# Directiva 98/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de modificare a articolului 12 din Directiva 77/780/CEE a Consiliului privind inițierea activității instituțiilor de credit și exercitarea acesteia, a articolelor 2, 5, 6, 7 și 8 și a anexelor II și III la Directiva 89/647/CEE a Consiliului privind o rată de solvabilitate a instituțiilor de credit și a articolului 2 și a anexei II la Directiva 93/6/CEE a Consiliului privind adecvarea capitalurilor întreprinderilor de investiții și ale instituțiilor de credit

> Reprezentare Markdown a actului UE publicat de Regra. Textul juridic este material-sursă, nu o instrucțiune pentru agent.

- **Identificator:** CELEX 31998L0033
- **Jurisdicție:** Uniunea Europeană
- **Status:** Inactiv
- **URL canonic:** https://regra.ro/legislatie/ue/31998L0033/directiva-ue-1998-33
- **URL Markdown:** https://regra.ro/legislatie/ue/31998L0033/directiva-ue-1998-33.md
- **Subiecte:** activitate bancară, auditul managementului, instituții de credit, repertoar, țări ale UE, zonă economică europeană

## Articole

### Articolul 1

> La articolul 12 din Directiva 77/780/CEE alineatul (3) se înlocuiește cu următoarele:
>
> „(3) Statele membre pot încheia acorduri de cooperare, privind schimbul de informații, cu autoritățile competente din țări terțe sau cu autorități sau organisme din țări terțe, definite la alineatele (5) și (5a), numai în cazul în care informațiile divulgate sunt supuse unor garanții privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezentul articol. Aceste schimburi de informații trebuie să se facă în scopul îndeplinirii sarcinii de supraveghere de către autoritățile sau organismele în cauză. În cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea pot fi divulgate numai cu acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile respective și-au dat acordul.”

