare articol, informațiile solicitate în conformitate cu anexa 44a. (2) Se poate de asemenea autoriza folosirea, ca liste de încărcare prevăzute în alineatul (1), de liste descriptive care sunt întocmite în scopul îndeplinirii formalităților de expediere/export, chiar dacă aceste liste sunt întocmite de întreprinderi ale căror evidențe nu se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. (3) Întreprinderile ale căror evidențe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor și care, în conformitate cu alineatele (1) și (2), sunt deja autorizate să folosească liste de un tip special, pot fi autorizate să folosească și aceste liste pentru operațiile de tranzit comunitar referitoare la un singur fel de mărfuri, în măsura în care această facilitate este necesară ținând seama de programele informatice ale respectivelor întreprinderi. Subsecțiunea 4 Utilizarea sigiliilor speciale Articolul 386 (1) Autoritățile vamale pot autoriza principalul obligat să folosească sigilii speciale pentru mijloacele de transport sau colete, cu condiția ca aceste sigilii să fie acceptate de autoritățile vamale ca îndeplinind caracteristicile menționate în anexa 46a. (2) Principalul obligat indică în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare» din declarația de tranzit, de la rubrica «Sigilii aplicate», felul, numărul și mărcile de sigilii aplicate. El aplică sigiliile până la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri. Subsecțiunea 5 Scutirea de itinerar obligatoriu Articolul 387 (1) Autoritățile vamale pot acorda o scutire de itinerar obligatoriu principalului obligat care ia măsuri care să permită autorităților vamale să se asigure în orice moment de locul unde se găsește transportul. (2) Titularul acestei scutiri înscrie în caseta 44 din declarația de tranzit una dintre următoarele informații: — Dispensa de itinerario obligatorio — fritaget for bindende transportrute — Befreiung von der verbindlichen Beförderungsroute — Απαλλαγή από την υποχρέωση τήρησης συγκεκριμένης διαδρομής — Prescribed itinerary waived — Dispense d'itinéraire contraignant — Dispensa dall'itinerario vincolante — Geen verplichte route — Dispensa de itinerário vinculativo — Vapautettu sitovan kuljetusreitin noudattamisesta — Befrielse från bindande färdväg.”
>
> 26. În partea II titlul II, rubrica „Capitolul 7 – Simplificări”, rubrica „Secțiunea 1 – Procedură simplificată de eliberare a documentului folosit pentru stabilirea caracterului comunitar al mărfurilor”, articolele 389-396, rubrica „Secțiunea 2 – Simplificarea formalităților de tranzit care trebuie să se desfășoare la birourile de plecare și destinație” și articolul 397 se elimină.
>
> 27. În partea II titlul II, rubrica „Subsecțiunea 1 – Formalități de la biroul de plecare” și articolele 398-404 se înlocuiesc cu următorul text: „Subsecțiunea 6 Statutul expeditorului desemnat Articolul 398 Statutul de expeditor desemnat se poate acorda oricărei persoane care intenționează să desfășoare operațiuni de tranzit comunitar fără a prezenta biroului de plecare mărfurile și declarația de tranzit cu privire la respectivele mărfuri. Această simplificare nu se acordă decât persoanelor care beneficiază de o garanție globală sau de o dispensă de garanție. Articolul 399 Autorizația stabilește în special: (a) biroul sau birourile de plecare competente pentru operațiunile de tranzit comunitar care trebuie desfășurate; (b) termenul și modalitățile prin care expeditorul desemnat informează biroul de plecare în legătură cu operațiunile de tranzit comunitar care trebuie desfășurate pentru a-i permite să poată efectua un eventual control înainte de plecarea mărfurilor; (c) măsurile de identificare care urmează a fi luate; în acest scop, autoritățile vamale pot solicita ca mijloacele de transport sau coletele să poarte sigilii speciale, acceptate de autoritățile vamale ca îndeplinind caracteristicile din anexa 46a și aplicate de expeditorul desemnat; (d) categoriile sau circulația mărfurilor excluse. Articolul 400 (1) Autorizația stipulează că rubrica «C. Biroul de plecare» din formularele de declarație de tranzit trebuie: (a) ștampilată în prealabil cu ștampila biroului de plecare și semnată de un funcționar al acelui birou sau (b) ștampilată de către expeditorul desemnat cu ștampila specială de metal, acceptată de autoritățile vamale și în conformitate cu modelul din anexa 62; amprenta acestei ștampile poate fi preimprimată pe formulare atunci când imprimarea se încredințează unei tipografii desemnate în acest scop. Expeditorul desemnat este obligat să completeze această casetă indicând data expedierii mărfurilor și să aloce un număr declarației în conformitate cu reglementările stabilite în acest sens în autorizație. (2) Autoritățile vamale pot impune folosirea de formulare care să aibă un semn distinctiv drept mijloc de identificare. Articolul 401 (1) Expeditorul desemnat este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea ștampilelor speciale sau a formularelor pe care este aplicată ștampila biroului de plecare sau o ștampilă specială. El informează autoritățile vamale în legătură cu măsurile de securitate aplicate în conformitate cu primul paragraf. (2) În cazul în care o persoană folosește în mod abuziv formularele ștampilate anterior cu ștampila biroului de plecare sau cu ștampila specială, expeditorul desemnat este obligat, fără a aduce atingere procedurilor penale, la plata drepturilor și a altor impunri devenite exigibile într-un anumit stat membru și aferente mărfurilor transportate însoțite de aceste formulare, cu excepția cazului în care poate face dovada în fața autorităților vamale care l-au desemnat că a luat măsurile prevăzute în alineatul (1). Articolul 402 (1) Expeditorul desemnat completează până în momentul expedierii mărfurilor declarația de tranzit în care indică, dacă este cazul, în caseta 44 itinerarul obligatoriu stabilit în conformitate cu articolul 355 alineatul (2) și, în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare», termenul stabilit în conformitate cu articolul 356 pentru prezentarea mărfurilor la biroul de destinație, măsurile de identificare aplicate, precum și una dintre următoarele informații: — Expedidor autorizado — Godkendt afsender — Zugelassener Versender — Εγκεκριμένος αποστολέας — Authorised consignor — Expéditeur agréé — Speditore autorizzato — Toegelaten afzender — Expedidor autorizado — Hyväksytty lähettäjä — Godkänd avsändare. (2) Atunci când autoritățile vamale ale statului membru de plecare efectuează controlul la plecarea unei expedieri, ele aplică viza în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare» a declarației de tranzit. (3) După expediere, exemplarul nr. 1 al declarației de tranzit se trimite imediat biroului de plecare. Autoritățile vamale pot stabili în autorizație ca exemplarul nr. 1 să fie trimis autorităților vamale ale statului membru de plecare de îndată ce se întocmește declarația de tranzit. Celelalte exemplare însoțesc mărfurile. Articolul 403 (1) Expeditorul desemnat poate fi autorizat să nu semneze declarațiile de tranzit ștampilate cu ștampila specială prevăzută în anexa 62 și întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizație se poate acorda cu condiția ca expeditorul desemnat să fi trimis în prealabil autorităților vamale un angajament scris prin care se recunoaște principalul obligat în legătură cu toate operațiunile de tranzit comunitar efectuate prin declarații de tranzit care poartă ștampila specială. (2) Declarațiile de tranzit întocmite în conformitate cu dispozițiile din alineatul (1) trebuie să conțină, în caseta rezervată semnăturii principalului obligat, una dintre următoarele informații: — Dispensa de firma — Fritaget for underskrift — Freistellung von der Unterschriftsleistung — Δεν απαιτείται υπογραφή — Signature waived — Dispense de signature — Dispensa dalla firma — Van ondertekening vrijgesteld — Dispensada a assinatura — Vapautettu allekirjoituksesta — Befriad från underskrift. Articolul 404 (1) Atunci când declarația de tranzit se depune la un birou de plecare care aplică dispozițiile din subsecțiunea 7 din secțiunea 2, o persoană poate primi statutul de expeditor desemnat în cazul în care îndeplinește nu numai condițiile din articolele 373 și 398, dar își prezintă de asemenea declarația de tranzit și comunică cu autoritățile vamale prin procedee informatice. (2) Expeditorul desemnat prezintă o declarație de tranzit biroului de plecare înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri. (3) Autorizația stabilește în special termenul la care expeditorul desemnat prezintă o declarație de tranzit pentru ca autoritățile vamale să poată efectua un eventual control înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.”
>
> 28. Articolul 405 se elimină.
>
> 29. În partea II titlul II, rubrica „Subsecțiunea 2 – Formalități la biroul de destinație” și articolele 406-408 se înlocuiesc cu următorul text: „Subsecțiunea 7 Statutul de destinatar desemnat Articolul 406 (1) Se poate acorda statutul de destinatar desemnat oricărei persoane care intenționează să primească la adresa sa sau în alte locuri determinate mărfuri plasate sub regimul de tranzit comunitar fără ca aceste mărfuri sau exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit să fie prezentate biroului de destinație. (2) Principalul obligat și-a îndeplinit obligațiile care-i revin în conformitate cu dispozițiile articolului 96 alineatul (1) litera (a) din Cod și regimul de tranzit comunitar a luat sfârșit de îndată ce, în termenul prevăzut, exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit care au însoțit transportul, precum și mărfurile intacte, sunt livrate destinatarului desemnat la adresa ori în locurile specificate în autorizație, cu respectarea măsurilor de identificare. (3) Pentru fiecare transport care este livrat în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatul (2), destinatarul desemnat eliberează, la cererea transportatorului, adeverința prevăzută la articolul 362, care se aplică mutatis mutandis. Articolul 407 (1) Autorizația stabilește în special: (a) biroul sau birourile de destinație competente pentru mărfurile pe care le primește destinatarul desemnat; (b) termenul și modalitățile în care destinatarul desemnat informează biroul de destinație în legătură cu sosirea mărfurilor, pentru a-i permite să poată efectua un eventual control la sosirea mărfurilor; (c) categoriile sau circulația mărfurilor excluse. (2) Autoritățile vamale stabilesc în autorizație dacă destinatarul desemnat poate dispune de mărfuri încă de la sosirea lor fără intervenția biroului de destinație. Articolul 408 (1) Pentru mărfurile care sosesc la adresa ori în locurile specificate în autorizație, destinatarul desemnat este obligat: (a) să informeze de îndată biroul de destinație, în conformitate cu modalitățile specificate în autorizație, cu privire la eventualele excedente, lipsuri, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii distruse; (b) să trimită neîntârziat biroului de destinație exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit care au însoțit aceste mărfuri, specificând data sosirii, precum și starea sigiliilor eventual aplicate. (2) Biroul de destinație face adnotările prevăzute la articolul 361 pe exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit.”
>
> 30. Articolul 409, rubrica „Subsecțiunea 3 – Alte dispoziții” și articolele 410 și 411 se elimină.
>
> 31. Rubrica „Secțiunea 3 – Simplificarea formalităților pentru mărfurile transportate pe calea ferată” se înlocuiește cu următorul text: „Subsecțiunea 8 Proceduri simplificate pentru mărfurile transportate pe calea ferată sau în containere mari”.
>
> 32. Rubrica „Subsecțiunea 1 – Dispoziții generale privind transportul pe calea ferată” se înlocuiește cu următorul text: „A. Dispoziții generale privind transportul pe calea ferată”.
>
> 33. Articolul 412 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 412 Articolul 359 nu se aplică transporturilor de mărfuri pe calea ferată.”
>
> 34. Articolul 414 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 414 Scrisoarea de transport CIM este echivalentă cu declarația de tranzit comunitar.”
>
> 35. La articolul 416, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Societatea de cale ferată care acceptă mărfurile pentru transport însoțite de o scrisoare de transport CIM echivalentă cu o declarație de tranzit comunitar devine principalul obligat pentru această operațiune.”
>
> 36. Articolul 419 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (2) primul paragraf literele (b) și (c), cuvintele „articolul 311 litera (c)” se înlocuiesc cu „articolul 340c alineatul (1)”; (b) la alineatul (4) prima teză și la alineatul (5) al doilea paragraf, cuvintele „articolul 311 litera (a)” se înlocuiesc cu „articolul 340c alineatul (2)”.
>
> 37. După articolul 425, rubrica „Subsecțiunea 2 – Dispoziții privind mărfurile transportate în containere mari” se înlocuiește cu următorul text: „B. Dispoziții privind mărfurile transportate în containere mari”.
>
> 38. Articolul 428 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 428 Buletinul de transfer TR folosit de către întreprinderea de transport este echivalent cu declarația de tranzit comunitară.”
>
> 39. La articolul 429 alineatul (3), în teza introductivă, „declarații sau documente T1 sau T2” se înlocuiește cu „declarații de tranzit comunitar”.
>
> 40. Articolul 434 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (2) primul paragraf literele (b) și (c) și la alineatul (3) literele (b) și (c), cuvintele „articolul 311 litera (c)” se înlocuiesc cu „articolul 340c alineatul (1)”; (b) la alineatul (6) prima teză și la alineatul (7) al doilea paragraf, cuvintele „articolul 311 litera (a)” se înlocuiesc cu „articolul 340c alineatul (2)”.
>
> 41. La articolul 435, cuvintele „articolul 349” se înlocuiesc cu „articolul 357”.
>
> 42. După articolul 440, rubrica „Subsecțiunea 3 – Alte dispoziții” se înlocuiește cu următorul text: „C. Alte dispoziții”.
>
> 43. La articolul 441 alineatul (1), „articolele 341 alineatul (2) al doilea paragraf, 342-344” se înlocuiește cu „articolele 350 și 385”.
>
> 44. După articolul 441, rubrica „Subsecțiunea 4 – Domeniul de aplicare al procedurilor normale și al procedurilor simplificate” se înlocuiește cu următorul text: „D. Domeniul de aplicare al procedurilor normale și al procedurilor simplificate”.
>
> 45. La articolul 442 alineatul (1), cuvintele „la articolele 341-380” se înlocuiesc cu „la articolele 344-362, 367-371 și 385”.
>
> 46. Se introduce următorul articol 442a: „Articolul 442a (1) Atunci când scutirea de prezentare a declarației de tranzit comunitar la biroul de plecare se aplică mărfurilor care urmează a fi expediate cu scrisoare de transport CIM sau cu un buletin de transfer TR, în conformitate cu dispozițiile din articolele 413-442, autoritățile vamale stabilesc măsurile necesare pentru a garanta că exemplarele 1, 2 și 3 din scrisoarea de transport CIM sau exemplarele 1, 2, 3A și 3B din buletinul de transfer poartă, după caz, sigla «T1», «T2» sau «T2F». (2) Atunci când mărfurile transportate în conformitate cu dispozițiile din articolele 413-442 sunt pentru un destinatar desemnat, autoritățile vamale pot prevedea ca, prin derogare de la articolul 406 alineatul (2) și de la articolul 408 alineatul (1) litera (b), exemplarele 2 și 3 ale scrisorii de transport CIM sau exemplarele 1, 2 și 3A ale buletinului de transfer TR să fie trimise direct biroului de destinație de către societatea de căi ferate sau de întreprinderea de transport.”
>
> 47. Rubrica „Capitolul 8 – Dispoziții speciale aplicabile anumitor moduri de transport” se elimină și rubrica „Secțiunea 1 – Transportul pe calea aerului” se înlocuiește cu următorul text: „Subsecțiunea 9 Proceduri simplificate pentru transportul pe calea aerului”.
>
> 48. Articolul 443 se elimină.
>
