# Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 32000L0035
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** Inactiv
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/32000L0035/directiva-ue-2000-35
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/32000L0035/directiva-ue-2000-35.md
- **Subiecte:** bunuri și servicii, contract, creanță, ofertă de servicii, operațiuni comerciale, termen limită de plată, tip de afacere

## Articole

### Articolul 1

> Domeniu de aplicare
>
> Prezenta directivă se aplică tuturor plăților efectuate ca remunerații pentru tranzacții comerciale.

### Articolul 2

> Definiții
>
> În înțelesul prezentei directive:
>
> 1. „tranzacții comerciale” înseamnă tranzacții între întreprinderi sau între întreprinderi și autorități publice care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost, „autoritate publică” înseamnă orice autoritate contractantă sau entitate, conform definiției din Directivele privind achizițiile publice (92/50/CEE (9), 93/36/CEE (10), 93/37/CEE (11) și 93/38/CEE (12), „întreprinderi” înseamnă orice organizație care desfășoară o activitate economică și profesională independentă, chiar dacă este realizată de o singură persoană;
>
> 2. „întârzierea efectuării plăților” înseamnă depășirea termenului contractual sau legal de plată;
>
> 3. „dreptul de retenție” înseamnă acordul contractual conform căruia vânzătorul reține titlul de proprietate asupra bunurilor în cauză până la plata integrală a prețului;
>
> 4. „rata dobânzii practicate de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare” înseamnă rata dobânzii aplicate unor astfel de operațiuni în cazul licitațiilor cu preț fix. În cazul în care o operațiune importantă de refinanțare a fost efectuată conform procedurii de licitație cu preț variabil, această rată a dobânzii face referire la rata marginală a dobânzii care a rezultat din acea licitație. Definiția este valabilă atât în cazul licitațiilor cu preț fix, cât și în cazul licitațiilor cu prețuri variabile;
>
> 5. „titlu executoriu” înseamnă orice decizie, hotărâre judecătorească sau dispoziție de plată emisă de o instanță de judecată sau de altă autoritate competentă, fie pentru plata imediată, fie pentru plata în rate, care permite creditorului să recupereze creanțele de la debitor prin mijloace de executare silită; trebuie să conțină o decizie, hotărâre judecătorească sau dispoziție de plată executabilă provizoriu care rămâne definitivă chiar dacă debitorul face apel împotriva titlului.

### Articolul 3

> Dobânzi în cazul întârzierii efectuării plăților
>
> (1) Statele membre garantează că:
>
> (a) dobânda prevăzută la litera (d) devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract;
>
> (b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda devine exigibilă în mod automat, fără a fi necesară o notificare: (i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată sau (ii) dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este certă, după 30 de zile de la data primirii bunurilor sau serviciilor sau (iii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor sau (iv) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile de la această ultimă dată;
>
> (c) creditorul are dreptul la dobândă pentru întârzierea efectuării plăților în măsura în care: (i) și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale; (ii) nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere;
>
> (d) nivelul dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților („dobânda legală”), pe care debitorul este obligat să o plătească, este suma dintre rata dobânzii aplicate de Banca Centrală Europeană celei mai recente operațiuni importante de refinanțare realizate înainte de prima zi calendaristică a semestrului anual în cauză („rata de referință”) și cel puțin șapte puncte procentuale („marja”), dacă contractul nu prevede altfel. Pentru un stat membru care nu participă la a treia etapă a unificării economice și monetare, rata de referință menționată mai sus este rata echivalentă stabilită de banca națională centrală. În ambele cazuri, rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului anual în cauză se aplică în următoarele șase luni;
>
> (e) cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere, creditorul are dreptul de a solicita o compensație rezonabilă de la debitor pentru toate costurile de recuperare angajate datorită întârzierii în efectuarea plăților a celui din urmă. Astfel de costuri de recuperare respectă principiile transparenței și proporționalității cu privire la debitul în cauză. Statele membre pot, cu respectarea principiilor menționate mai sus, să fixeze sume maxime ale costurilor de recuperare pentru diferite niveluri ale datoriei.
>
> (2) Pentru anumite categorii de contracte care urmează a fi definite de legislația internă, statele membre pot fixa perioada după care dobânda devine exigibilă la maximum 60 de zile, cu condiția să împiedice părțile contractante să depășească această perioadă sau să fixeze o rată obligatorie a dobânzii care depășește substanțial dobânda legală.
>
> (3) Statele membre garantează că un acord asupra datei plății sau a consecințelor întârzierii în efectuarea plăților care nu respectă dispozițiile alineatului (1) literele (b)-(d) și ale alineatului (2) fie nu este aplicabil, fie generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă, ținând cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv practicile și uzanțele comerciale și natura produselor, este extrem de inechitabil pentru creditor. Pentru a determina dacă un acord este extrem de inechitabil pentru creditor se ia în considerare, inter alia, dacă debitorul are motive obiective de derogare de la dispozițiile alineatului (1) literele (b)-(d) și ale alineatului (2). Dacă se constată că un astfel de acord este extrem de inechitabil, se aplică dispozițiile legale, cu excepția cazurilor în care instanțele naționale stabilesc clauze diferite care sunt echitabile.
>
> (4) Statele membre garantează că, în interesul creditorilor și al concurenților, există mijloace adecvate și eficiente pentru a stopa aplicarea unor clauze extrem de inechitabile în înțelesul alineatului (3).
>
> (5) Mijloacele menționate la alineatul (4) includ dispoziții în baza cărora organizațiile recunoscute oficial ca reprezentante ale întreprinderilor mici și mijlocii sau având interese legitime în reprezentarea acestora pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că clauzele contractuale concepute pentru uz general sunt extrem de inechitabile în înțelesul alineatului (3) și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a stopa aplicarea acestor clauze.