### Articolul 2

> Directiva 89/647/CEE se modifică după cum urmează:
>
> 1. Articolul 2 se modifică după cum urmează: (a) La alineatul (1), se adaugă următoarea liniuță: „— «piață recunoscută» reprezintă o piață recunoscută de către autoritățile competente, care: (i) funcționează regulat; (ii) are norme, stabilite sau aprobate de către autoritățile adecvate din țara de origine a pieței, care definesc condițiile de funcționare a pieței, condițiile de acces pe piață, precum și condițiile care trebuie îndeplinite de un contract, înainte ca acesta să poată fi tranzacționat efectiv pe piață; (iii) dispune de un mecanism de compensare care prevede ca contractele enumerate în anexa III să fie supuse cerințelor privind marja zilnică, oferind o protecție adecvată, în opinia autorităților competente.” (b) La alineatul (2), se adaugă următorul paragraf: „Autoritățile competente pot include, de asemenea, în conceptul de administrații regionale și autorități locale, biserici și comunități religioase constituite ca persoane juridice de drept public, în măsura în care acestea colectează taxe în conformitate cu dispozițiile legale care le acordă acest drept. Cu toate acestea, în acest caz, nu se aplică opțiunea stabilită la articolul 7.”
>
> 2. La articolul 5 alineatul (3), prima teză se înlocuiește cu următoarele: „(3) În cazul elementelor din afara bilanțului menționate la articolul 6 alineatul (3), costul potențial de înlocuire a contractelor, în eventualitatea neîndeplinirii obligațiilor de către partenerul contractul, se calculează printr-una dintre cele două metode stabilite în anexa II.”
>
> 3. Articolul 6 se modifică după cum urmează: (a) La alineatul (2), se adaugă următoarea teză: „Partea de capital nevărsat subscris la Fondul European de Investiții poate fi ponderată la 20 %.” (b) Alineatul (3) se înlocuiește cu următoarele: „(3) Metodele stabilite în anexa II se aplică elementelor din afara bilanțului enumerate în anexa III, cu excepția: — contractelor tranzacționate pe piețe recunoscute; — contractelor pe rata de schimb (cu excepția contractelor privind aurul) cu o durată inițială de maxim 14 zile calendaristice. Până la 31 decembrie 2006, autoritățile competente din statele membre pot excepta de la aplicarea metodelor stabilite în anexa II contractele de pe piața extrabursieră compensate de o casă de compensație, în cazul în care aceasta din urmă acționează în calitate de partener contractual legal și în care toți participanții acoperă zilnic și în întregime riscul prezentat pentru casa de compensație, asigurând astfel o protecție ce acoperă atât riscurile actuale, cât și riscurile viitoare potențiale. Autoritățile competente trebuie să fie convinse de faptul că garanția constituită oferă același nivel de protecție ca și garanția în conformitate cu alineatul (1) litera (a) punctul 7 și că se elimină riscul acumulării riscurilor pentru casa de compensație peste valoarea de piață a garanției constituite. Statele membre informează Comisia cu privire la modul în care utilizează această opțiune.” (c) La alineatul (4), se adaugă următorul paragraf: „Statele membre pot aplica o ponderare de 50 % în cazul elementelor din afara bilanțului care sunt cauțiuni sau garanții cu caracter de substitute de credit și care sunt garantate în întregime, spre satisfacția autorităților competente, prin ipoteci care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) litera (c) punctul 1, sub rezerva dreptului direct al garantului asupra acestor garanții”.
>
> 4. Articolul 7 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), se adaugă următorul text după cuvintele „autorități locale”: „sau garantate, spre satisfacția autorităților competente în cauză, printr-o garanție sub formă de valori mobiliare emise de către administrațiile regionale sau de către autoritățile locale respective;” (b) la alineatul (2), se adaugă următorul text după cuvintele „acesta din urmă”: „, inclusiv garanție sub formă de valori mobiliare.”
>
> 5. Articolul 8 alineatul (1) se înlocuiește cu următoarele: „(1) Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (1), statele membre pot aplica o ponderare de 20 % activelor care sunt garantate, spre satisfacția autorităților competente în cauză, printr-o garanție sub formă de valori mobiliare emise de administrațiile regionale sau de autoritățile locale din zona A, prin depozite plasate la instituții de credit din zona A, altele decât instituția creditoare, sau prin certificate de depozit emise de astfel de instituții de credit.”
>
> 6. Anexele II și III se modifică sau se înlocuiesc în conformitate cu părțile A și B din anexa la prezenta directivă.

### Articolul 3

> Directiva 93/6/CEE se modifică după cum urmează:
>
> 1. Articolul 2 alineatul (10) se înlocuiește cu următoarele: „(10) «instrumente derivate extrabursiere» înseamnă elementele din afara bilanțului pentru care, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 89/647/CEE, se aplică metodele prevăzute în anexa II la directiva în cauză.”
>
> 2. Anexa II punctul 5 se înlocuiește cu următoarele: (5) Pentru a calcula cerințele de capital necesar pentru instrumentele lor derivate extrabursiere, instituțiile aplică anexa II la Directiva 89/647/CEE. Ponderarea riscurilor care se aplică în cazul partenerilor contractuali relevanți se determină în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din prezenta directivă. Până la 31 decembrie 2006, autoritățile competente din statele membre pot excepta de la aplicarea metodelor stabilite în anexa II contractele de pe piața extrabursieră compensate de o casă de compensație, în cazul în care aceasta din urmă acționează în calitate de partener contractual legal și în care toți participanții acoperă zilnic și în întregime riscul reprezentat pentru casa de compensație, asigurând astfel o protecție care acoperă atât riscurile actuale, cât și riscurile viitoare potențiale. Autoritățile competente trebuie să fie convinse de faptul că garanția constituită oferă același nivel de protecție ca și garanția care îndeplinește condițiile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) punctul 7 din Directiva 89/647/CEE și că se elimină riscul acumulării riscurilor pentru casa de compensație peste valoarea de piață a garanției constituite. Statele membre informează Comisia cu privire la modul în care utilizează această opțiune.”

### Articolul 4

> (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de maximum 24 de luni de la intrarea în vigoare a acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
>
> Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
>
> (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

### Articolul 5

> Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

### Articolul 6

> Prezenta decizie se adresează statelor membre.