> 49. Articolele 444 și 445 se înlocuiesc cu următorul text: „Articolul 444 (1) O companie aeriană poate fi autorizată să folosească manifestul aerian ca declarație de tranzit, cu condiția ca el să fie corespunzător modelului din apendicele 3 din anexa 9 la Convenția privind aviația civilă internațională (procedură simplificată – nivelul 1). Forma manifestului, precum și aeroportul de plecare și de destinație al operațiunilor de tranzit comunitar se precizează în autorizație. O copie certificată conformă a autorizației se comunică de compania aeriană autorităților vamale din fiecare aeroport în cauză. (2) În cazul în care transportul se referă atât la mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar extern, cât și la mărfuri care trebuie plasate sub regimul de tranzit comunitar intern prevăzut la articolul 340c alineatul (1), aceste mărfuri se trec pe manifeste separate. (3) Manifestul trebuie să aibă o mențiune datată și semnată de către compania aeriană, care să-l identifice: — prin sigla «T1» atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern; — cu sigla «T2F», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar intern prevăzut la articolul 340c alineatul (1). (4) Manifestul conține de asemenea următoarele informații: (a) numele companiei aeriene care transportă mărfurile; (b) numărul zborului; (c) data zborului; (d) numele aeroportului de încărcare (aeroportul de plecare) și de descărcare (aeroportul de destinație). El indică, de asemenea, pentru fiecare transport: (a) numărul scrisorii de transport aerian; (b) numărul de colete; (c) descrierea mărfurilor în funcție de denumirea comercială obișnuită care să includă datele necesare identificării lor; (d) greutatea brută. În caz de grupare a mărfurilor, descrierea lor se înlocuiește, dacă este cazul, cu indicația «Consolidare», eventual într-o formă prescurtată. În acest caz, scrisorile de transport aerian care se referă la transporturile trecute pe manifest trebuie să conțină descrierea mărfurilor în funcție de denumirea comercială obișnuită care să includă datele necesare identificării lor. (5) Manifestul trebuie să fie prezentat în cel puțin două exemplare autorităților vamale de pe aeroportul de plecare, care păstrează un exemplar. (6) Un exemplar din manifest trebuie prezentat autorităților vamale de pe aeroportul de destinație. (7) Autoritățile vamale de pe fiecare aeroport de destinație transmit lunar către autoritățile vamale ale fiecărui aeroport de plecare, după autentificare, lista întocmită de companiile aeriene cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Descrierea fiecărui manifest din această listă cuprinde următoarele informații: (a) numărul de referință al manifestului; (b) sigla de identificare ca declarație de tranzit în conformitate cu alineatul (3); (c) numele (eventual abreviat) al companiei aeriene care a transportat mărfurile; (d) numărul zborului; (e) data zborului. Autorizația poate de asemenea prevedea ca liniile aeriene să transmită chiar ele informațiile prevăzute în primul paragraf. În situația în care se constată nereguli în legătură cu informațiile conținute de manifestele care apar pe lista respectivă, autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație informează autoritățile de pe aeroportul de plecare, precum și autoritățile care au eliberat autorizația, referindu-se în special la scrisorile de transport aerian pentru mărfurile care fac obiectul constatării respective. Articolul 445 (1) O companie aeriană poate fi autorizată să folosească un manifest transmis printr-un sistem de schimb electronic de date ca declarație de tranzit dacă operează un număr important de zboruri între statele membre (procedură simplificată – nivelul 2). Prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile aeriene pot să nu fie stabilite în Comunitate dacă posedă un birou regional pe teritoriul acesteia. (2) De îndată ce primesc cererea de autorizare, autoritățile vamale notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora se află aeroporturile de plecare și de destinație conectate prin sisteme de schimb electronic de date. În cazul în care nu se primesc obiecțiuni în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale eliberează autorizația. Această autorizație este valabilă în toate statele membre respective și se aplică numai operațiunilor de tranzit comunitar dintre aeroporturile menționate în această autorizație. (3) În scopul simplificării, manifestul întocmit la aeroportul de plecare se transmite prin sistem de schimb electronic de date aeroportului de destinație. Compania aeriană indică pe manifest, în dreptul articolelor respective: (a) sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern; (b) sigla «TF», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1); (c) sigla «TD», pentru mărfurile care sunt deja plasate sub un regim de tranzit sau care sunt transportate în cadrul regimului de perfecționare activă, al antrepozitului vamal sau al admiterii temporare. În asemenea cazuri, compania aeriană aplică de asemenea sigla «TD» pe scrisoarea de transport aerian corespunzătoare, precum și o trimitere la procedura urmată, numărul de referință, data și biroul care a emis documentul de tranzit sau de transfer; (d) sigla «C» (echivalentă cu «T2L») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat; (e) sigla «X» pentru mărfurile comunitare destinate exportului care nu sunt plasate sub regim de tranzit. Manifestul trebuie de asemenea să conțină indicațiile prevăzute la articolul 444 alineatul (4). (4) Se consideră că regimul de tranzit comunitar a fost încheiat de îndată ce manifestul transmis prin sistemul de schimb electronic de date este disponibil pentru autoritățile vamale ale aeroportului de destinație și mărfurile le-au fost prezentate. Evidențele ținute de compania aeriană trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în alineatul (3) al doilea paragraf. Autoritățile vamale ale aeroportului de destinație transmit, dacă este cazul, detaliile manifestelor primite prin sistemul de schimb electronic de date autorităților vamale ale aeroportului de plecare pentru a fi verificate. (5) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 365 și 366 și 450a-450d, precum și titlului VII din Cod, se fac următoarele notificări: (a) compania aeriană notifică autorităților vamale orice infracțiune sau neregulă; (b) autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice infracțiune sau neregulă autorităților vamale de pe aeroportul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.”
>
> 50. După articolul 445, cuvintele „Secțiunea 2 – Transportul pe cale maritimă” se înlocuiesc cu următorul text: „Subsecțiunea 10 Proceduri simplificate de transport pe cale maritimă”.
>
> 51. Articolele 446-448 se înlocuiesc cu următorul text: „Articolul 446 Atunci când se aplică articolele 447 și 448 nu trebuie constituită o garanție. Articolul 447 (1) O companie maritimă poate fi autorizată să utilizeze ca declarație de tranzit manifestul maritim privind mărfurile (procedură simplificată – nivelul 1). Forma manifestului, precum și portul de plecare și de destinație al operațiunilor de tranzit comunitar, se precizează în autorizație. O copie certificată conformă cu autorizația se comunică de compania maritimă autorităților vamale din fiecare port în cauză. (2) În cazul în care transportul se referă atât la mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar extern, cât și la mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 340c alineatul (1), aceste mărfuri se înscriu în manifeste separate. (3) Manifestul trebuie să aibă o mențiune datată și semnată de către compania aeriană, care să-l identifice: — prin sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern; — cu sigla «T2F», atunci când mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1). (4) Manifestul conține de asemenea următoarele informații: (a) numele și adresa completă a companiei maritime care transportă mărfurile; (b) identitatea navei; (c) locul de încărcare; (d) locul de descărcare. El indică de asemenea pentru fiecare transport: (a) trimiterea la conosamentul maritim; (b) numărul, felul, mărcile și numerele coletelor; (c) descrierea mărfurilor în funcție de denumirea comercială obișnuită care să includă datele necesare identificării lor; (d) greutatea brută în kilograme; (e) dacă este necesar, numerele containerelor. (5) Manifestul trebuie să fie prezentat în cel puțin două exemplare autorităților vamale din portul de plecare, care păstrează un exemplar. (6) Un exemplar din manifest trebuie prezentat autorităților vamale din portul de destinație. (7) Autoritățile vamale din fiecare port de destinație transmit lunar către autoritățile vamale ale fiecărui port de plecare, după autentificare, o listă întocmită de companiile maritime cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Descrierea din fiecare manifest din această listă cuprinde următoarele informații: (a) numărul de referință al manifestului; (b) sigla de identificare ca declarație de tranzit în conformitate cu alineatul (3); (c) numele (eventual abreviat) al companiei maritime care a transportat mărfurile; (d) data transportului maritim. Autorizația poate de asemenea prevedea ca respectivele companii maritime să transmită chiar ele informațiile prevăzute în primul paragraf. În situația în care se constată nereguli în legătură cu informațiile conținute de manifestele care apar pe lista respectivă, autoritățile vamale din portul de destinație informează autoritățile din portul de plecare în legătură cu aceasta, precum și autoritatea care a eliberat autorizația, referindu-se în special la conosamentele maritime pentru mărfurile care fac obiectul constatării respective. Articolul 448 (1) O companie maritimă poate fi autorizată să folosească un manifest unic ca declarație de tranzit dacă operează un număr important de călătorii regulate între statele membre (procedură simplificată – nivelul 2). Prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile maritime pot să nu fie stabilite în Comunitate dacă posedă un birou regional pe teritoriul acesteia. (2) De îndată ce primesc cererea de autorizare, autoritățile vamale notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora se află porturile de plecare și de destinație prevăzute. În cazul în care nu se primesc obiecțiuni în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale eliberează autorizația. Această autorizație este valabilă în toate statele membre respective și se aplică numai operațiunilor de tranzit comunitar dintre porturile menționate în această autorizație. (3) În scopul simplificării, compania maritimă poate folosi un singur manifest pentru toate mărfurile transportate; în acest caz, ea indică pe manifest, în dreptul articolelor respective: (a) sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern; (b) sigla «TF», atunci când mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1); (c) sigla «TD», pentru mărfurile care sunt deja plasate sub un regim de tranzit sau care sunt transportate în cadrul regimului de perfecționare activă, al antrepozitului vamal sau al admiterii temporare; în asemenea cazuri, compania maritimă aplică de asemenea sigla «TD» pe conosament sau pe orice alt document comercial corespunzător, precum și o trimitere la procedura urmată, numărul de referință, data și biroul care a întocmit documentul de tranzit sau de transfer; (d) sigla «C» (echivalentă cu «T2L») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat; (e) sigla «X» pentru mărfurile comunitare destinate exportului care nu sunt plasate sub regim de tranzit. Manifestul trebuie de asemenea să conțină indicațiile prevăzute la articolul 447 alineatul (4). (4) Se consideră că regimul de tranzit comunitar a fost încheiat odată cu prezentarea manifestului și a mărfurilor autorităților vamale ale portului de destinație. Documentele păstrate de compania maritimă în conformitate cu articolul 373 alineatul (2) litera (b) trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în alineatul (3) primul paragraf. Autoritățile vamale ale portului de destinație transmit, dacă este cazul, detaliile manifestelor autorităților vamale ale portului de plecare, pentru a fi verificate. (5) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 365 și 366 și 450a-450d, precum și titlului VII din Cod, se fac următoarele notificări: (a) compania maritimă notifică autorităților vamale orice infracțiune sau neregulă; (b) autoritățile vamale din portul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice infracțiune sau neregulă autorităților vamale din portul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.”
>
> 52. După articolul 448, rubrica „Secțiunea 3 – Transporturile prin conducte” se înlocuiește cu următorul text: „Subsecțiunea 11 Procedură simplificată pentru transporturile prin conducte”.
>
> 53. După articolul 450, se introduce următoarea secțiune 4: „Secțiunea 4 Datoria vamală și recuperarea Articolul 450a Termenul prevăzut la articolul 215 alineatul (1) a treia liniuță din Cod este de zece luni de la data acceptării declarației de tranzit. Articolul 450b (1) Atunci când după inițierea unei acțiuni de recuperare a celorlalte impuneri, dovada locului unde s-au produs actele care au determinat apariția datoriei vamale se prezintă, prin orice mijloace, autorităților vamale stabilite în conformitate cu articolul 215 din Cod, denumite în continuare «autorități solicitante», ele adresează imediat autorităților vamale competente pentru acest loc denumite în continuare «autorități solicitate» toate documentele utile, inclusiv o copie certificată conformă a elementelor de dovadă. Autoritățile solicitate confirmă primirea precizând dacă sunt competente pentru recuperare. În absența unui răspuns în termen de trei luni, autoritățile solicitante reiau imediat acțiunea de recuperare pe care o inițiaseră. (2) În cazul în care autoritățile solicitate sunt competente, ele inițiază, dacă este cazul, după expirarea termenului de trei luni prevăzut în alineatul precedent și după o informare imediată a autorităților solicitante, o nouă acțiune de recuperare a celorlalte impuneri. Orice procedură neîndeplinită de recuperare a celorlalte impuneri inițiată de autoritățile solicitante se suspendă de îndată ce autoritățile solicitate le informează în legătură cu decizia lor de a demara recuperarea. De îndată ce dovada de recuperare este furnizată de autoritățile solicitate, autoritățile solicitante fie rambursează celelalte impuneri deja percepute, fie anulează acțiunea de recuperare a acestor impuneri în conformitate cu dispozițiile în vigoare. Articolul 450c (1) În cazul în care regimul nu s-a încheiat, autoritățile vamale stabilite în conformitate cu articolul 215 din Cod trebuie să facă următoarele notificări: (a) în termen de douăsprezece luni de la data acceptării declarației de tranzit, ele notifică garantului neîncheierea regimului; (b) în termen de trei ani de la data acceptării declarației de tranzit, ele notifică garantului că este obligat sau va fi obligat să plătească sumele cu care este dator în legătură cu operațiunea de tranzit comunitar respectivă; această notificare trebuie să precizeze numărul și data declarației, numele biroului de plecare, numele principalului obligat și valoarea sumelor respective. (2) Garantul este eliberat de obligațiile sale atunci când una sau cealaltă notificare prevăzută în alineatul (1) nu a fost efectuată în termenul prevăzut. (3) În cazul în care una sau cealaltă notificare a fost trimisă, garantul este informat în legătură cu recuperarea datoriei vamale sau cu încheierea regimului. Articolul 450d Statele membre își acordă asistență reciprocă în scopul de a stabili autoritățile competente pentru recuperare. Acestea informează biroul de plecare și biroul de garanție despre toate cazurile de apariție a unei datorii vamale în legătură cu declarațiile de tranzit comunitar care au fost acceptate de biroul de plecare, precum și despre acțiunile inițiate pentru recuperarea de la debitor.”
>
> 54. La articolul 454 alineatul (3) primul paragraf, cuvintele „articolul 455 alineatul (1)” se înlocuiesc cu „articolul 455 alineatul (2)”.
>
> 55. La articolul 455 alineatul (2), cuvintele „articolul 11 alineatul (2) din Convenția TIR” se înlocuiesc cu „articolul 11 alineatul (3) din Convenția TIR”.
>
> 56. La articolul 457b alineatul (1) prima teză, cuvintele „de articolul 362” se înlocuiesc cu „de anexa 44c”.
>
> 57. După articolul 462, se introduce următorul capitol 10a: „Capitolul 10a Procedură aplicabilă mărfurilor trimise prin poștă Articolul 462a (1) Atunci când, în conformitate cu articolul 91 alineatul (2) litera (f) din Cod, transportul mărfurilor necomunitare de la un punct la altul de pe teritoriul vamal al Comunității se efectuează prin poștă (inclusiv colete poștale), autoritățile vamale ale statului membru de expediere sunt obligate să aplice sau să dispună să se aplice pe ambalajele și pe documentele de transport o etichetă conformă cu modelul din anexa 42. (2) Atunci când transportul mărfurilor comunitare cu destinația spre sau provenind dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității unde nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE se efectuează prin poștă (inclusiv colete poștale), autoritățile vamale ale statului membru de expediere sunt obligate să aplice sau să dispună să se aplice pe ambalajele și pe documentele de transport o etichetă conformă cu modelul din anexa 42b.”
>
> 58. La anexa 35, nota (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)Nu se solicită în nici un caz utilizatorilor să completeze aceste casete pentru tranzit pe exemplarul nr. 5.”
>
> 59. Anexa 37 se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.
>
> 60. Anexa 37a se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.
>
> 61. Anexa 37b se elimină.
>
> 62. Anexa 37c se înlocuiește cu textul din anexa III la prezentul regulament.
>
> 63. Anexa 38 se modifică în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament.
>
> 64. Se introduce anexa 44a, al cărei text este inclus în anexa V la prezentul regulament.
>
> 65. Se introduce anexa 44b, al cărei text este inclus în anexa VI la prezentul regulament.
>
> 66. Se introduce anexa 44c, al cărei text este inclus în anexa VII la prezentul regulament.
>
> 67. Anexa 45a se modifică în conformitate cu anexa VIII la prezentul regulament.
>
> 68. Anexa 45b se modifică în conformitate cu anexa IX la prezentul regulament.
>
> 69. Anexa 46 se înlocuiește cu textul din anexa X la prezentul regulament.
>
> 70. Se introduce anexa 46a, al cărei text este inclus în anexa XI la prezentul regulament.
>
> 71. Se introduce anexa 46b, al cărei text este inclus în anexa XII la prezentul regulament.
>
> 72. Anexa 47 se înlocuiește cu textul din anexa XIII la prezentul regulament.
>
> 73. Se introduce anexa 47a, al cărei text este inclus în anexa XIV la prezentul regulament.
>
> 74. Anexele 48, 49 și 50 se înlocuiesc respectiv cu textele din anexele XV, XVI și XVII la prezentul regulament.
>
> 75. Anexa 51 se înlocuiește cu textul din anexa XVIII la prezentul regulament.
>
> 76. Se introduce anexa 51a, al cărei text este inclus în anexa XIX la prezentul regulament.
>
> 77. Se introduce anexa 51b, al cărei text este inclus în anexa XX la prezentul regulament.
>
> 78. Anexa 52 se elimină.
>
> 79. Anexa 54 se înlocuiește cu textul din anexa XXI la prezentul regulament.
>
> 80. Anexele 55 și 57 se elimină.
>
> 81. La anexa 77, ratele standard de rentabilitate „75,19”, „76,92”, „64,52” de la numerele de ordine 15, 37 și 38, coloana 5, se înlocuiesc respectiv cu ratele standard de rentabilitate „78,74”, „78,74” și „67,11”.