### Articolul 4

> Dreptul de retenție
>
> (1) Statele membre garantează în conformitate cu dispozițiile de drept intern aplicabile în temeiul dreptului internațional privat că vânzătorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor până la plata integrală, dacă cumpărătorul și vânzătorul au fost în mod expres de acord cu o clauză prevăzând dreptul de retenție înainte de livrarea bunurilor.
>
> (2) Statele membre pot adopta sau păstra dispoziții privind plățile anticipate deja efectuate de către debitor.

### Articolul 5

> Proceduri de recuperare a creanțelor necontestate
>
> (1) Statele membre garantează că, în mod normal, se poate obține un titlu executoriu, indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acțiunii creditorilor sau de la solicitarea adresată instanței sau altei autorități competente, cu condiția ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate. Această obligație revine statelor membre în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative interne.
>
> (2) Respectivele acte cu putere de lege și acte administrative se aplică în aceleași condiții tuturor creditorilor care sunt stabiliți în Comunitatea Europeană.
>
> (3) Termenul de 90 de zile calendaristice prevăzut la alineatul (1) nu include următoarele:
>
> (a) termenul pentru procesarea documentelor;
>
> (b) orice întârzieri cauzate de creditori, cum ar fi termenele alocate corectării solicitărilor.
>
> (4) Prezentul articol nu aduce atingere prevederilor Convenției de la Bruxelles privind competența și punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (13).

### Articolul 6

> Transpunerea
>
> (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 8 august 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
>
> Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de realizare a acestei trimiteri.
>
> (2) Statele membre pot menține sau adopta dispoziții legale mai favorabile creditorului decât cele necesare pentru respectarea prezentei directive.
>
> (3) În transpunerea prezentei directive, statele membre pot exclude:
>
> (a) datoriile care sunt subiect al procedurilor de insolvență instituite împotriva debitorului;
>
> (b) contractele care au fost încheiate anterior datei de 8 august 2002 și
>
> (c) revendicări de dobânzi cu o valoare mai mică de 5 EUR.
>
> (4) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
>
> (5) Comisia efectuează după doi ani de la 8 august 2002 o analiză, inter alia, a dobânzii legale, a termenelor contractuale de plată și întârzierilor în efectuarea plății, pentru a evalua impactul asupra tranzacțiilor comerciale și funcționarea dispozițiilor legale în practică. Rezultatele acestei analize și ale altor analize vor fi comunicate Parlamentului European și Consiliului, însoțite, dacă este cazul, de propuneri de îmbunătățire a prezentei directive.

### Articolul 7

> Intrarea în vigoare
>
> Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

### Articolul 8

> Destinatari
>
> Prezenta directivă se adresează statelor membre.