### Articolul 314b

> În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin «birou competent» autoritățile vamale competente pentru atestarea statutului comunitar al mărfurilor.

### Articolul 314c

> (1) Fără a aduce atingere mărfurilor plasate sub regimul tranzitului comunitar intern, dovada statutului comunitar al mărfurilor nu poate fi stabilită decât printr-unul din următoarele mijloace:
>
> (a) prin unul din documentele prevăzute la articolele 315-317b;
>
> (b) în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolele 319-323;
>
> (c) prin documentul de însoțire prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2719/92 al Comisiei (12);
>
> (d) prin documentul prevăzut la articolul 325;
>
> (e) prin eticheta prevăzută la articolul 462a alineatul (2);
>
> (f) prin documentul prevăzut la articolul 816, care atestă statutul comunitar al mărfurilor;
>
> (g) prin exemplarul de control T5 în sensul articolului 843.
>
> (2) Atunci când documentele sau modalitățile prevăzute în alineatul (1) sunt utilizate pentru mărfurile comunitare care sunt puse în ambalaje care nu au statut comunitar, documentul de atestare a statutului comunitar al mărfurilor poartă una dintre următoarele mențiuni:
>
> — envases N
>
> — N-emballager
>
> — N-Umschließungen
>
> — Συσκευασία Ν
>
> — N packaging
>
> — emballages N
>
> — imballagi N
>
> — N-verpakking
>
> — embalagens N
>
> — N-pakkaus
>
> — N förpackning.
>
> (3) În măsura în care se îndeplinesc condițiile de eliberare, documentele prevăzute la articolele 315-323 se pot elibera ulterior. În acest caz, ele trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni înscrise cu roșu:
>
> — Expedido a posteriori
>
> — Udstedt efterfølgende
>
> — Nachträglich ausgestellt
>
> — Εκδοθέν εκ των υστέρων
>
> — Issued retroactively
>
> — Délivré a posteriori
>
> — Rilasciato a posteriori
>
> — Achteraf afgegeven
>
> — Emitido a posteriori
>
> — Annettu jälläkäteen
>
> — Utfärdat i efterhand.
>
> Subsecțiunea 1
>
> Document T2L

### Articolul 324a

> (1) Autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană, denumită în continuare «expeditor desemnat», care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 373 și care intenționează să justifice statutul comunitar al mărfurilor printr-un document T2L, în conformitate cu articolul 315, sau printr-unul din documentele prevăzute la articolele 317-317b, denumite în continuare «documente comerciale», să folosească aceste documente fără a fi necesar să le prezinte pentru viza biroului competent.
>
> (2) Dispozițiile articolelor 374-378 se aplică mutatis mutandis autorizației prevăzute în alineatul (1).

### Articolul 324b

> Autorizația stabilește în special:
>
> (a) biroul împuternicit cu preautentificarea, în sensul articolului 324c alineatul (1) litera (a), formularelor utilizate în scopul întocmirii documentelor respective;
>
> (b) condițiile în care expeditorul desemnat trebuie să justifice utilizarea formularelor respective;
>
> (c) categoriile sau circulația mărfurilor excluse;
>
> (d) termenul și condițiile în care expeditorul desemnat informează biroul competent cu scopul de a i se permite eventual efectuarea unui control înaintea plecării mărfurilor.

### Articolul 324c

> (1) Autorizația prevede că pe prima pagină a documentelor comerciale respective sau la rubrica «C. Birou de plecare» care se află pe prima pagină a formularelor folosite în scopul întocmirii documentului T2L și, dacă este necesar, pe prima pagină a documentului (documentelor) suplimentare:
>
> (a) se aplică în prealabil ștampila biroului prevăzut la articolul 324b litera (a) și semnătura unui funcționar din acest birou sau
>
> (b) se ștampilează de către expeditorul desemnat cu ștampila specială din metal acceptată de autoritățile vamale și în conformitate cu modelul din anexa 62. Amprenta ștampilei poate fi preimprimată pe formulare în cazul în care imprimarea se încredințează unei tipografii desemnate în acest scop.
>
> Dispozițiile articolului 401 se aplică mutatis mutandis.
>
> (2) Până în momentul expedierii mărfurilor expeditorul desemnat este obligat să completeze formularul și să-l semneze. El trebuie de asemenea să indice în rubrica «D. Control efectuat de biroul de plecare» din documentul T2L sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat numele biroului competent, data întocmirii documentului, precum și una dintre următoarele informații:
>
> — Expedidor autorizado
>
> — Godkendt afsender
>
> — Zugelassener Versender
>
> — Εγκεκριμένος αποστολέας
>
> — Authorised consignor
>
> — Expéditeur agréé
>
> — Speditore autorizzato
>
> — Toegelaten afzender
>
> — Expedidor autorizado
>
> — Hyväksytty lähettäjä
>
> — Godkänd avsändare.

### Articolul 324d

> (1) Expeditorul desemnat poate fi autorizat să nu aplice semnătura pe documentele T2L sau pe documentele comerciale utilizate, care poartă amprenta ștampilei speciale menționate în anexa 62 și care au fost întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizație poate fi acordată cu condiția ca expeditorul desemnat să fi predat, în prealabil, autorităților respective un angajament scris prin care se recunoaște ca fiind răspunzător de consecințele juridice ale întocmirii tuturor documentelor T2L sau ale documentelor comerciale care poartă amprenta ștampilei speciale.
>
> (2) Documentele T2L sau documentele comerciale întocmite conform dispozițiilor din alineatul (1) trebuie să conțină în locul semnăturii expeditorului desemnat una dintre următoarele informații:
>
> — Dispensa de firma
>
> — Fritaget for underskrift
>
> — Freistellung von der Unterschriftsleistung
>
> — Δεν απαιτείται υπογραφή
>
> — Signature waived
>
> — Dispense de signature
>
> — Dispensa dalla firma
>
> — Van ondertekening vrijgesteld
>
> — Dispensada a assinatura
>
> — Vapautettu allekirjoituksesta
>
> — Befriad från underskrift.

### Articolul 324e

> (1) Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza companiile maritime să nu întocmească manifestul care servește ca justificare a statutului comunitar al mărfurilor până în ziua următoare plecării navei și, în orice caz, înainte de sosirea navei în portul de destinație.
>
> (2) Autorizația menționată în alineatul (1) nu se acordă decât companiilor internaționale maritime care:
>
> (a) îndeplinesc condițiile din articolul 373; totuși, prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile pot să nu fie stabilite în cadrul Comunității dacă au un birou regional pe teritoriul acesteia și
>
> (b) utilizează sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informațiile între porturile de plecare și de destinație în cadrul Comunității și
>
> (c) operează un număr important de călătorii între statele membre pe itinerarii recunoscute.
>
> (3) De îndată ce a fost primită cererea, autoritățile vamale ale statului membru în care este stabilită compania maritimă notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora sunt situate porturile de plecare sau de destinație prevăzute.
>
> În cazul în care nu se primește nici o obiecție în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale acordă procedura simplificată menționată în alineatul (4).
>
> Această autorizație este valabilă în statele membre interesate și nu se aplică decât operațiilor efectuate între porturile prevăzute de respectiva autorizație.
>
> (4) Simplificarea se aplică după cum urmează:
>
> (a) manifestul din portul de plecare se transmite prin sistem electronic de schimb de date la portul de destinație;
>
> (b) compania maritimă aplică pe manifest informațiile din articolul 317a alineatul (2);
>
> (c) un exemplar tipărit pe hârtie al manifestului transmis prin sistem electronic de schimb de date se prezintă, la cerere, până în ziua lucrătoare următoare plecării navei, autorităților vamale ale portului de plecare și, în orice caz, înainte de sosirea navei în portul de destinație;
>
> (d) un exemplar tipărit pe hârtie al manifestului transmis prin schimb de date se prezintă autorităților vamale din portul de destinație.
>
> (5) Articolul 448 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis.

### Articolul 324f

> Expeditorul desemnat trebuie să întocmească o copie din fiecare document T2L sau din fiecare document comercial eliberat în conformitate cu prezenta subsecțiune. Autoritățile vamale stabilesc modalitățile conform cărora această copie este prezentată în scopul controlului și păstrată timp de cel puțin doi ani.”

### Articolul 340a

> Ce excepția situației în care există indicații contrare, dispozițiile prezentului capitol se aplică tranzitului comunitar extern și tranzitului comunitar intern.
>
> Mărfurile care prezintă riscuri crescute de fraudă sunt menționate în anexa 44c. Atunci când o dispoziție din prezentul regulament face trimitere la această anexă, măsurile referitoare la mărfurile care sunt menționate în aceasta nu se aplică decât atunci când cantitatea de aceste mărfuri depășește cantitatea minimă corespunzătoare. Anexa 44c se revizuiește cel puțin în fiecare an.

### Articolul 340b

> În sensul prezentului capitol se înțelege prin:
>
> 1. «birou de plecare»: biroul vamal unde se acceptă declarația de plasare sub regim de tranzit comunitar;
>
> 2. «birou de tranzit»:
>
> (a) biroul vamal de la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității atunci când transportul părăsește acest teritoriu în cursul unei operațiuni de tranzit via o frontieră dintre un stat membru și o țară terță alta decât o țară AELS sau
>
> (b) biroul vamal de la punctul de intrare pe teritoriul vamal al Comunității atunci când mărfurile au traversat teritoriul unei țări terțe în cursul unei operațiuni de tranzit;
>
> 3. «birou de destinație»: biroul vamal unde mărfurile plasate sub regim de tranzit comunitar trebuie prezentate pentru încheierea regimului;
>
> 4. «birou de garanție»: biroul stabilit de autoritățile vamale din fiecare stat membru unde se constituie o garanție prin garant;
>
> 5. «țară AELS»: orice țară membră AELS sau orice țară care a aderat la Convenția privind regimul de tranzit comun din 20 mai 1987. (13)

### Articolul 340c

> (1) Se plasează sub regim de tranzit comunitar intern mărfurile comunitare atunci când se expediază:
>
> (a) dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE către o altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile menționate anterior;
>
> (b) dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE către o altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care se aplică dispozițiile menționate anterior;
>
> (c) dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE către altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică dispozițiile menționate anterior.
>
> (2) Sub rezerva alineatului (3), mărfurile comunitare care sunt expediate dintr-un punct în altul al teritoriului vamal al Comunității, prin tranzitarea uneia sau mai multor țări din AELS în conformitate cu Convenția privind regimul de tranzit comun, se plasează sub regimul de tranzit comunitar intern.
>
> Pentru mărfurile menționate în primul paragraf, care se transportă exclusiv pe cale maritimă sau aeriană, plasarea sub regimul de tranzit comunitar intern nu este obligatorie.
>
> (3) Atunci când se exportă mărfuri comunitare către o țară AELS sau atunci când se exportă și tranzitează una sau mai multe țări din AELS, în conformitate cu Convenția privind regimul de tranzit comun, ele se plasează sub regimul de tranzit comunitar extern în următoarele condiții:
>
> (a) în cazul în care au făcut obiectul formalităților vamale de export în vederea acordării de restituiri la exportul către terțe țări în cadrul politicii agricole comune sau
>
> (b) în cazul în care provin din stocuri de intervenție și sunt supuse măsurilor de control în ceea ce privește folosirea și/sau destinația și au făcut obiectul formalităților vamale la exportul lor către terțe țări în cadrul politicii agricole comune sau
>
> (c) în cazul în care beneficiază de rambursarea sau remiterea drepturilor la import, cu condiția ca ele să fie exportate în afara teritoriul vamal al Comunității sau
>
> (d) în cazul în care, sub forma produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeași stare, ele au făcut obiectul formalităților la exportul către țări terțe ca încheiere a regimului de perfecționare activ, a sistemului cu restituire, în vederea rambursării sau remiterii drepturilor.

### Articolul 340d

> Transportul mărfurilor cărora li se aplică regimul de tranzit comunitar între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității prin teritoriul unei alte țări terțe decât o țară membră AELS se poate efectua sub regimul de tranzit comunitar în măsura în care tranzitul prin țara terță respectivă se desfășoară cu un singur document de transport întocmit într-un stat membru; în această situație, efectul regimului respectiv se suspendă pe teritoriul țării terțe.

### Articolul 340e

> (1) Regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe cale aeriană numai în cazul în care sunt încărcate sau transbordate într-un aeroport al Comunității.
>
> (2) Fără a aduce atingere articolului 91 alineatul (1) din Cod, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe cale maritimă în cazul în care sunt transportate pe o linie regulată autorizată în conformitate cu articolele 313a și 313b.

### Articolul 341

> Dispozițiile capitolelor 1 și 2 din titlul VII din Cod și dispozițiile din prezentul titlu se aplică mutatis mutandis celorlalte impuneri în sensul articolului 91 alineatul (1) litera (a) din Cod.

### Articolul 342

> (1) Garanția furnizată de principalul obligat este valabilă pe tot teritoriul Comunității.
>
> (2) Atunci când garanția se constituie printr-un garant, garantul trebuie să aleagă domiciliul sau să desemneze un mandatar în fiecare din statele membre.
>
> (3) Trebuie furnizată o garanție pentru a acoperi operațiunile de tranzit comunitar efectuate de către societățile de cale ferată ale statelor membre, conform unei alte proceduri decât procedura simplificată menționată la articolul 372 alineatul (1) litera (g) punctul (i).

### Articolul 343

> Fiecare stat membru comunică Comisiei, în formatul prevăzut, lista, precum și numărul de identificare, atribuțiile, zilele și orele de funcționare a birourilor competente pentru operațiunile de tranzit comunitar. Orice modificare a acestor informații se notifică Comisiei.
>
> Comisia comunică aceste informații celorlalte state membre.

### Articolul 344

> Caracteristicile formularelor altele decât documentul administrativ unic utilizat în cadrul regimului de tranzit comunitar sunt descrise în anexa 44b.
>
> Secțiunea 2
>
> Funcționarea regimului
>
> Subsecțiunea 1
>
> Garanția individuală

### Articolul 345

> (1) Garanția individuală trebuie să acopere în totalitate valoarea datoriei vamale care ar putea apărea, calculată pe baza celor mai ridicate rate aferente mărfurilor respective în statul membru de plecare.
>
> Totuși, ratele care trebuie luate în considerare la calcularea garanției individuale nu pot fi mai mici decât o rată minimă atunci când o asemenea rată este inclusă în a cincea coloană din anexa 44c.
>
> (2) Garanția individuală prin depozit în numerar se constituie la biroul de plecare. Ea se rambursează atunci când regimul este închis.
>
> (3) Garanția individuală constituită printr-un garant poate să se bazeze pe folosirea titlurilor de garanție individuală de o valoare de 7 000 EUR, emise de garant pentru persoanele care vor să acționeze ca principal obligat.
>
> Răspunderea garantului se angajează până la valoarea de 7 000 EUR pe titlu.

### Articolul 346

> (1) Garanția individuală prin garant trebuie să facă obiectul unui act de cauțiune în conformitate cu modelul din anexa 49.
>
> Atunci când biroul de plecare este diferit de biroul de garanție, acesta din urmă păstrează o copie a actului prin care a acceptat angajamentul garantului. Originalul este prezentat de principalul obligat biroului de plecare unde este păstrat. Dacă este necesar, acest birou poate cere traducerea în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului respectiv.
>
> (2) Atunci când dispozițiile legale, de reglementare și administrative naționale sau uzanțele necesită acest lucru, fiecare stat membru poate să subscrie actul de cauțiune prevăzut în alineatul (1) sub o formă diferită, în măsura în care el comportă efecte identice cu cele ale actului prevăzut în model.

### Articolul 347

> (1) În cazul prevăzut la articolul 345 alineatul (3), garanția individuală trebuie să facă obiectul unui act de cauțiune în conformitate cu modelul din anexa 50.
>
> Articolul 346 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.
>
> (2) Titlul de garanție individuală se întocmește pe un formular în conformitate cu modelul din anexa 54. Garantul indică pe titlu data limită de utilizare, care nu poate depăși termenul de un an de la întocmirea sa.
>
> (3) Garantul poate elibera titluri de garanție individuală care nu sunt valabile pentru o operațiune de tranzit comunitar cu mărfuri care figurează în lista din anexa 44c.
>
> În acest scop, garantul marchează pe titlul (titlurile) de garanție individuală pe care le eliberează, în diagonală, una dintre următoarele informații:
>
> — Validez limitada
>
> — Begrænset gyldighed
>
> — Beschränkte Geltung
>
> — Περιορισμένη ισχύς
>
> — Limited validity
>
> — Validité limitée
>
> — Validità limitata
>
> — Beperkte geldigheid
>
> — Validade limitada
>
> — Voimassa rajoitetusti
>
> — Begränsad giltighet.
>
> (4) Principalul obligat trebuie să pună la dispoziția biroului de plecare numărul de titluri de garanție individuală corespunzătoare multiplului de 7 000 EUR necesar pentru a acoperi valoarea integrală prevăzută la articolul 345 alineatul (1). Aceste titluri se păstrează la biroul de plecare.

### Articolul 348

> (1) Biroul de garanție revocă decizia prin care a acceptat angajamentul garantului atunci când nu se mai îndeplinesc condițiile impuse la întocmire.
>
> Garantul poate de asemenea să rezilieze angajamentul în orice moment.
>
> (2) Revocarea sau rezilierea intră în vigoare în a șaisprezecea zi de la notificarea sa, după caz, garantului sau biroului de garanție.
>
> De la data de intrare în vigoare a revocării sau rezilierii, titlurile de garanție individuală emise anterior nu se mai pot utiliza pentru plasarea mărfurilor sub regim de tranzit comunitar.
>
> (3) Revocarea sau rezilierea și data de intrare în vigoare se notifică imediat Comisiei de statul membru de care aparține biroul de garanție. Comisia informează celelalte state cu privire la aceasta.
>
> Subsecțiunea 2
>
> Mijloace de transport și declarații

### Articolul 349

> (1) Nu pot face obiectul aceleiași declarații de tranzit decât mărfurile încărcate sau care trebuie încărcate într-un mijloc de transport unic și destinate a fi transportate din același birou de plecare spre același birou de destinație.
>
> În scopul aplicării prezentului articol, se consideră ca alcătuind un mijloc de transport unic, cu condiția ca mărfurile transportate să fie expediate împreună:
>
> (a) un vehicul rutier însoțit de remorcă (remorci) sau semiremorcă (semiremorci);
>
> (b) o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri;
>
> (c) navele care formează un singur convoi;
>
> (d) containerele încărcate pe un mijloc de transport unic în sensul prezentului articol.
>
> (2) Se poate folosi un mijloc de transport unic pentru încărcarea mărfurilor la mai multe birouri de plecare și pentru descărcarea la mai multe birouri de destinație.

### Articolul 350

> Se pot utiliza liste de încărcare întocmite în conformitate cu anexa 44a și cu modelul din anexa 45 în locul formularelor suplimentare, ca parte descriptivă a declarației de tranzit din care fac parte integrantă.

### Articolul 351

> În cazul transporturilor care cuprind atât mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar extern, cât și mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar intern, formularul de declarație de tranzit care poartă sigla «T» este însoțit:
>
> (a) fie de formulare suplimentare care poartă siglele «T1a», «T2a» sau «T2Fa»;
>
> (b) fie de liste de încărcare care poartă siglele «T1», «T2» sau «T2F».

### Articolul 352

> În cazul în care sigla «T1», «T2» sau «T2F» nu a fost aplicată în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei nr. 1 din declarația de tranzit, sau atunci când, în cazul transporturilor care cuprind atât mărfuri plasate sub regim de tranzit comunitar intern, cât și mărfuri plasate sub regim de tranzit comunitar extern, dispozițiile articolului 351 nu au fost respectate, se consideră că mărfurile au fost puse sub regimul de tranzit comunitar extern.
>
> Totuși, pentru aplicarea drepturilor de export sau a măsurilor prevăzute pentru export în cadrul politicii comerciale comune, se consideră că aceste mărfuri circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

### Articolul 353

> (1) Prin derogare de la articolul 222 alineatul (1), declarația de tranzit prin procedeu informatic prevăzută la articolul 4a alineatul (1) litera (a) este conformă cu structura și indicațiile din anexa 37a.
>
> (2) Autoritățile vamale pot admite, în condițiile și modalitățile pe care le stabilesc și în conformitate cu principiile prevăzute de reglementarea vamală, utilizarea unei liste de încărcare ca parte descriptivă a declarației de tranzit prin procedeu informatic.

### Articolul 354

> Autoritățile vamale pot admite, în condițiile și modalitățile pe care le stabilesc și în conformitate cu principiile prevăzute de reglementarea vamală, ca declarația de tranzit sau unele din elementele sale să fie depuse sub formă de disc sau bandă magnetică sau prin intermediul unui schimb de informații prin mijloace similare, dacă este cazul, sub formă codificată.
>
> Subsecțiunea 3
>
> Formalități care trebuie îndeplinite la biroul de plecare

### Articolul 355

> (1) Mărfurile plasate sub regimul de tranzit comunitar trebuie să fie transportate la biroul de destinație pe o rută justificată din punct de vedere economic.
>
> (2) Fără a aduce atingere articolului 387, pentru mărfurile care figurează pe lista din anexa 44c sau atunci când autoritățile vamale sau principalul obligat consideră necesar, biroul de plecare stabilește un itinerar obligatoriu, indicând cel puțin în caseta 44 din declarația de tranzit statele membre pe care le traversează, ținând seama de elementele pe care principalul obligat le comunică.

### Articolul 356

> (1) Biroul de plecare stabilește data limită la care mărfurile trebuie să fie prezentate biroului de destinație luând în considerare traseul care trebuie urmat, dispozițiile de reglementare a transportului și alte reglementări aplicabile și, dacă este cazul, elementele comunicate de principalul obligat.
>
> (2) Termenul stabilit de biroul de plecare este obligatoriu pentru autoritățile vamale ale statelor membre pe al căror teritoriu se intră în timpul unei operațiuni de tranzit comunitar și nu poate fi modificat de către aceste autorități.
>
> (3) Atunci când mărfurile se prezintă la biroul de destinație după expirarea termenului stabilit de către biroul de plecare iar nerespectarea termenului se datorează unor circumstanțe temeinic justificate și acceptate de biroul de destinație și nu sunt imputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul prevăzut.

### Articolul 357

> (1) Fără a aduce atingere alineatului (4), acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care trebuie plasate sub regimul de tranzit comunitar este condiționată de sigilarea lor.
>
> (2) Se sigilează:
>
> (a) spațiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport a fost desemnat pe baza altor reglementări sau recunoscut de către biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;
>
> (b) fiecare colet, în celelalte cazuri.
>
> Sigiliile trebuie să prezinte caracteristicile care figurează în anexa 46a.
>
> (3) Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca adecvate pentru sigilare cu condiția ca:
>
> (a) sigiliile să poată fi aplicate în mod simplu și eficient;
>
> (b) să fie realizate astfel încât mărfurile să nu poată fi extrase sau introduse fără a lăsa urme vizibile de intervenție sau fără violarea sigiliilor;
>
> (c) să nu cuprindă spații secrete în care să poată fi ascunse mărfurile;
>
> (d) spațiile rezervate pentru încărcătură să fie ușor accesibile pentru verificarea de către autoritățile vamale.
>
> Orice vehicul rutier, remorcă, semiremorcă sau container desemnat pentru transportul de mărfuri care trebuie să poarte un sigiliu vamal în conformitate cu dispozițiile unui acord internațional la care Comunitatea este parte contractantă este considerat adecvat pentru sigilare.
>
> (4) Biroul de plecare poate acorda scutirea de obligația de sigilare atunci când, luând în considerare alte eventuale măsuri de identificare, descrierea mărfurilor în declarația de tranzit sau în documentele suplimentare permite identificarea lor.
>
> Se consideră că descrierea mărfurilor poate permite identificarea lor atunci când este suficient de detaliată pentru a permite recunoașterea cu ușurință a cantității și naturii lor.
>
> Atunci când acordă scutirea de obligația de sigilare, biroul de plecare indică în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare» din declarația de tranzit, la rubrica referitoare la «Sigilii aplicate», una dintre următoarele informații:
>
> — Dispensa
>
> — Fritaget
>
> — Befreiung
>
> — Απαλλαγή
>
> — Waiver
>
> — Dispense
>
> — Dispensa
>
> — Vrijstelling
>
> — Dispensa
>
> — Vapautettu
>
> — Befrielse.

### Articolul 358

> (1) Atunci când declarația de tranzit este prelucrată la biroul de plecare cu sisteme informatice, exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit se înlocuiesc cu documentul de însoțire de tranzit ale cărui model și conținut se află în anexa 45a.
>
> (2) Documentul de însoțire de tranzit este, dacă este cazul, însoțit de o listă de articole ale căror model și conținut figurează în anexa 45b sau de o listă de încărcare. Aceste liste fac parte integrantă din documentul de însoțire de tranzit.
>
> (3) În cazul prevăzut în alineatul (1), biroul de plecare păstrează declarația de tranzit și acordă liberul de vamă predând documentul de însoțire de tranzit principalului obligat.
>
> (4) Cu ajutorul unei autorizații, documentul de însoțire de tranzit poate fi întocmit prin sistemul informatic al principalului obligat.
>
> (5) Atunci când dispozițiile prezentului titlu fac trimitere la exemplarele declarației de tranzit care însoțesc transportul, aceste dispoziții se aplică, mutatis mutandis, documentului de însoțire de tranzit.
>
> Subsecțiunea 4
>
> Formalități de îndeplinit în cursul transportului

### Articolul 359

> (1) Transportul de mărfuri plasate sub regimul de tranzit comunitar se efectuează cu exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit restituite principalului obligat de către biroul de plecare.
>
> Transportul, precum și exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit se prezintă fiecărui birou de tranzit.
>
> (2) Transportatorul prezintă un aviz de tranzit, întocmit pe un formular în conformitate cu modelul din anexa 46, fiecărui birou de tranzit, care îl păstrează.
>
> (3) Atunci când transportul se efectuează printr-un alt birou de tranzit decât cel care figurează pe exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit, acest birou de tranzit trimite imediat avizul de tranzit biroului de tranzit prevăzut inițial.

### Articolul 360

> (1) Transportatorul este obligat să adnoteze exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit și să le prezinte împreună cu transportul autorităților vamale din statul membru pe teritoriul căruia se află mijlocul de transport în următoarele cazuri:
>
> (a) în caz de schimbare a itinerarului obligatoriu, atunci când se aplică dispozițiile articolului 355 alineatul (2);
>
> (b) în caz de rupere a sigiliului în cursul transportului din motive independente de voința transportatorului;
>
> (c) în caz de transbordare a mărfurilor pe un alt mijloc de transport; această transbordare trebuie să aibă loc sub supravegherea autorităților vamale, dar acestea pot să o autorizeze și fără această supraveghere;
>
> (d) în caz de pericol iminent care necesită descărcarea imediată, parțială sau totală, a mijlocului de transport;
>
> (e) cu ocazia oricărui eveniment, incident sau accident care poate avea influență asupra respectării obligațiilor principalului obligat sau transportator.
>
> (2) În cazul în care consideră că operațiunea de tranzit comunitar poate continua normal, și după ce au luat, dacă este cazul, măsurile necesare, autoritățile vamale vizează exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit.
>
> Subsecțiunea 5
>
> Formalitățile de îndeplinit la biroul de destinație

### Articolul 361

> (1) Mărfurile și exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit sunt prezentate biroului de destinație.
>
> (2) Biroul de destinație înregistrează exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit, menționează pe ele data de sosire și le adnotează în funcție de controlul efectuat.
>
> (3) La cererea principalului obligat, pentru a fi folosit ca dovadă la încheierea regimului în conformitate cu articolul 365 alineatul (2), biroul de destinație vizează un exemplar nr. 5 suplimentar și o copie a exemplarului nr. 5 a declarației de tranzit pe care indică una dintre următoarele informații:
>
> — Prueba alternativa
>
> — Alternativt bevis
>
> — Alternativnachweis
>
> — Εναλλακτική απόδειξη
>
> — Alternative proof
>
> — Preuve alternative
>
> — Prova alternativa
>
> — Alternatief bewijs
>
> — Prova alternativa
>
> — Vaihtoehtoinen todiste
>
> — Alternativt bevis.
>
> (4) Operațiunea de tranzit se poate încheia într-un alt birou decât cel prevăzut în declarația de tranzit. Acest birou devine astfel biroul de destinație.
>
> Atunci când noul birou de destinație aparține unui stat membru diferit de cel de care aparține biroul prevăzut inițial, noul birou de destinație trebuie să înscrie în caseta «I. Control efectuat de biroul de destinație» din exemplarul nr. 5 al declarației de tranzit, în plus față de mențiunile obișnuite ale biroului de destinație, una dintre următoarele informații:
>
> — Diferencias: mercancías presentadas en la oficina (nombre y país) — Forskelle: det sted, hvor varerne blev frembudt (navn og land) — Unstimmigkeiten: Stelle, bei der die Gestellung erfolgte (Name und Land) — Διαφορές: εμπορεύματα προσκομισθέντα στο τελωνείο (Όνομα και χώρα) — Differences: office where goods were presented (name and country) — Différences: marchandises présentées au bureau (nom et pays) — Differenze: ufficio al quale sono state presentate le merci (nome e paese) — Verschillen: kantoor waar de goederen zijn aangebracht (naam en land) — Diferenças: mercadorias apresentadas na estãncia (nome e país) — Muutos: toimipaikka, jossa tavarat esitetty (nimi ja maa) — Avvikelse: varorna uppvisade för kontor (namn, land).

### Articolul 362

> (1) Biroul de destinație eliberează o adeverință la cererea persoanei care prezintă exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit.
>
> (2) Formularul pe care e întocmită adeverința trebuie să fie conform cu modelul din anexa 47. În lipsa acestuia, adeverința poate fi întocmită după modelul care figurează în partea de jos a părții verso din exemplarul nr. 5 al declarației de tranzit.
>
> (3) Adeverința trebuie să fie completată în prealabil de persoana interesată. Ea poate conține, în afară de cadrul rezervat biroului de destinație, alte indicații privind transportul. Adeverința nu poate servi drept probă la încheierea regimului în sensul articolului 365 alineatul (2).

### Articolul 363

> Autoritățile vamale ale statului membru de destinație trimit de îndată exemplarul nr. 5 al declarației de tranzit autorităților vamale ale statului membru de plecare într-un termen de o lună cel mult de la încheierea regimului.

### Articolul 364

> Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu crearea birourilor centralizatoare responsabile de centralizarea primirii și transmiterii documentelor, cu tipul de documente respective și cu competențele atribuite acestor birouri. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
>
> Subsecțiunea 6
>
> Controlul încheierii regimului

### Articolul 365

> (1) În cazul în care exemplarul 5 din declarația de tranzit nu este restituit autorităților vamale ale statului membru de plecare în termen de două luni de la data acceptării declarației de tranzit, aceste autorități informează principalul obligat cu privire la aceasta solicitându-i să aducă dovada încheierii regimului.
>
> (2) Dovada menționată în alineatul (1) poate fi adusă, la cererea autorităților vamale, prin prezentarea unui document certificat de autoritățile vamale ale statului membru de destinație, care să cuprindă identificarea mărfurilor respective și să stabilească faptul că ele au fost prezentate biroului de destinație sau, în cazul aplicării articolului 406, destinatarului desemnat.
>
> (3) Regimul de tranzit comunitar este de asemenea considerat ca încheiat dacă principalul obligat prezintă, la cererea autorităților vamale, un document vamal de plasare sub o destinație vamală dintr-o țară terță sau copia acestuia sau fotocopia care să cuprindă identificarea mărfurilor respective. Copia sau fotocopia acestui document trebuie să fie certificată ca fiind conformă fie de organismul care a vizat documentul original, fie de serviciile oficiale ale țării terțe interesate, fie de serviciile oficiale ale unui stat membru.

### Articolul 366

> (1) Atunci când, în termen de patru luni de la data de acceptare a declarației de tranzit, autoritățile vamale ale statului membru de plecare nu dispun de dovada de încheiere a regimului, ele inițiază imediat o procedură de cercetare cu scopul de a colecta informațiile necesare încheierii regimului sau, în lipsa acestora, de a stabili condițiile de apariție a datoriei vamale, de a identifica debitorul și a determina autoritățile competente să facă înscrierea în evidența contabilă.
>
> Această procedură este inițiată imediat dacă autoritățile vamale sunt informate din timp că regimul nu a fost încheiat sau când ele au îndoieli în legătură cu aceasta.
>
> (2) Procedura de cercetare este inițiată de asemenea în cazul în care se constată ulterior că dovada de încheiere a regimului a fost falsificată și că folosirea acestei proceduri este necesară pentru a atinge obiectivele din alineatul (1).
>
> (3) Pentru a iniția o procedură de cercetare, autoritățile vamale ale statului membru de plecare adresează o cerere însoțită de toate informațiile necesare autorităților vamale din statul membru de destinație.
>
> (4) Autoritățile vamale din statul membru de destinație și, dacă este cazul, birourile de tranzit care sunt solicitate să intervină în cadrul unei proceduri de cercetare răspund imediat cererii.
>
> (5) Atunci când procedura de cercetare permite stabilirea faptului că regimul a fost încheiat corect, autoritățile vamale ale statului de plecare informează de îndată principalul obligat în legătură cu aceasta, precum și, dacă este cazul, autoritățile vamale care ar fi inițiat o acțiune de recuperare a datoriei vamale în conformitate cu articolele 217-232 din Cod.
>
> Subsecțiunea 7
>
> Dispoziții suplimentare aplicabile în caz de schimb de date referitoare la tranzit între autoritățile vamale prin intermediul tehnologiei informației și al rețelelor informatice

### Articolul 367

> (1) Fără a aduce atingere împrejurărilor speciale și dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar care, dacă este cazul, se aplică mutatis mutandis, schimburile de informații între autoritățile vamale menționate în prezenta subsecțiune se efectuează prin intermediul utilizării tehnologiei informației și al rețelelor informatice.
>
> (2) Dispozițiile din prezenta subsecțiune nu se aplică procedurilor simplificate destinate unor moduri de transport prevăzute la articolul 372 alineatul (1) litera (g).

### Articolul 368

> (1) În plus față de cerințele de securitate menționate la articolul 4a alineatul (2), autoritățile vamale stabilesc și mențin modalitățile de securitate corespunzătoare referitoare la funcționarea eficientă, fiabilă și sigură a sistemului complet de tranzit.
>
> (2) Pentru a garanta nivelul de securitate menționat anterior, fiecare introducere, modificare și ștergere a datelor se înregistrează indicând scopul acestei prelucrări, momentul precis și persoana care a efectuat prelucrarea. În plus față de aceasta, datele originale sau orice dată care a făcut obiectul acestei prelucrări se păstrează pe o perioadă de cel puțin trei ani calendaristici de la sfârșitul anului la care se referă aceste date sau pe o perioadă mai lungă dacă acest lucru este prevăzut de alte dispoziții.
>
> (3) Autoritățile vamale controlează periodic securitatea.
>
> (4) Autoritățile vamale respective se informează reciproc în legătură cu orice bănuială de violare a securității.

### Articolul 369

> Biroul de plecare informează biroul de destinație declarat în legătură cu operațiunea de tranzit comunitar, la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, printr-un mesaj «aviz anticipat de sosire». Acest mesaj este întocmit pe baza datelor, dacă este cazul, rectificate, care sunt incluse în declarația de tranzit, și trebuie completat corect. El este conform cu structura și caracteristicile stabilite de comun acord de autoritățile vamale.

### Articolul 370

> (1) Biroul de destinație păstrează documentul de însoțire de tranzit, informează biroul de plecare de sosirea mărfurilor, chiar în ziua prezentării lor la biroul de destinație, prin mesajul «aviz de sosire». Acest mesaj nu poate servi drept dovadă a încheierii regimului în sensul articolului 365 alineatul (2).
>
> (2) Ce excepția unor situații temeinic justificate, biroul de destinație comunică mesajul «rezultatele controlului» biroului de plecare, până în ziua lucrătoare următoare zilei în care mărfurile sunt prezentate biroului de destinație.
>
> (3) Mesajele care trebuie folosite sunt conforme cu structura și caracteristicile stabilite de comun acord de autoritățile vamale.

### Articolul 371

> Verificarea mărfurilor se face în special pe baza mesajului «aviz anticipat de sosire» primit de la biroul de plecare.
>
> Secțiunea 3
>
> Simplificări
>
> Subsecțiunea 1
>
> Dispoziții generale în domeniul simplificărilor

### Articolul 372

> (1) La cererea principalului obligat sau a destinatarului, după caz, autoritățile vamale pot autoriza următoarele simplificări:
>
> (a) utilizarea unei garanții globale sau a unei scutiri de garanție;
>
> (b) utilizarea listelor de încărcare speciale;
>
> (c) utilizarea sigiliilor cu un model special;
>
> (d) scutirea de efectuare a unui itinerar obligatoriu;
>
> (e) statutul de expeditor desemnat;
>
> (f) statutul de destinatar desemnat;
>
> (g) aplicarea de proceduri simplificate caracteristice transporturilor de mărfuri: (i) pe calea ferată sau în containere mari; (ii) pe calea aerului; (iii) pe cale maritimă; (iv) prin conducte;
>
> (h) aplicarea altor proceduri simplificate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) din Cod.
>
> (2) Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în prezenta secțiune sau în autorizație, atunci când se acordă simplificările prevăzute în alineatul (1) literele (a), (b) și (g), ele se aplică în toate statele membre. Atunci când se acordă simplificările prevăzute în alineatul (1) literele (c), (d) și (e), ele nu se aplică decât operațiunilor de tranzit comunitar care încep în statul membru în care a fost acordată autorizația. Atunci când se acordă simplificarea prevăzută în alineatul (1) litera (f), ea nu se aplică decât în statul membru în care a fost acordată autorizația.

### Articolul 373

> (1) Autorizația prevăzută la articolul 372 alineatul (1) nu se acordă decât persoanelor care:
>
> (a) sunt stabilite în Comunitate; totuși, autorizația de utilizare a unei garanții globale nu poate fi acordată decât persoanelor stabilite în statul membru în care s-a constituit garanția;
>
> (b) recurg frecvent la regimul de tranzit comunitar sau ale căror autorități vamale știu că ele sunt în măsură să îndeplinească obligațiile legate de acest regim sau, atunci când este vorba de simplificarea prevăzută la articolul 372 alineatul (1) litera (f), primesc frecvent mărfuri plasate sub regimul de tranzit comunitar și
>
> (c) nu au comis infracțiuni grave sau repetate împotriva legislației vamale sau fiscale.
>
> (2) Pentru a garanta gestionarea corectă a simplificărilor, autorizația nu se acordă decât în cazul în care:
>
> (a) autoritățile vamale pot asigura supravegherea și controlul regimului vamal fără a fi necesară crearea unui dispozitiv administrativ disproporționat în raport cu nevoile persoanelor respective și
>
> (b) persoanele păstrează evidențe care permit autorităților să efectueze un control eficient.

### Articolul 374

> (1) Cererea de autorizare a folosirii simplificărilor, denumită în continuare «cerere», se întocmește în scris. Ea este datată și semnată.
>
> (2) Cererea trebuie să cuprindă elemente care să permită autorităților vamale să se asigure de respectarea condițiilor de acordare a simplificărilor solicitate.

### Articolul 375

> (1) Cererea se depune la autoritățile vamale ale statului membru în care este stabilit solicitantul.
>
> (2) Autorizația este eliberată sau cererea este respinsă în termen de cel mult trei luni de la data primirii cererii de către autoritățile vamale.

### Articolul 376

> (1) Originalul datat și semnat al autorizației și una sau mai multe copii sunt înmânate titularului.
>
> (2) Autorizația precizează condițiile în care se folosesc simplificările și stabilește modalitățile de funcționare și control. Ea intră în vigoare la data eliberării.
>
> (3) În cazul simplificărilor prevăzute la articolul 372 alineatul (1) literele (c), (d) și (g), se prezintă autorizația la orice solicitare a biroului de plecare.

### Articolul 377

> (1) Titularul autorizației este obligat să informeze autoritățile vamale despre orice eveniment intervenit după acordarea autorizației și care poate avea impact asupra menținerii sale sau a conținutului.
>
> (2) Data intrării în vigoare trebuie indicată pe decizia de revocare sau de modificare a autorizației.

### Articolul 378

> (1) Autoritățile vamale păstrează cererile și documentele anexate acestora, precum și o copie a autorizațiilor eliberate.
>
> (2) În cazul în care o cerere este respinsă sau o autorizație este anulată sau revocată, cererea și, după caz, decizia de anulare a cererii sau de anulare sau de revocare și diferitele documente care sunt anexate se păstrează timp de cel puțin trei ani de la încheierea anului calendaristic în care a fost respinsă cererea sau autorizația a fost anulată sau revocată.
>
> Subsecțiunea 2
>
> Garanția globală și dispensa de garanție

### Articolul 379

> (1) Principalul obligat folosește garanția globală sau dispensa de garanție în limita unei valori de referință.
>
> (2) Valoarea de referință corespunde valorii datoriei vamale care ar putea apărea cu privire la mărfurile plasate de principalul obligat sub regimul de tranzit comunitar pe o perioadă de cel puțin o săptămână.
>
> Aceasta este stabilită de biroul de garanție împreună cu partea interesată pe baza datelor referitoare la mărfurile transportate în trecut și a unei estimări a volumului operațiunilor de tranzit comunitar care trebuie efectuate, care rezultă în special din documentația comercială și contabilă a părții interesate.
>
> Pentru stabilirea valorii de referință se iau în calcul ratele cele mai ridicate aferente mărfurilor în statul membru al biroului de garanție.
>
> (3) Biroul de garanție efectuează o verificare anuală a valorii de referință, în special în funcție de informațiile obținute de la biroul (birourile) de plecare și, dacă este cazul, modifică această valoare.
>
> (4) Principalul obligat se asigură că valoarea angajată, ținând seama de operațiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu depășește valoarea de referință.
>
> Principalul obligat trebuie să informeze biroul de garanție atunci când valoarea de referință se dovedește insuficientă pentru a acoperi operațiile de tranzit comunitar.

### Articolul 380

> (1) Valoarea care trebuie acoperită prin garanția globală este egală cu valoarea de referință prevăzută la articolul 379.
>
> (2) Valoarea garanției globale poate fi redusă:
>
> (a) la 50 % din valoarea de referință când principalul obligat demonstrează că are o situație financiară sigură și că are o experiență suficientă în utilizarea regimului de tranzit comunitar;
>
> (b) la 30 % din valoarea de referință când principalul obligat demonstrează că are o situație financiară sigură, că are o experiență suficientă în utilizarea regimului de tranzit comunitar și că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale.
>
> (3) Se poate acorda o dispensă de garanție atunci când principalul obligat demonstrează că respectă regulile de fiabilitate menționate în alineatul (2) litera (b), că are controlul operațiilor de transport și că are o bună capacitate financiară, suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile.
>
> (4) În vederea aplicării alineatelor (2) și (3), statele membre iau în considerare criteriile enunțate în anexa 46b.

### Articolul 381

> (1) În cazul mărfurilor prevăzute în anexa 44c, pentru a fi autorizat să furnizeze o garanție globală, principalul obligat trebuie să demonstreze, în afară de faptul că îndeplinește condițiile din articolul 373, că beneficiază de o situație financiară sigură, că posedă o experiență suficientă în utilizarea regimului de tranzit comunitar și fie că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale, fie că are controlul operațiilor de transport.
>
> (2) Valoarea garanției globale prevăzute în alineatul (1) poate fi redusă:
>
> (a) la 50 % din valoarea de referință atunci când principalul obligat demonstrează că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale și că are controlul operațiilor de transport;
>
> (b) la 30 % din valoarea de referință atunci când principalul obligat demonstrează că a ajuns la un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile vamale, că are controlul operațiilor de transport și că are o bună capacitate financiară, suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile.
>
> (3) În vederea aplicării alineatelor (1) și (2), autoritățile vamale iau în considerare criteriile enunțate în anexa 46b.
>
> (4) Modalitățile de aplicare referitoare la interdicția temporară de utilizare a garanției globale cu o valoare redusă sau a garanției globale prevăzute la articolul 94 alineatele (6) și (7) din Cod figurează în anexa 47a.

### Articolul 382

> Garanția globală se constituie de un garant.
>
> Ea trebuie să facă obiectul unui act de cauțiune în conformitate cu modelul din anexa 48.
>
> Dispozițiile articolului 346 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

### Articolul 383

> (1) Pe baza autorizației, autoritățile vamale eliberează principalului obligat unul sau mai multe certificate de garanție globală sau de dispensă de garanție, denumite în continuare certificate, întocmite pe un formular în conformitate cu modelul din anexa 51 sau din anexa 51a, după caz, și completat în conformitate cu anexa 51b, care îi permit să facă dovada fie a unei garanții globale, fie a unei dispense de garanție.
>
> (2) Certificatul trebuie să fie prezentat biroului de plecare. Declarația de tranzit trebuie să facă trimitere la certificat.
>
> (3) Durata de valabilitate a unui certificat este limitată la doi ani. Această durată poate totuși beneficia de o singură prelungire din partea biroului de garanție, prelungire care nu va depăși doi ani.

### Articolul 384

> (1) Articolul 348 alineatele (1) și (2) primul paragraf se aplică mutatis mutandis revocării și rezilierii garanției globale.
>
> (2) Începând cu data de intrare în vigoare a revocării autorizației de garanție globală sau de dispensă de garanție de către autoritățile vamale sau a revocării deciziei prin care biroul de garanție a acceptat angajamentul garantului sau a rezilierii angajamentului de către garant, certificatele emise anterior nu mai pot fi folosite pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit comunitar și trebuie să fie restituite imediat biroului de garanție de către principalul obligat.
>
> (3) Fiecare stat membru comunică Comisiei elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite. Comisia informează celelalte state cu privire la aceasta.
>
> (4) Alineatul (3) se aplică de asemenea certificatelor care au fost declarate furate, pierdute sau falsificate.
>
> Subsecțiunea 3
>
> Listele speciale de încărcare

### Articolul 385

> (1) Autoritățile vamale pot autoriza principalul obligat să utilizeze, ca liste de încărcare, liste care nu îndeplinesc toate condițiile din anexele 44a și 45.
>
> Utilizarea acestor liste nu este autorizată decât dacă acestea:
>
> (a) sunt întocmite de întreprinderi ale căror evidențe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor;
>
> (b) sunt concepute și completate astfel încât să poată fi folosite fără dificultate de autoritățile vamale;
>
> (c) menționează, pentru fiecare articol, informațiile solicitate în conformitate cu anexa 44a.
>
> (2) Se poate de asemenea autoriza folosirea, ca liste de încărcare prevăzute în alineatul (1), de liste descriptive care sunt întocmite în scopul îndeplinirii formalităților de expediere/export, chiar dacă aceste liste sunt întocmite de întreprinderi ale căror evidențe nu se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor.
>
> (3) Întreprinderile ale căror evidențe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor și care, în conformitate cu alineatele (1) și (2), sunt deja autorizate să folosească liste de un tip special, pot fi autorizate să folosească și aceste liste pentru operațiile de tranzit comunitar referitoare la un singur fel de mărfuri, în măsura în care această facilitate este necesară ținând seama de programele informatice ale respectivelor întreprinderi.
>
> Subsecțiunea 4
>
> Utilizarea sigiliilor speciale

### Articolul 386

> (1) Autoritățile vamale pot autoriza principalul obligat să folosească sigilii speciale pentru mijloacele de transport sau colete, cu condiția ca aceste sigilii să fie acceptate de autoritățile vamale ca îndeplinind caracteristicile menționate în anexa 46a.
>
> (2) Principalul obligat indică în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare» din declarația de tranzit, de la rubrica «Sigilii aplicate», felul, numărul și mărcile de sigilii aplicate.
>
> El aplică sigiliile până la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
>
> Subsecțiunea 5
>
> Scutirea de itinerar obligatoriu

### Articolul 387

> (1) Autoritățile vamale pot acorda o scutire de itinerar obligatoriu principalului obligat care ia măsuri care să permită autorităților vamale să se asigure în orice moment de locul unde se găsește transportul.
>
> (2) Titularul acestei scutiri înscrie în caseta 44 din declarația de tranzit una dintre următoarele informații:
>
> — Dispensa de itinerario obligatorio
>
> — fritaget for bindende transportrute
>
> — Befreiung von der verbindlichen Beförderungsroute
>
> — Απαλλαγή από την υποχρέωση τήρησης συγκεκριμένης διαδρομής
>
> — Prescribed itinerary waived
>
> — Dispense d'itinéraire contraignant
>
> — Dispensa dall'itinerario vincolante
>
> — Geen verplichte route
>
> — Dispensa de itinerário vinculativo
>
> — Vapautettu sitovan kuljetusreitin noudattamisesta
>
> — Befrielse från bindande färdväg.”

### Articolul 398

> Statutul de expeditor desemnat se poate acorda oricărei persoane care intenționează să desfășoare operațiuni de tranzit comunitar fără a prezenta biroului de plecare mărfurile și declarația de tranzit cu privire la respectivele mărfuri.
>
> Această simplificare nu se acordă decât persoanelor care beneficiază de o garanție globală sau de o dispensă de garanție.

### Articolul 399

> Autorizația stabilește în special:
>
> (a) biroul sau birourile de plecare competente pentru operațiunile de tranzit comunitar care trebuie desfășurate;
>
> (b) termenul și modalitățile prin care expeditorul desemnat informează biroul de plecare în legătură cu operațiunile de tranzit comunitar care trebuie desfășurate pentru a-i permite să poată efectua un eventual control înainte de plecarea mărfurilor;
>
> (c) măsurile de identificare care urmează a fi luate; în acest scop, autoritățile vamale pot solicita ca mijloacele de transport sau coletele să poarte sigilii speciale, acceptate de autoritățile vamale ca îndeplinind caracteristicile din anexa 46a și aplicate de expeditorul desemnat;
>
> (d) categoriile sau circulația mărfurilor excluse.

### Articolul 400

> (1) Autorizația stipulează că rubrica «C. Biroul de plecare» din formularele de declarație de tranzit trebuie:
>
> (a) ștampilată în prealabil cu ștampila biroului de plecare și semnată de un funcționar al acelui birou sau
>
> (b) ștampilată de către expeditorul desemnat cu ștampila specială de metal, acceptată de autoritățile vamale și în conformitate cu modelul din anexa 62; amprenta acestei ștampile poate fi preimprimată pe formulare atunci când imprimarea se încredințează unei tipografii desemnate în acest scop.
>
> Expeditorul desemnat este obligat să completeze această casetă indicând data expedierii mărfurilor și să aloce un număr declarației în conformitate cu reglementările stabilite în acest sens în autorizație.
>
> (2) Autoritățile vamale pot impune folosirea de formulare care să aibă un semn distinctiv drept mijloc de identificare.

### Articolul 401

> (1) Expeditorul desemnat este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea ștampilelor speciale sau a formularelor pe care este aplicată ștampila biroului de plecare sau o ștampilă specială.
>
> El informează autoritățile vamale în legătură cu măsurile de securitate aplicate în conformitate cu primul paragraf.
>
> (2) În cazul în care o persoană folosește în mod abuziv formularele ștampilate anterior cu ștampila biroului de plecare sau cu ștampila specială, expeditorul desemnat este obligat, fără a aduce atingere procedurilor penale, la plata drepturilor și a altor impunri devenite exigibile într-un anumit stat membru și aferente mărfurilor transportate însoțite de aceste formulare, cu excepția cazului în care poate face dovada în fața autorităților vamale care l-au desemnat că a luat măsurile prevăzute în alineatul (1).

### Articolul 402

> (1) Expeditorul desemnat completează până în momentul expedierii mărfurilor declarația de tranzit în care indică, dacă este cazul, în caseta 44 itinerarul obligatoriu stabilit în conformitate cu articolul 355 alineatul (2) și, în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare», termenul stabilit în conformitate cu articolul 356 pentru prezentarea mărfurilor la biroul de destinație, măsurile de identificare aplicate, precum și una dintre următoarele informații:
>
> — Expedidor autorizado
>
> — Godkendt afsender
>
> — Zugelassener Versender
>
> — Εγκεκριμένος αποστολέας
>
> — Authorised consignor
>
> — Expéditeur agréé
>
> — Speditore autorizzato
>
> — Toegelaten afzender
>
> — Expedidor autorizado
>
> — Hyväksytty lähettäjä
>
> — Godkänd avsändare.
>
> (2) Atunci când autoritățile vamale ale statului membru de plecare efectuează controlul la plecarea unei expedieri, ele aplică viza în caseta «D. Control efectuat de biroul de plecare» a declarației de tranzit.
>
> (3) După expediere, exemplarul nr. 1 al declarației de tranzit se trimite imediat biroului de plecare. Autoritățile vamale pot stabili în autorizație ca exemplarul nr. 1 să fie trimis autorităților vamale ale statului membru de plecare de îndată ce se întocmește declarația de tranzit. Celelalte exemplare însoțesc mărfurile.

### Articolul 403

> (1) Expeditorul desemnat poate fi autorizat să nu semneze declarațiile de tranzit ștampilate cu ștampila specială prevăzută în anexa 62 și întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizație se poate acorda cu condiția ca expeditorul desemnat să fi trimis în prealabil autorităților vamale un angajament scris prin care se recunoaște principalul obligat în legătură cu toate operațiunile de tranzit comunitar efectuate prin declarații de tranzit care poartă ștampila specială.
>
> (2) Declarațiile de tranzit întocmite în conformitate cu dispozițiile din alineatul (1) trebuie să conțină, în caseta rezervată semnăturii principalului obligat, una dintre următoarele informații:
>
> — Dispensa de firma
>
> — Fritaget for underskrift
>
> — Freistellung von der Unterschriftsleistung
>
> — Δεν απαιτείται υπογραφή
>
> — Signature waived
>
> — Dispense de signature
>
> — Dispensa dalla firma
>
> — Van ondertekening vrijgesteld
>
> — Dispensada a assinatura
>
> — Vapautettu allekirjoituksesta
>
> — Befriad från underskrift.

### Articolul 404

> (1) Atunci când declarația de tranzit se depune la un birou de plecare care aplică dispozițiile din subsecțiunea 7 din secțiunea 2, o persoană poate primi statutul de expeditor desemnat în cazul în care îndeplinește nu numai condițiile din articolele 373 și 398, dar își prezintă de asemenea declarația de tranzit și comunică cu autoritățile vamale prin procedee informatice.
>
> (2) Expeditorul desemnat prezintă o declarație de tranzit biroului de plecare înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
>
> (3) Autorizația stabilește în special termenul la care expeditorul desemnat prezintă o declarație de tranzit pentru ca autoritățile vamale să poată efectua un eventual control înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.”

### Articolul 406

> (1) Se poate acorda statutul de destinatar desemnat oricărei persoane care intenționează să primească la adresa sa sau în alte locuri determinate mărfuri plasate sub regimul de tranzit comunitar fără ca aceste mărfuri sau exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit să fie prezentate biroului de destinație.
>
> (2) Principalul obligat și-a îndeplinit obligațiile care-i revin în conformitate cu dispozițiile articolului 96 alineatul (1) litera (a) din Cod și regimul de tranzit comunitar a luat sfârșit de îndată ce, în termenul prevăzut, exemplarele nr. 4 și 5 din declarația de tranzit care au însoțit transportul, precum și mărfurile intacte, sunt livrate destinatarului desemnat la adresa ori în locurile specificate în autorizație, cu respectarea măsurilor de identificare.
>
> (3) Pentru fiecare transport care este livrat în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatul (2), destinatarul desemnat eliberează, la cererea transportatorului, adeverința prevăzută la articolul 362, care se aplică mutatis mutandis.

### Articolul 407

> (1) Autorizația stabilește în special:
>
> (a) biroul sau birourile de destinație competente pentru mărfurile pe care le primește destinatarul desemnat;
>
> (b) termenul și modalitățile în care destinatarul desemnat informează biroul de destinație în legătură cu sosirea mărfurilor, pentru a-i permite să poată efectua un eventual control la sosirea mărfurilor;
>
> (c) categoriile sau circulația mărfurilor excluse.
>
> (2) Autoritățile vamale stabilesc în autorizație dacă destinatarul desemnat poate dispune de mărfuri încă de la sosirea lor fără intervenția biroului de destinație.

### Articolul 408

> (1) Pentru mărfurile care sosesc la adresa ori în locurile specificate în autorizație, destinatarul desemnat este obligat:
>
> (a) să informeze de îndată biroul de destinație, în conformitate cu modalitățile specificate în autorizație, cu privire la eventualele excedente, lipsuri, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii distruse;
>
> (b) să trimită neîntârziat biroului de destinație exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit care au însoțit aceste mărfuri, specificând data sosirii, precum și starea sigiliilor eventual aplicate.
>
> (2) Biroul de destinație face adnotările prevăzute la articolul 361 pe exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației de tranzit.”

### Articolul 445

> (1) O companie aeriană poate fi autorizată să folosească un manifest transmis printr-un sistem de schimb electronic de date ca declarație de tranzit dacă operează un număr important de zboruri între statele membre (procedură simplificată – nivelul 2).
>
> Prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile aeriene pot să nu fie stabilite în Comunitate dacă posedă un birou regional pe teritoriul acesteia.
>
> (2) De îndată ce primesc cererea de autorizare, autoritățile vamale notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora se află aeroporturile de plecare și de destinație conectate prin sisteme de schimb electronic de date.
>
> În cazul în care nu se primesc obiecțiuni în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale eliberează autorizația.
>
> Această autorizație este valabilă în toate statele membre respective și se aplică numai operațiunilor de tranzit comunitar dintre aeroporturile menționate în această autorizație.
>
> (3) În scopul simplificării, manifestul întocmit la aeroportul de plecare se transmite prin sistem de schimb electronic de date aeroportului de destinație.
>
> Compania aeriană indică pe manifest, în dreptul articolelor respective:
>
> (a) sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern;
>
> (b) sigla «TF», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1);
>
> (c) sigla «TD», pentru mărfurile care sunt deja plasate sub un regim de tranzit sau care sunt transportate în cadrul regimului de perfecționare activă, al antrepozitului vamal sau al admiterii temporare. În asemenea cazuri, compania aeriană aplică de asemenea sigla «TD» pe scrisoarea de transport aerian corespunzătoare, precum și o trimitere la procedura urmată, numărul de referință, data și biroul care a emis documentul de tranzit sau de transfer;
>
> (d) sigla «C» (echivalentă cu «T2L») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat;
>
> (e) sigla «X» pentru mărfurile comunitare destinate exportului care nu sunt plasate sub regim de tranzit.
>
> Manifestul trebuie de asemenea să conțină indicațiile prevăzute la articolul 444 alineatul (4).
>
> (4) Se consideră că regimul de tranzit comunitar a fost încheiat de îndată ce manifestul transmis prin sistemul de schimb electronic de date este disponibil pentru autoritățile vamale ale aeroportului de destinație și mărfurile le-au fost prezentate.
>
> Evidențele ținute de compania aeriană trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în alineatul (3) al doilea paragraf.
>
> Autoritățile vamale ale aeroportului de destinație transmit, dacă este cazul, detaliile manifestelor primite prin sistemul de schimb electronic de date autorităților vamale ale aeroportului de plecare pentru a fi verificate.
>
> (5) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 365 și 366 și 450a-450d, precum și titlului VII din Cod, se fac următoarele notificări:
>
> (a) compania aeriană notifică autorităților vamale orice infracțiune sau neregulă;
>
> (b) autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice infracțiune sau neregulă autorităților vamale de pe aeroportul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.”

### Articolul 447

> (1) O companie maritimă poate fi autorizată să utilizeze ca declarație de tranzit manifestul maritim privind mărfurile (procedură simplificată – nivelul 1).
>
> Forma manifestului, precum și portul de plecare și de destinație al operațiunilor de tranzit comunitar, se precizează în autorizație. O copie certificată conformă cu autorizația se comunică de compania maritimă autorităților vamale din fiecare port în cauză.
>
> (2) În cazul în care transportul se referă atât la mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar extern, cât și la mărfuri care trebuie plasate sub regim de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 340c alineatul (1), aceste mărfuri se înscriu în manifeste separate.
>
> (3) Manifestul trebuie să aibă o mențiune datată și semnată de către compania aeriană, care să-l identifice:
>
> — prin sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern;
>
> — cu sigla «T2F», atunci când mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1).
>
> (4) Manifestul conține de asemenea următoarele informații:
>
> (a) numele și adresa completă a companiei maritime care transportă mărfurile;
>
> (b) identitatea navei;
>
> (c) locul de încărcare;
>
> (d) locul de descărcare.
>
> El indică de asemenea pentru fiecare transport:
>
> (a) trimiterea la conosamentul maritim;
>
> (b) numărul, felul, mărcile și numerele coletelor;
>
> (c) descrierea mărfurilor în funcție de denumirea comercială obișnuită care să includă datele necesare identificării lor;
>
> (d) greutatea brută în kilograme;
>
> (e) dacă este necesar, numerele containerelor.
>
> (5) Manifestul trebuie să fie prezentat în cel puțin două exemplare autorităților vamale din portul de plecare, care păstrează un exemplar.
>
> (6) Un exemplar din manifest trebuie prezentat autorităților vamale din portul de destinație.
>
> (7) Autoritățile vamale din fiecare port de destinație transmit lunar către autoritățile vamale ale fiecărui port de plecare, după autentificare, o listă întocmită de companiile maritime cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente.
>
> Descrierea din fiecare manifest din această listă cuprinde următoarele informații:
>
> (a) numărul de referință al manifestului;
>
> (b) sigla de identificare ca declarație de tranzit în conformitate cu alineatul (3);
>
> (c) numele (eventual abreviat) al companiei maritime care a transportat mărfurile;
>
> (d) data transportului maritim.
>
> Autorizația poate de asemenea prevedea ca respectivele companii maritime să transmită chiar ele informațiile prevăzute în primul paragraf.
>
> În situația în care se constată nereguli în legătură cu informațiile conținute de manifestele care apar pe lista respectivă, autoritățile vamale din portul de destinație informează autoritățile din portul de plecare în legătură cu aceasta, precum și autoritatea care a eliberat autorizația, referindu-se în special la conosamentele maritime pentru mărfurile care fac obiectul constatării respective.

### Articolul 448

> (1) O companie maritimă poate fi autorizată să folosească un manifest unic ca declarație de tranzit dacă operează un număr important de călătorii regulate între statele membre (procedură simplificată – nivelul 2).
>
> Prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile maritime pot să nu fie stabilite în Comunitate dacă posedă un birou regional pe teritoriul acesteia.
>
> (2) De îndată ce primesc cererea de autorizare, autoritățile vamale notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora se află porturile de plecare și de destinație prevăzute.
>
> În cazul în care nu se primesc obiecțiuni în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale eliberează autorizația.
>
> Această autorizație este valabilă în toate statele membre respective și se aplică numai operațiunilor de tranzit comunitar dintre porturile menționate în această autorizație.
>
> (3) În scopul simplificării, compania maritimă poate folosi un singur manifest pentru toate mărfurile transportate; în acest caz, ea indică pe manifest, în dreptul articolelor respective:
>
> (a) sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern;
>
> (b) sigla «TF», atunci când mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1);
>
> (c) sigla «TD», pentru mărfurile care sunt deja plasate sub un regim de tranzit sau care sunt transportate în cadrul regimului de perfecționare activă, al antrepozitului vamal sau al admiterii temporare; în asemenea cazuri, compania maritimă aplică de asemenea sigla «TD» pe conosament sau pe orice alt document comercial corespunzător, precum și o trimitere la procedura urmată, numărul de referință, data și biroul care a întocmit documentul de tranzit sau de transfer;
>
> (d) sigla «C» (echivalentă cu «T2L») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat;
>
> (e) sigla «X» pentru mărfurile comunitare destinate exportului care nu sunt plasate sub regim de tranzit.
>
> Manifestul trebuie de asemenea să conțină indicațiile prevăzute la articolul 447 alineatul (4).
>
> (4) Se consideră că regimul de tranzit comunitar a fost încheiat odată cu prezentarea manifestului și a mărfurilor autorităților vamale ale portului de destinație.
>
> Documentele păstrate de compania maritimă în conformitate cu articolul 373 alineatul (2) litera (b) trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în alineatul (3) primul paragraf.
>
> Autoritățile vamale ale portului de destinație transmit, dacă este cazul, detaliile manifestelor autorităților vamale ale portului de plecare, pentru a fi verificate.
>
> (5) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 365 și 366 și 450a-450d, precum și titlului VII din Cod, se fac următoarele notificări:
>
> (a) compania maritimă notifică autorităților vamale orice infracțiune sau neregulă;
>
> (b) autoritățile vamale din portul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice infracțiune sau neregulă autorităților vamale din portul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.”

### Articolul 450a

> Termenul prevăzut la articolul 215 alineatul (1) a treia liniuță din Cod este de zece luni de la data acceptării declarației de tranzit.

### Articolul 450b

> (1) Atunci când după inițierea unei acțiuni de recuperare a celorlalte impuneri, dovada locului unde s-au produs actele care au determinat apariția datoriei vamale se prezintă, prin orice mijloace, autorităților vamale stabilite în conformitate cu articolul 215 din Cod, denumite în continuare «autorități solicitante», ele adresează imediat autorităților vamale competente pentru acest loc denumite în continuare «autorități solicitate» toate documentele utile, inclusiv o copie certificată conformă a elementelor de dovadă.
>
> Autoritățile solicitate confirmă primirea precizând dacă sunt competente pentru recuperare. În absența unui răspuns în termen de trei luni, autoritățile solicitante reiau imediat acțiunea de recuperare pe care o inițiaseră.
>
> (2) În cazul în care autoritățile solicitate sunt competente, ele inițiază, dacă este cazul, după expirarea termenului de trei luni prevăzut în alineatul precedent și după o informare imediată a autorităților solicitante, o nouă acțiune de recuperare a celorlalte impuneri.
>
> Orice procedură neîndeplinită de recuperare a celorlalte impuneri inițiată de autoritățile solicitante se suspendă de îndată ce autoritățile solicitate le informează în legătură cu decizia lor de a demara recuperarea.
>
> De îndată ce dovada de recuperare este furnizată de autoritățile solicitate, autoritățile solicitante fie rambursează celelalte impuneri deja percepute, fie anulează acțiunea de recuperare a acestor impuneri în conformitate cu dispozițiile în vigoare.

### Articolul 450c

> (1) În cazul în care regimul nu s-a încheiat, autoritățile vamale stabilite în conformitate cu articolul 215 din Cod trebuie să facă următoarele notificări:
>
> (a) în termen de douăsprezece luni de la data acceptării declarației de tranzit, ele notifică garantului neîncheierea regimului;
>
> (b) în termen de trei ani de la data acceptării declarației de tranzit, ele notifică garantului că este obligat sau va fi obligat să plătească sumele cu care este dator în legătură cu operațiunea de tranzit comunitar respectivă; această notificare trebuie să precizeze numărul și data declarației, numele biroului de plecare, numele principalului obligat și valoarea sumelor respective.
>
> (2) Garantul este eliberat de obligațiile sale atunci când una sau cealaltă notificare prevăzută în alineatul (1) nu a fost efectuată în termenul prevăzut.
>
> (3) În cazul în care una sau cealaltă notificare a fost trimisă, garantul este informat în legătură cu recuperarea datoriei vamale sau cu încheierea regimului.

### Articolul 450d

> Statele membre își acordă asistență reciprocă în scopul de a stabili autoritățile competente pentru recuperare.
>
> Acestea informează biroul de plecare și biroul de garanție despre toate cazurile de apariție a unei datorii vamale în legătură cu declarațiile de tranzit comunitar care au fost acceptate de biroul de plecare, precum și despre acțiunile inițiate pentru recuperarea de la debitor.”

### Articolul 462a

> (1) Atunci când, în conformitate cu articolul 91 alineatul (2) litera (f) din Cod, transportul mărfurilor necomunitare de la un punct la altul de pe teritoriul vamal al Comunității se efectuează prin poștă (inclusiv colete poștale), autoritățile vamale ale statului membru de expediere sunt obligate să aplice sau să dispună să se aplice pe ambalajele și pe documentele de transport o etichetă conformă cu modelul din anexa 42.
>
> (2) Atunci când transportul mărfurilor comunitare cu destinația spre sau provenind dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității unde nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE se efectuează prin poștă (inclusiv colete poștale), autoritățile vamale ale statului membru de expediere sunt obligate să aplice sau să dispună să se aplice pe ambalajele și pe documentele de transport o etichetă conformă cu modelul din anexa 42b.”

### Articolul 2

> Formularele prevăzute la articolul 1 punctele 69, 72, 75 și 79, care erau utilizate înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament pot fi folosite în continuare sub rezerva modificărilor editoriale care trebuie aduse textului, până la epuizarea stocurilor, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2002.
>
> În conformitate cu condițiile prevăzute în primul paragraf, formularul „TC 32 – Titlu de garanție forfetară” poate fi utilizat ca titlu de garanție individuală în sensul articolului 347 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. În acest caz, termenul „forfetară” înscris în partea de sus a primei pagini a formularului trebuie bifat și înlocuit cu termenul „individuală”.

### Articolul 3

> Înainte de 1 ianuarie 2003, Comisia inițiază, pe baza unui raport întocmit în colaborare cu organizațiile reprezentative ale mediului economic respectiv, evaluarea măsurii privind furnizarea codului SA. Ea stabilește, dacă este cazul, situațiile și condițiile în care obligația de a folosi acest cod și, dacă este cazul, alte date referitoare la mărfurile plasate sub regimul de tranzit comunitar ar putea fi extinsă la majoritatea operațiunilor de tranzit comunitar. Această evaluare va lua în special în considerare informatizarea tranzitului comunitar.

### Articolul 4

> (1) Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
>
> (2) Dispozițiile din articolul 1 punctele 2-80 se aplică de la 1 iulie 2001.
>
> Totuși, de la 1 ianuarie 2001, operațiunile de tranzit comunitar privind mărfurile din anexa 44c la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 nu se pot efectua cu o garanție globală decât atunci când aceasta a fost acordată în conformitate cu articolele 372-384 din prezentul regulament.
>
> Articolul 404 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, precum și dispozițiile tranzitorii prevăzute în alineatul (5) al doilea paragraf din prezentul articol se aplică de la 1 ianuarie 2001.
>
> În sensul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 565/80, dispozițiile articolului 1 punctul 81 se aplică de la 1 septembrie 1998.
>
> (3) Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică mărfurilor plasate sub regimul de tranzit comunitar înainte de data aplicării.
>
> (4) Articolul 358 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică birourilor de plecare până în momentul în care ele aplică dispozițiile articolelor 367-371 din regulamentul respectiv.
>
> (5) În ceea ce privește autorizațiile prevăzute în partea II titlul II capitolul 4 secțiunea 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, autorizațiile în curs de valabilitate la data aplicării prezentului regulament se pot aplica în continuare până la 31 decembrie 2001.
>
> Fiecare autorizație care acordă statutul de expeditor desemnat trebuie să fie în conformitate cu articolul 404 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 de îndată ce biroul de plecare respectiv aplică dispozițiile articolelor 367-371 din regulamentul respectiv. Totuși, autorizațiile în curs de valabilitate înainte de 31 martie 1999 trebuie să fie în conformitate cu respectivul articol 404 de la o dată stabilită de autoritățile vamale și până la 31 martie 2004.
>
> Simplificările prevăzute la articolul 372 alineatul (1) litera (g) punctele (i) și (iv) vor permite eliberarea autorizației de la o dată și în condițiile care trebuie stabilite în conformitate cu procedura comitetului.
>
> (6) Articolul 2 al doilea paragraf a doua frază și al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 502/1999 se elimină.